2,937 matches
-
cea mai mare o are galaxia A1689-zD1 cu z = 7,6 cea de pe locul doi având formula 24 iar rapoartele neconfirmate ale lui Ellis R. și alții. dintr-o lentilă gravitațională observate la un cluster îndepărtat de galaxii poate indica o galaxie cu o deplasare spre roșu de formula 25. Cea mai îndepărtată explozie de radiații gamma observată a fost GRB 090423, cu o deplasare spre roșu de 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, CFHQS J2329-0301, se află la formula 26. Cea mai
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
o deplasare spre roșu de formula 25. Cea mai îndepărtată explozie de radiații gamma observată a fost GRB 090423, cu o deplasare spre roșu de 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, CFHQS J2329-0301, se află la formula 26. Cea mai deplasată galaxie radio (TN J0924-2201) are z = 5,2 și cea mai mare deplasare spre roșu a unui material molecular o constituie detecția emisiei moleculelor de CO de pe quasarul SDSS J1148+5251 cu z = 6,42 "Obiectele extrem de roșii" (ERO) sunt sursele
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
unui material molecular o constituie detecția emisiei moleculelor de CO de pe quasarul SDSS J1148+5251 cu z = 6,42 "Obiectele extrem de roșii" (ERO) sunt sursele astronomice care radiază energie în zona roșie și cvasiinfraroșie a spectrului electromagnetic. Acestea pot fi galaxii cu stele tinere cu deplasare spre roșu mare însoțită de înroșirea din cauza prafului, sau ar putea fi galaxii eliptice puternic deplasate cu o populație stelară mai bătrână (și deci mai roșie). Obiectel care sunt mai roșii decât ERO sunt denumite
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
42 "Obiectele extrem de roșii" (ERO) sunt sursele astronomice care radiază energie în zona roșie și cvasiinfraroșie a spectrului electromagnetic. Acestea pot fi galaxii cu stele tinere cu deplasare spre roșu mare însoțită de înroșirea din cauza prafului, sau ar putea fi galaxii eliptice puternic deplasate cu o populație stelară mai bătrână (și deci mai roșie). Obiectel care sunt mai roșii decât ERO sunt denumite „obiecte hiper extrem de roșii” (HERO) . După apariția telescoapelor automate și îmbunătățirile aduse în domeniul spectroscopiei, mai multe colaborări
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
un studiu al deplasărilor spre roșu conduce la obținerea unei distribuții 3D a materiei într-o anume parte a cerului. Aceste observații sunt utilizate pentru a măsura proprietățile structurii pe scară largă a universului. Marele Zid, un mare supercluster de galaxii cu o lățime de peste 500 de milioane de ani-lumină, dă un exemplu dramatic de structură pe scară largă pe care o pot detecta studiile deplasării spre roșu. Primul studiu al deplasării spre roșu a fost CfA Redshift Survey, inițiat în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
1977 și a cărui primă perioadă de colectare de date a fost terminată în 1982. Mai recent, 2dF Galaxy Redshift Survey a determinat structura pe scară largă a unei secțiuni a Universului, măsurând valorile "z" pentru peste 220.000 de galaxii; colectarea datelor s-a încheiat în 2002, iar rezultatele finale au fost publicate la 30 iunie 2003. (Pe lângă cartografierea șabloanelor pe scară largă a galaxiilor, 2dF a stabilit o limită maximă pentru masa neutrinilor.) O altă cercetare notabilă, Sloan Digital
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
scară largă a unei secțiuni a Universului, măsurând valorile "z" pentru peste 220.000 de galaxii; colectarea datelor s-a încheiat în 2002, iar rezultatele finale au fost publicate la 30 iunie 2003. (Pe lângă cartografierea șabloanelor pe scară largă a galaxiilor, 2dF a stabilit o limită maximă pentru masa neutrinilor.) O altă cercetare notabilă, Sloan Digital Sky Survey (SDSS), fusese început în 2005 și încerca să măsoare peste 100 de milioane de obiecte. SDSS a înregistrat deplasări spre roșu ale unor
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
2dF a stabilit o limită maximă pentru masa neutrinilor.) O altă cercetare notabilă, Sloan Digital Sky Survey (SDSS), fusese început în 2005 și încerca să măsoare peste 100 de milioane de obiecte. SDSS a înregistrat deplasări spre roșu ale unor galaxii de până la 0,4, și s-a ocupat de detecția de quasari cu "z" mai mare ca 6. DEEP2 Redshift Survey utilizează telescoapele Keck cu noul spectrograf "DEIMOS"; o urmare a programului pilot DEEP1, DEEP2 este gândit pentru a măsura
