2,189 matches
-
atâta putere în centrul statului nostru și al culturei noastre cuprinde în sine pe lângă o seamă de oameni onorabili și buni patrioți și o ceată de orientali pur sang, precum am descris pe unul mai deunăzi, apoi un roi de gazetari internaționali fără de patrie, apoi câțiva potentați bănoși cosmopoliți - căci casa Rotchschild cu toate câte se țin de ea nu va susține nimenea că e germană - și în fine unele elemente de-a dreptul stricăcioase societății, elemente despre semnificațiunea cărora ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
hotărăște în privirea aceasta după propria lui socotință. Dar în locul unei asemenea gratitudini vedem într-o parte a jidovimei noastre răsărind ca buruiana rea un spirit de prezumpțiune care nu se manifestă numai în mizerabila persiflare a religiei din partea unor gazetari, ci caută uneori de-a dreptul de-a micșora libertatea religioasă a maiorității creștine. Din multe exemple acreditate voi cita numai unul, relatat de gazete. În Linz lângă Rin e o școală primară catolică vizitată de câțiva copii de evreu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a Basarabilor. Limba lui Bălcescu este totodată culmea la care au ajuns românimea îndeobște de la 1560 începînd și până astăzi, o limbă precum au scris-o Alecsandri, Const. Negruzzi, Donici, și care astăzi e aproape uitată și înlocuită prin "păsăreasca" gazetarilor. Deși Bălcescu se întemeiază pretutindenea pe izvoare și scrierea lui e rezultatul unei îndelungate și amănunțite munci, totuși munca nu se bagă nicăiri de samă, precum în icoanele maeștrilor mari nu se vede amestecul amănunțit de văpsele și desemnul îngrijit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
oameni de nimic. El s-ar spăimânta văzând cum a fost să se realizeze pe pământul nostru libertate și lumină. El ar vedea parlamente de păpuși neroade, universități la cari unii profesori nu știu nici a scrie o frază corect, gazetari cu patru clase primare, c-un cuvânt oameni cari, văzând că n-au încotro de lipsa lor de idei, fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acuma se mai pregătesc caimelele și prefacerea țarii în șosea rusească, și a orașelor noastre în conacuri căzăcești. Și pe când toate uneltirile acestea contra rămășițelor de autonomie și de avere ale țării se pregătesc, parte în taină, parte pe fața, gazetarii guvernului pretind să stăm cu brațele încrucișate, să ne minunăm de fericirile revărsate cu îmbelșugare asupra poporului, să fim politicoși, prevenitori, amabili; să ne închinăm înțelepciunii Patărlăgenilor și Fundeștilor, s-alegem Vodă pe d. C. A. Rosetti și să-ntemeiem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bine, dar fără voia mea mâinile le deschiseră larg și contemplai îndelung... hm! da, golul! Asta îmi aminti de întîmplarea unui grec, dintre cei pe care înfrîngerea generalului Marcos în 43 îi aduseseră pe meleagurile noastre. Era un scriitor și gazetar cu relații, călătorea des în Occident și se întorcea totdeauna cu geamantanele pline cu cadouri pentru gagicele lui nestatornice (parca le alegea anume din specia celor care părăsesc partenerul repede și fără motiv aparent). "Cobor la gară, cică ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a pune preț pe recunoașterea votului țării, la moment a venit la ordinea zilei răscumpărarea, din care au câștigat acționarii străini și patrioții improvizați acționari peste noapte. Să cităm oare averile făcute peste noapte de foști miniștri, de deputați, de gazetari roșii? Și cum numea "Romînul" cestiunea răscumpărării? Cea mai populară cestiune din România, și îndrăznea a o spune aceasta în același moment în care d. Brătianu declara în Senat că răscumpărarea era impusă de din afară, tot astfel precum Strousberg
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a spune adevărul. Dar unde interesul dictează acolo nu mai există {EminescuOpXII 227} {EminescuOpXII 228} adevăr: stat pro ratione voluntas, voința i se substituie argumentului și cu apetiturile nu se discută. Degeaba i-am spune onor. Costinescu: Nu te face gazetar ori director de bancă, pentru că nu știi carte! Cu toate că-și cunoaște cusurul, se va face, căci câștigul material [î]l cheamă. Geaba i-am spune onor. Stătescu: Nu te face director de drum de fier, nu te băga la treaba
