18,328 matches
-
fel de aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzând lungi lumânări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu‑și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adâncindu‑se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că ne aparține, doar mie, doar lui, precum jus primae noctis, m‑a scos din minți, mi‑a pus la Încercare stăpânirea de sine. Dintr‑odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s‑a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu și pe bătrânul Tahúa, sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al cărei mariaj cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rând faptul că erau acoperiți din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea și nedumerirea lor, unul dintre naufragiați - atât de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un chip omenesc și niște semne ciudate și, privindu-le, Tapú Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar un talisman magic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se refereau la prințesa Anuanúa și la cele zece fete rapițe. Soarta acestor fete și setea de răzbunare erau singurele lucruri care îi mai interesau cu adevarat, întrucat ajunseseră la concluzia că puteau țese o altă centura regală de pene galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
războinici la bord și că, în afară de vâslași, nu se mai aflau pe navă decât un pumn de femei, iar majoritatea dintre ele le făceau fericite cu mâna. Prințesa Anuanúa stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea, Tapú Tetuanúi observa că se schimbase foarte mult; nu mai era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul gâtului pentru siguranță, în caz că apare vreun prieten, vreun vecin, oricine să mă-ntrebe de ce n-am fost la antrenamentul de fotbal. Sucțiunea constantă a gurii de scurgere mă lovește ușor, în valuri, și-mi frec curul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca de-o gaură-n cap”, rușii zic „am nevoie de asta cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un geniu drept tată. Sau drept mamă, soț sau soție, întrebați pe oricine. Pe oricine cu bani. Și totuși, spune ea, nu-i nevoie decât de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier. Deja Miss America și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
veterinar, încercând să găsesc pe cineva care ar putea s-o salveze. În momentul ăsta banii nu-s o problemă. Pot plăti oricât. Eu și cățelușa avem o viață minunată. Suntem atât de fericiți. Sunt încă la telefon, răsfoind paginile galbene, când Skip a mea, când puiul meu, nu mai respiră. 6 — Să începem cu sfârșitul spunea domnul Whittier. Spunea: Să începem cu ceva care dă în vileag povestea. Cu sensul vieții. Cu o teorie unificată a câmpurilor. Cu marele motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de mătreață. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare, și zice: — Tu mi-ai făcut-o. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt aia care nu mănâncă pentru doi... Fișa postului Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]