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de până la 0,4, și s-a ocupat de detecția de quasari cu "z" mai mare ca 6. DEEP2 Redshift Survey utilizează telescoapele Keck cu noul spectrograf "DEIMOS"; o urmare a programului pilot DEEP1, DEEP2 este gândit pentru a măsura galaxii cu luminozitate mică și cu deplasări de la 0,7 în sus, și urmează, deci, să furnizeze o completare pentru SDSS și 2dF. Interacțiunile și fenomenele de transfer radiativ și optică fizică pot avea ca rezultat deplasări ale lungimii de undă
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
omogenă și izotropă în primă aproximație, prezentă în întreg universul. Ea este interpretată ca provenind dintr-o radiație în echilibru termic cu materia (deci o radiație de "corp negru") în stagiile inițiale ale universului și apoi (după aglomerarea materiei în galaxii) aflată în destindere adiabatică (deci cu entropie constantă) în procesul de expansiune a universului . Ea se "răcește" atunci după ecuația (3). Analogia entropiei radiației termice cu aceea a unui gaz este limitată: Pentru radiație cu o distribuție arbitrară de energie
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
București), "Școala noastră" (revista cadrelor didactice din județul Sălaj) (Zalău), "Silvania" (Zalău), "Biletul de voie" (Jibou), "Ifjúmunkás" (București), "Elõre" (București), "Rómániai Magyar Szó" (București), "Hepehupa" (Zalău), "Szilagysagi Szó" (Zalău, lb. maghiară). A debutat în volum în anul 1999 cu placheta „Galaxia cotidiană" (Editura Marineasa, Timișoara). De asemenea, poeziile sale au fost publicate în câteva antologii. În 2004, 2006, 2009, 2010, 2011 i-au apărut volume de traduceri bilingve (din română în maghiară și din maghiară în română), poezii ale participanților români
Simone Györfi () [Corola-website/Science/309747_a_311076]
-
ea pentru a-l convinge pe Lordul Stettin să-i permită lui Homir Munn accesul în palatul Catârului în scopuri de cercetare. Ea face acest lucru sugerându-i lui Lady Callia că Lordul Stettin ar putea deveni următorul conducător al galaxiei. Lady Callia o ajută apoi pe Arkady să fugă de Lordul Stettin, care-l ține ostatic pe Homir în timp ce-și pune la cale planul. Arkady crede inițial, pe baza informațiilor de la Lady Callia, că Lordul Stettin se arată
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
de-a Doua Fundații și că ea e cea care manipulează subtil puterea pe Kalgan. Linge Chen ("Fundația") este Comisarul Șef al Comisiei pentru Siguranța Publică și judecător în procesul lui Hari Seldon. El este prezentat drept „adevăratul” conducător al galaxiei, în timp ce copilul care poartă titlul de Împărat este o păpușă în mâinile sale. În nuvela "Fundația", el este descris de Hari Seldon drept un politician subtil, deși denunță public predicțiile lui Seldon privitoare la decăderea Imperiului. Ca politician, Chen este
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
mai degrabă interesat de vânătoare decât de conducerea planetei. Unchiul său, Prințul Wienis este Regentul curent. Povestirea are loc atunci când Lepold ajunge la vârsta la care trebuie încoronat. Wienis îl convinge să atace Fundația, cu scopul de a deveni conducătorul galaxiei. Lepold, deși nu are o încredere oarbă în Wienis, acceptă. Când planul lui Wienis este dejucat de Fundație, Leopold este obligat să accepte conducerea de facto a clerului Fundației. Publis Manlio ("Fundația") este Secretar cu Afacerile Externe în cabinetul Primarului
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
haut Rodric ("Fundația") este Sub-prefect de Pleuma și Trimis Extraordinar al Regentului de Anacreon. El vizitează Fundația pentru a-i oferi sprijinul, în schimbul unor servicii. Veteran al mai multor conflicte cu regatul Smyrno, el este imaginea începutului barbariei la periferia galaxiei în timpul decăderii primului Imperiu Galactic. Haut Rodric avea sarcina de a-i informa pe conducătorii Fundației despre adevăratele intenții ale Regatului Anacreaon și de a afla scopurile și natura controlului Fundației asupra planetei Terminus. Dr. Elvett Semic ("A doua Fundație
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