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
clasă de mijloc parte străină, parte neexistentă, au dat loc la o declasare generală din cele mai dezastroase. Nu mai există o altă deosebire între oameni decât cea pe care o stabilește banul, oricum ar fi câștigat. Astfel un biet gazetar care știe, în calitate de confident al miniștrilor, că drumurile de fier or să se răscumpere joacă la bursă și... devine milionar. Ei bine, a devenit aristocrat în România. Nimeni nu-ntreabă cum și-a făcut banii. Prin muncă? Prin o inteligentă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
000 titluri provizorie din care fiecare dă dreptul la achiziția ulterioară a unui titlu definitiv de 500. Câteșitrele soiurile de oameni, lume mare, jumătate lume și culise, de orice categorie s-ar ținea, diplomat sau galopin, balerină sau adiutant domnesc, gazetar sau cinstit episcop, așteaptă, prevede, dar mai cu seamă prezice hausse asupra acțiunilor. Toată puterea intereselor lor [î]i face să vrea hausse. Sub asemenea auspicii se deschide bursa. Capitalistul serios șade la un colț. îl cam tentează zgomotul. Ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numai 94 000. De la 94 000 câte 37, 50 premiu e în total 3 525 000. Dar a cheltuit spre acest scop: 1. Prima de 10 procente plătită subscriptorilor din înalta sărăcime. 25 000 2. Curtaj (samsarlîc )............................................. 305 500 3. Gazetarii, administrația, pierderile........................... 144 500 475 000 3 050 000 Adecă un câștig de 3 milioane, învîrtind un capital [de] 12 milioane și jumătate în curs de două - trei săptămâni. Daca însă banca ar fi plătit integral emisiunea toată și ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
avut demnitatea de-a se retrage, orice partid ar fi venit în urmă-i ar fi luat guvernul acuzat de mai înainte de către toată haita de la "Telegraful" și de la "Romînul" c-au venit cu sprijinul străinătății. Toată haita aceasta de gazetari pripășiți de prin cancelariile comisarilor de poliție sau de prin bărbieriile Parizului, orice vită botezată de d. C. A. Rosetti cu numele de roșu ar fi intonat în cor acuzațiunea că opoziția vine la putere cu ajutorul străinilor. Astfel, înrăutățiți pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
000 titluri provizorie din care fiecare dă dreptul la achiziția ulterioară a unui titlu definitiv de 500. Câteșitrele soiurile de oameni, lume mare, jumătate lume și culise, de orice categorie s-ar ținea, diplomat sau galopin, balerină sau adiutant domnesc, gazetar sau cinstit episcop, așteaptă, prevede dar mai cu seamă prezice hausse asupra acțiunilor. Toată puterea interesului lor îi face să vrea hausse. Sub asemenea auspicii se deschide bursa. Capitalistul serios șade la un colț. Îl cam tentează zgomotul. Ar vrea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
94 000. De la 94 000 titluri câte 37, 50 primă e în total............... 3 525 000 Dar a cheltuit spre acest scop: 1. Prima de 10 procente plătită subscriptorilor din înalta sărăcime......... 25 000 2. Curtaj (samsarlîc )............................................................ 305 500 3. Gazetarii, administrația, pierderile....................................... 144 500 475 000 [rest] 3 050 000 Adecă un câștig de 3 milioane, învîrtind un capital 12 1/2 milioane în curs de două - trei săptămâni. Daca însă banca ar fi plătit integral emisiunea toată și ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul. Într-adevăr, Eminescu simboliza arheul românilor, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1919) și Stelian Popescu. Abia în vara anului 1923 este indicat ca redactor (probabil „responsabil”) C.A. Or., sub inițiale fiind C. A. Orășianu. Nu acesta a avut rolul cel mai important, ci mai curând Nichita Macedonski, alături de câțiva vechi gazetari ai „Universului” - Leontin Iliescu, Victor Bilciurescu, Romulus Seișanu, B. Cecropide. În prima fază - până în mai 1925 - și formula este în mare măsură cea veche, de magazin literar „popular”. În fapt, politica directorului-proprietar se traduce prin concesii făcute senzaționalului și divertismentului
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
