4,792 matches
-
la minte a fost supusă unei încercări neplăcute. Grimus a adus cu el ceva din Călătorie. E prima dată când acele universuri pătrund într-al nostru. A adus două sticluțe. Una plină cu un lichid galben. Una cu lichid albastru. — Galben pentru viața veșnică. Albastru pentru moartea veșnică, a spus. Acesta e mărețul său plan. Astea sunt cuvintele lui. Sau cam așa ceva, din câte îmi amintesc eu. Suntem acum în situația de-a putea oferi darul vieții, a spus el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că stați bine amândoi? Balansoarul era îndreptat către fereastra închisă și întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Honda decapotabilă; consideram a fi de râsul lumii să ai jeep în oraș, doar dacă îți ies atât de prost parcările laterale încât ai nevoie să fii destul de sus pentru a vedea ce faci. Holul de la intrare era zugrâvit în galben ca gălbenușul și decorat ca în secolul al XVIII-lea. Suki m-a condus într-o bucătărie care era practic de mărimea atelierului meu, cu pereții pictați în diferite nuanțe de galben, un amestec de bucătărie de țară și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce faci. Holul de la intrare era zugrâvit în galben ca gălbenușul și decorat ca în secolul al XVIII-lea. Suki m-a condus într-o bucătărie care era practic de mărimea atelierului meu, cu pereții pictați în diferite nuanțe de galben, un amestec de bucătărie de țară și de restaurant șic. Perdelele erau țipător colorate și de prost-gust, podeaua era din gresie lucrată manual în Toscana, iar accesoriile de oțel arătau de parcă fuseseră cumpărate en gros de la magazinul Conran. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arătam casa unei prietene“). Pot să pun pariu că doamna Hermesetas ne-a auzit venind și și-a băgat țigara în toaletă exact la timp. Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al se asorta cu salonul de zi și cu baia) și a lui Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era mai bine să fie plantați copaci sau semănată iarbă. Oliver Își mângâie pietul acoperit de frunze aurii. Senzația era plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un cucurigu prelung cât toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eu, deci o zonă cu precădere viticolă, forestieră și zootehnică. Iată Însă că poți spera Într-un succes al deplasării În condițiile arătate numai dacă ești pasager plătitor și nu pasager cu abonament. Cu vopsea roșie, pe tabla vopsită În galben de deasupra parbrizului, pe dinăuntru, este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
satului cu nume obscen se află agățată o cutie de poștă care a fost cândva albastră (nu galbenă așa cum Între timp au fost vopsite mai toate cutiile de poștă din țară, deci vopseaua ei se decolorează dinainte de prima vopsire În galben de care n-a profitat) și trebuie să nu-ți pese deloc de cel căruia Îi scrii o scrisoare pentru a avea curajul să plantezi acolo respectivul mesaj. Ar fi interesant de văzut Într-un nomenclator ce număr de cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa că nu te agita. Buzz îi trimise un sărut zemos prin receptor, închise și o sună pe Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
club privat din Watts. Mal zise: — Căcat! Acum câțiva ani am lucrat la secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel de pușcărie de minimă siguranță pentru cei pe moarte. Mal parcă și se duse direct la recepție. Buzz găsi un telefon public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
el cu masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? IUBITELE VIEȚUITOARE Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții ei înapoi. Într-una dintre foto grafii, alături de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
melodii. Acoperișurile curgeau din unul din altul, dar sărind din nivel În nivel, pentru a se transforma, la mijlocul unora din clădiri În adevărate turnuri de pagode, migălos Împodobite și sculptate. Țiglele erau din ceramică multicoloră, alternând roșul, albastrul, verdele și galbenul. Pe măsură ce se apropiau, Ștefănel avea vederea panoramică a complexului de mănăstiri și clădiri administrative care alcătuiau „templul”. Era o succesiune de curți interioare, mărginite de clădiri care Își revărsau scările, simetric, spre centrul fiecăreia. Deși spațiile erau largi, păreau Încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben, ceea ce Însemna pace și protecție. Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În formație de escortă!! exclamă Morovan, parcă nevenindu-i să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile alb și cel galben, de pace și protecție, arborate imediat dedesubtul pavilionului venețian. Una din fregate se apropiase de nava lor, iar căpitanul ei strigase prin portavoce: - Siette benvenuti! Ați intrat În apele Republicii Veneția! Avem ordin să vă Însoțim! - Vi ringraziamo! răspunse căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care ar trebui cercetată, despre contactul frigului cu căldura. Portarul ieșise din cușcă cu un altul, care îi da se pare ordine, deoarece apucă îndată bagajele numeroase, subt supravegherea fratelui meu. Văzui o închipuire de om, înalt ca un fir, galben la păr și la față, cu brațe lungi și subțiri ca firul și mâini galbene ca de mort, cu un gât așa de subțire și lung că nu puteam crede ochilor cețoși, cu proeminența mărului lui Adam exagerată și mobilă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
frumos de milioane și una din fetele cele mai snob din dancingurile la modă. Au putut fi văzuți mereu împreună, plimbîndu-se într-un panier 57 superb, condus de Maxențiu. Ea brună, expirîndă, cu ochi turcești și rochii excentrice; el, același galben Cezar Borgia, bolnav probabil de ficat. Pe ea o cunosc din școală. Eram într-o clasă cu ea și cu Elena. Coincidență! I-am întîlnit deunăzi în ușa lui "Capsa". Amândoi mă iau cu binele; știu că am dinți. "Un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca un fel de borcan. Circumspect, i-am atins marginea... Se simțea o puternică forță de aspirație elicoidală. Mi-am luat inima-n dinți și am pus palma pe gura recipientului-pâlnie. M-am trezit pe o plajă concav-inversă, vernil cu galben granulat, lângă o moluscă portocalie gigant. În depărtare-sus se aude un muget plăcut. Las niște urme, de nici nu vreau să-mi închipui cum arăt!... - Îți place vara? aud ca o melodie dinspre moluscă. - Nu există anotimpuri! Există doar soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
am urmărit cum s-au înălțat an de an, ajungând să umbrească etaj după etaj, semețindu-se acum să depășească etajul șase. Până în urmă cu câteva zile, podoaba lor vegetală oferea privitorilor o paletă coloristică măiestrit nuanțată, în care predomina galbenul ce intensifica lumina palidă a soarelui tomnatic. A fost suficientă o noapte senină, cu temperatura căzută sub gradația zero, ca în zilele următoare să mi se ofere un spectacol încântător dar trist. O ploaie de frunze desprinse de pe crengi cădea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]