el este ales ulterior în Consiliul Fundației. Trevize e caracterizat de aroganță și multă încredere de sine, aproape de limita grosolăniei, dar și de inteligență și simțul rațiunii. Gaia îi încredințează misiunea de a decide dacă istoria și evoluția viitoare a Galaxiei și speciei umane vor fi modelate de prima Fundație, de a doua Fundație sau de Gaia, și care dintre cele trei cursuri de acțiune este cea mai bună alegere pentru umanitate. La apogeul "Marginii Fundației" el alege Gaia, folosindu-se
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
În cele din urmă renunță și la acest mediu material, ajungând să-și poată păstra gândurile în matrice de lumină și devenind energie pură. Monoliții sunt structuri lăsate de Primii născuți pentru a supraveghea evoluția vieții în diverse locuri din galaxie. Ei au formă paralelipipedică, culoare neagră, suprafață alunecoasă și dimensiuni variate, care însă respectă proporțiile 1:4:9. Clarke propune ipoteza că viața s-ar fi dezvoltat pe satelitul Europa sub stratul de gheață care-i acoperă suprafața, presupunând că
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
Edwin Powell Hubble (n. 20 noiembrie 1889, Marshfield, d. 28 septembrie 1953, Sân Marino, ) a fost un astronom și cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice. A schimbat profund înțelegerea felului în care trebuie să concepem Universul prin demostrarea existenței altor galaxii, altele decât cea a noastră, Calea Lactee. Hubble a descoperit, de asemenea, modul corect de aplicare al "" la expansiunea Universului, numit specific în astronomie și cosmologie "Deplasarea spre roșu". Efectul observat de el în modificarea al galaxiilor stabilea o proporționalitate între
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
prin demostrarea existenței altor galaxii, altele decât cea a noastră, Calea Lactee. Hubble a descoperit, de asemenea, modul corect de aplicare al "" la expansiunea Universului, numit specific în astronomie și cosmologie "Deplasarea spre roșu". Efectul observat de el în modificarea al galaxiilor stabilea o proporționalitate între variația spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și depărtarea acesteia de planeta noastră, Pământ. Această proporționalitate, care a devenit cunoscută că , a definit și a măsurat . Hubble este adesea creditat incorect cu descoperirea efectului deplasării spre
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
Hubble a descoperit, de asemenea, modul corect de aplicare al "" la expansiunea Universului, numit specific în astronomie și cosmologie "Deplasarea spre roșu". Efectul observat de el în modificarea al galaxiilor stabilea o proporționalitate între variația spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și depărtarea acesteia de planeta noastră, Pământ. Această proporționalitate, care a devenit cunoscută că , a definit și a măsurat . Hubble este adesea creditat incorect cu descoperirea efectului deplasării spre roșu, efectul Doppler, în cazul galaxiilor, dar acest fenomen fusese observat
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și depărtarea acesteia de planeta noastră, Pământ. Această proporționalitate, care a devenit cunoscută că , a definit și a măsurat . Hubble este adesea creditat incorect cu descoperirea efectului deplasării spre roșu, efectul Doppler, în cazul galaxiilor, dar acest fenomen fusese observat de alti astronomi în anii 1910, incluzând pe Vesto Slipher de la Lowell Observatory. Slipher raportase observarea efectului de deplasare spre albastru, dar și cel al deplasării spre roșu în spectrul , indicând mișcarea brațelor acestora către
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
incluzând pe Vesto Slipher de la Lowell Observatory. Slipher raportase observarea efectului de deplasare spre albastru, dar și cel al deplasării spre roșu în spectrul , indicând mișcarea brațelor acestora către și înspre Pământ, aceste deplasării fiind dovada indirectă a rotației acestor galaxii. În aceeași perioadă de timp, alte măsurători ale deplasărilor spre roșu și analize ale semnificației acestora au fost realizate de James Keeler la observatorele astronomice și , respectiv de William Campbell, la același Lick Observatory. Hubble a descoperit și un asteroid
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]