UVR, 1943, 32; Doru Al. Șerban, Primul roman postdecembrist scris de un gorjean, „Almanahul «Gorjeanul»”, 1991; Sava Pânzaru, Un scriitor, un destin: Sabin Velican, LA, 1994, 29; Constantin Banța, „Încântare”, „Gorjeanul”, 1994, 1 392; Olivia Diaconescu, Sabin Velican, învățătorul și gazetarul, „Gorjeanul”, 1994, 1 400; Ion Tarbac, Istoria presei gorjene, Târgu Jiu, 1994, 228-232; Ion Brădiceanu, Eveniment editorial: „Împărăția luminii”, „Gorjeanul”, 1995, 1 555; Ion Popescu, „Docan” - un roman de excepție, „Gorjeanul”, 1996, 1 796; Ion Tarbac, „Greșeala lui Dumnezeu” - nuvele
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
Secției Militare ARLUS”. Nu se face nici o mențiune în ce privește colectivul redacțional. Dintr-un articol de bilanț datorat lui Octavian Linaru (probabil secretar de redacție) la împlinirea unui an de la apariție, rezultă că până la acea dată „au scris pagini de literatură gazetarii Ion Caraion, Geo Dumitrescu, George Lesnea, Monica Dan, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, Mihail Cosma, Marin Sârbulescu, Marin Preda, Eugen Schileru și alții”. Editorialul primului număr, Către ostași, cuprinde reflecții și aprecieri politice privind semnificația actului de la 23 august 1944, sfârșitul
VESTEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
, Grigore (1840, Galați - 9.VII.1909, București), gazetar, critic și autor dramatic. Dintr-o familie înstărită, fiul Sultanei și al lui Constantin Ventura își face studiile universitare în Germania, luându-și licența în drept la Berlin. Întors în țară în 1871, este ales deputat de Galați în Camerele
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Călinescu. Scandalizat de modul cum în unele publicații li se răspundea începătorilor, acesta polemizează, în articolul Nedemnitatea redacțională, cu maniera folosită de Mihail Sevastos la rubrica similară din „Adevărul literar și artistic”, acuzându-l de „agresivitate plebee”: „Dacă dl Sevastos, gazetar fără spirit și fără talent, ar ști că aceste răspunsuri sunt uneori hotărâtoare în viața intelectuală a unui individ, n-ar ucide în debutant, prin grosolănie, un scriitor de mâine, întotdeauna un iubitor de literatură”. Pentru a fi cât mai
VIAŢA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
politice din localitate și din țară, articole de polemică politică, rubrici de varietăți și știri sociale. În foileton se tipăresc mai în fiecare număr scrieri ale lui Eugen Vaian. Cele mai multe sunt schițe naturaliste, încercând să surprindă trăsăturile unui tip social (Gazetarii, Nenea Sandu, Artiștii). Se mai publică „scene și tablouri din viața clerului” de Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu). Poeziile, puține de altfel, aparțin lui Eugen Vaian, M. Ciucă și Elizei Mustea. Rar figurează în sumar cronici teatrale sau muzicale, semnate Emil
VOACEA ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290613_a_291942]
-
, Paul (24. I. 1953, Craiova), poet și gazetar. Este fiul Ioanei Gheorghe (n. Tobă), statistician, și al lui Ștefan Gheorghe, colonel inginer; prenumele la naștere: Paul Vinicius, adoptat ulterior ca nume literar. Urmează la București Liceul „Nicolae Bălcescu” (1968-1972) și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic (1977-1982). Între
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
VLAD, Gheorghe (13.V.1927, Bălșoara, j. Vâlcea - 3. VII.1992, București), gazetar și dramaturg. Este fiul Elenei (n. Stănescu) și al lui Alexandru Vladu, țărani. Urmează școala elementară în localitatea natală; pleacă la București, unde intră ucenic-mecanic la Arsenalul Aeronautic Cotroceni (1941-1943). Practică diferite meserii în fabrici, pe șantiere, într-o mină
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
trece licența și la Facultatea de Filosofie a Universității din București, intră în redacția cotidianului „România liberă”, dar în 1974 este eliminat ca „inapt pentru scris”, pretext ce ascunde „vina” de a avea o pregătire teologică, stânjenitoare ideologic pentru un gazetar în deceniul al optulea. Va fi consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte (1975-2001). Debutează la „Luceafărul” în 1965, recomandat de Eugen Barbu, cu schița S-a prăbușit aeroplanul. Mai e prezent în „Săptămâna”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „România
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]