1,633 matches
-
cu bărbații -, a doua se prezintă a fi matură din fașă, este de natură patologică, consecventă cu sine, în sensul seducătorului kierkegaardian, cel pentru care seducția este pur act autotelic: „Nu îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; în geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă, libere numai în act. Plăcerea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
care mă face să răcnesc. Fetițele virgine erau mai scumpe și se trimiteau pentru stăpîni. Odată peste 20 de virgine legate cu un lanț una de alta și urcate pe vapor s-au aruncat în mare. Au preferat moartea... Aud gemetele celor care au populat timp de secole acele hrube. Deasupra locuia stăpînul. Cu sufragerie largă, cu obiecte boierești. Cum mîncau oare în auzul durerii înăbușite care se urca inutil la ceruri? Această poartă este numită "poarta fără întoarcere". Pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
milioane de kilometri, într-un univers divin, pe care gardienii nu aveau nici măcar cum să l intuiască. Aceste fapte, Gyr le așează foarte inspirat în versurile poeziei menționate mai sus: Dar, dacă nu te surpă, zid vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să rodească în fiecare generație. Ne vom întoarce într-o zi și cei de azi cu pașii grei nu ne-or vedea, nu ne-or simți cum vom pătrunde-ncet în ei. În zâmbetul ce va miji și-n orice geamăt viitor tot noi vom sta, tot noi vom fi ca o sămânță-n taina lor. Poetul îi plasează pe pătimitorii închisorilor comuniste alături de martirii de la începutul creștinismului, socotindu-i „robi ai Domnului”: „V-a fost viața zi făr’ de soare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
harnicele și modestele mașini din seria 140.200, capabile să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Stătea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nostru scump, neamu’ lor, nu mai avea rost să-i spun Motănicăi că și asta știam, aflasem de mult de unul singur, robotind din greu la acea istorie monstruoasă și atotcuprinzătoare cu care mi-am irosit deja jumătate din viață. Geamătul Motănicăi se-ntoarce În viscerele și În creierul meu, i l-am dat ca să mă văd odată scăpată de neamu’ lor de țigani și-am rămas cu lumea asta proastă, știu mătușică, Voicu te-a lăsat, da, Voicu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar pe asta o știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noaptea se contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se elibereze de rochie și-și reia amestecatul prin cratiță. Ea continuă să frământe cu tălpile sfărâmătura de pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce mare de granit În stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că te rătăcești și până la gară, și tu vrei să ne scoată peste graniță? Ne strânseserăm toți grămadă În bucătărie, mai puțin Florinel, care probabil că iar fugise pe sus, la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-am văzut cu ochii mei pe cretinul ăsta având conformația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-un etern du-te-vino spre un loc de verdeață și răcoare. * Apariția lui Pepino n-a schimbat prea mult obiceiurile conviețuirii noastre din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se de cei căzuți, În timp ce Primăria creștea dintr-o fortificație de blindate și mașini de pompieri și militari În toate neamurile de uniforme, Înarmați În fel și chip. Gemetele și urletele poporului se cățărau pe ziduri și scoteau pe ferestre steaguri și portrete de dictatori cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dintotdeauna, căreia zi și noapte i-am spălat picioarele cu limba și-am amețit sărutându-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și erau mulți. Poporul răbda și se chinuia. Poporul chefuia În draci. În loc de orice altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-se și plutind pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului Zlate. Am pătruns ca Într-o subterană În curtea năpădită de vița de vie Întinzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iau gâtul, iar Laur privea În Întuneric spre mare spunându-mi ce bine-i că suntem iarăși Împreună. Jelania sacadată a valurilor se destrăma Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde ale lui Michael Jackson, irupând ca un contrapunct visceral al năzuințelor noastre. Presimte el că o să meargă sezonul până-n septembrie Încolo, și la fel presimțeam și eu În timp ce pândeam contrapunctul zgomotului de sticlă spartă din mijlocul melodiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar el și-a amintit că s-a găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu gândul, poate, la cei mulți... dispăruți, dintre noi. Ne citeam limpede unul în sufletul celuilalt, ceea ce simțeam în clipa aceea, dar ne era greu s-o spunem... Era ca și cum, toate simțămintele noastre ar fi fost strânse boț, ca un geamăt, întrun singur pumn. Timpul a trecut peste noi... ca un tăvălug necruțător...!”, murmură alt coleg, vrând poate, să explice de ce ne-am împuținat așa... „ - Hm ?!”, dădurăm toți din cap, pătrunși de acest adevăr aspru și neîndurător. Urmă din nou o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atunci... Locul victimelor exantematicului, l-au luat cei ai celui de-al doilea război,.. Privind-o, gândul te cuprinde obsesiv din toate părțile... Câtă suferință a încăput între zidurile ei... ți se părea că toate încăperile răsunau de țipetele și gemetele atâtor ființe, atât de ciopârțite, fără brațe si fără picioare, cu plămânii și măruntaiele străpunse, cu șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al acelui nou război.. și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos, cu țeasta zdrobită, mușcând pământul... cu mâinile, totuși, protejând stația de radio. Tot timpul, de când i-a încredințat-o Baltă, a avut grijă de ea ca de ochii din cap. Cu ea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mea activitate de campion al posesiei! Experiențele mele anterioare mă situaseră permanent într-o competiție sexuală cu iubitele mele; pentru mine, scopul virilității era, oriunde și oricum, să seduc și să supun, arătându-mi supremația indiscutabilă în act. Când auzeam gemetele de voluptate ale partenerelor, mă consideram satisfăcut, întrerupând brusc actul, independent de atingerea plăcerii personale. Mă mulțumeam și mă bucuram pervers numai de asta. Niciodată nu permiteam să fie amanta cea care triumfă asupra abandonului meu. Acum, evident, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]