15,944 matches
-
o silă reciprocă pe Mircea în aceleratul de București, de unde urmau să schimbe cu primul tren spre Brașov. Tanți, care a sperat pînă în ultima clipă că Fănică o va duce și pe ea la internat, i-a condus la gară, ca să-i arate lui Mircea că nu-i părea rău că ea rămîne acasă. După ce a plecat trenul și s-a golit peronul gării, a început să plîngă după fetele de la internat și, încă fără să-și dea seama prea
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
ultima clipă că Fănică o va duce și pe ea la internat, i-a condus la gară, ca să-i arate lui Mircea că nu-i părea rău că ea rămîne acasă. După ce a plecat trenul și s-a golit peronul gării, a început să plîngă după fetele de la internat și, încă fără să-și dea seama prea bine, după ea însăși, cea care n-avea să se mai întoarcă la Brașov niciodată.
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
și beau vin roșu la carafă. Regele vorbise la radio, dom Fănică! Zicea că a făcut armistițiu cu rușii! "Fugi, mă Ionică, de-aci! Antonescu ce-a zis?" Păi tocmai asta era, că Antonescu, nimic! Se duce Fănică la șeful gării. Cînd îl vede, Tudorică îl întreabă direct ce părere are despre comunicat. Fănică ce părere să aibă, tot nu credea. Ce putere avea regele împotriva mareșalului? Dar, întreba și el, nemții încheiaseră vreun armistițiu cu rușii? Regele nu spunea nimic
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din gară. Pînă să ajungă la ordinea de zi, ce atitudine trebuia adoptată în noile împrejurări, comitetul s-a luat la ceartă. O parte dintre reprezentanții săi susținea că arestarea mareșalului și armistițiul încheiat de Mihăiță cu rușii erau o rușine. Patentă
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
renascentiste e așezat un disc de patefon conținând o operă a lui Antonio Salieri.) Iată cum apare, descris de un ochi care nu iartă nimic, straniul autor al tuturor acestor furturi: În trenul care-i ducea în mare viteză spre gara de vest din Viena, pe ruta Paris - Strasbourg - Baden-Baden - München - Salsburg - Linz - St. Pölten -Wien, profesorul Otto Flamm nu putea să nu remarce din nou prezența unui domn înalt cu alură sportivă, extrem de bine îmbrăcat și întorcându-se când discret
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
Ioan Holban E un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin anii '80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
imperiale (era vară cu }arul Nicolae al II-lea) urmând să fie sacrificați milioane de oameni prin înfometare, deportați în Siberia sau executați, uneori chiar de mâna lui Stalin, sub zidurile închisorilor. Regina Maria părăsește Parisul în triumf, condusă la gară de un alai grandios, în frunte cu Președintele Poincaré și Mareșalul Foch. Era entuziasmată: "Am dat țării mele o imagine energică, vie." La sentimentele de amiciție ale Franței se adaugă, încoronându-le, acelea ale Președintelui american Woodrow Wilson, apărător al
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
a făcut mâncare toată viața l-a spălat pe tata l-a îngrijit la cincizeci de ani a ieșit la pensie a muncit a adus bani acasă ea ne-a crescut pe toți noi am stat pe o stradă de lângă gară vara oamenii stăteau lungiți pe bănci ne jucam cu mingea în parcul ars de soare treceau trenurile cu zgomot când m-am făcut mare despre toate acestea eu am scris o carte mică cât s-o porți într-un buzunar
Compunere by Valentin Dolfi () [Corola-journal/Journalistic/8786_a_10111]
-
confecție de carton. E ca și cum un Dumnezeu farsor s-ar fi jucat cu noi păcălindu-ne să luăm drept esență ceea ce e doar aparență. Am avut această intuiție în Leipzig - oraș de carton de Max Offenbach, din Bibliografia generală (Celebra gară a orașului e confecționată ,,din hârtie gofrată, aplicată pe un suport de placaj"; peronul ,,e din tablă de cutii de conserve, bătută și îndreptată cu pricepere aproximativă"; trenul are roțile ,,prost fixate în osii de cucută", iar ,,biletele sunt, de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
un om de cultură aleasă, lipsit de orice resentiment și care, când să se despartă, vine să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
regrete: "Traseul lor din ziua aceasta cuprinsese Westminster Abbey, traversaseră apoi Tamisa, trecând pe Westminster Bridge, admiraseră de pe el perspectiva, clădirea Parlamentului și turnul Big Ben, apoi, pe malul celălalt, roata albă, uriașă, care se rotea lent, amețitor, fuseseră în Gara Waterloo (...) și, de aici, pe malul fluviului, se îndepărtaseră pe lângă clădirea ca un buncăr a Teatrului Național spre Tate Modern și spre Teatrul Globe" (p. 201). Fără să împărtășesc entuziasmul exaltat al celor doi critici care recomandă romanul pe copertă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
tata era poftit să-și petreacă vacanțele), am avut prilejul să-l cunosc și eu prin 1926, când l-am însoțit pe tata în Italia. Fostul student era atunci un inginer de mare reputație, care tocmai isprăvise de construit marea gară din Milano. }in minte că ne-a întâmpinat cu multă prietenie. Era volubil ca mai toți italienii, dar și temător a vorbi ca nu cumva să-i fie surprinse asprele vorbe despre Mussolini, pe care nu-l suferea, și despre
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din patria lui Ibsen și Björnson,/ De-acolo unde-n loc de soare/ Și căldură,/ înfrigurații cer... Literatură.../ Și m-a convins c-acolo-i mult
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
că îi poate învăța pe alții.) în România nu apăruse încă moda gîndirii pozitive. Gheorghe gîndea astfel, fără program. Așa era croit. Nu știa să se văicărească, dar tot timpul era nemulțumit de cîte ceva. Pînă să ajungă el de la gară la cenaclu, Sorin Preda și Nedelciu îi pregăteau atmosfera. Adică relatau faptele și vorbele lui Crăciun din timpul studenției, îngroșîndu-i seriozitatea, ceea ce nu era prea greu, încît cînd Gheorghe apărea - grav, blajin și nemulțumit, ne umfla pe toți rîsul. Vedeta
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
este, totuși, cam puțin. Brenner, prin comparație, are aerul unui pașă într-o baie turcească. Nu l-am întâlnit niciodată pe Raicu, n-am vorbit niciodată cu el. Mă duc la Pčre-Lachaise, la incinerare. Atmosferă de sală de așteptare din gară, în care mai multe familii care n-au nici o legătură între ele zăbovesc din aceleași motive funebre. Aparat de făcut cafea, ușile toaletelor care se trântesc necontenit, zarvă de zi cu grevă SNCF; văduva lui Raicu e de față, îmi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
vor urca în Gara de Nord din București în Orient Expressul ce mergea la Viena. De aici vor ajunge la Londra, lăsînd în urmă o țară care intrase pentru multe decenii sub teascul regimului comunist. Cînd trenul va ajunge, dimineața devreme, în gara din Viena, cei doi copii vor fi deșteptați din somn de vocea mamei: Treziți-vă, sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier și, chiar dacă pe moment nu puteau realiza consecințele evenimentului, cuvintele lui Wendy aveau să li
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
să prețuiesc acel moment pentru tot restul vieții, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Sportul și Scânteia, și Contemporanul, și Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au același farmec, le cunosc prea mulți - și mă simt ca un bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața Palatului și mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată, într-un parc pustiu, iarna."(pag. 9) Deși nițel bovaric, gestul ritual invocat de Cosașu nu e tocmai, pentru grăbita lume de azi, unul venit din
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
amplasate în peisaj. Iar zona Oriente, de unde Expoziția Universală din 1998 dislocase un mizer cartier industrial, este acum un model de integrare a tendințelor de ultimă oră în urbanistica milenară a Lisabonei. Palmierii din oțel alb și sticlă mată ai gării proiectate de spaniolul Santiago Calatrava rimează perfect cu podul lung de 17 km azvârlit peste estuar, cu futurismul edificiilor, dar și cu Parcul Națiunilor și surprizele sale (de pildă, "vulcanii" din ceramică policromă ejectând coloane de apă). Elogiile de mai
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
pe limbajul artistic, lucrarea lui }epeneag poate fi legată de tradiția literaturii absurdului ca în scrierile lui Samuel Beckett sau Eugen Ionescu, în timp ce preocuparea pentru detalii sugerează atenția și precizia lui Alain Robbe-Grillet. Protagonistul, încercând să își întâlnească iubita la gară, trebuie să negocieze o serie de bariere mundane și se concentrează asupra visului în loc să devină o victimă a birocrației. Acțiunea este reluată în fiecare capitol succesiv din puncte de vedere diferite, dar totuși în același cadru de referință al personajului
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]