56,083 matches
-
din povești. Bunica mea (Maria Eliza - n.m.) a trăit în domiciliul obligatoriu la Galați într-o cameră care face parte dintr-o casă pe care am recuperat-o, deci o știu precis. Cred că are 12 metri patrati, ceva de genul ăsta. Deci o cameră de 12 metri patrati cu 3 copii, fără apă curentă. Și camera aceea era și baie și bucătărie. Mama îmi povestea că îngheța apă în lighean peste noapte. Și ea, bunica mea, întreținea practic familia. Copiii
Figuri exemplare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82643_a_83968]
-
mult ca sigur că vor fi sifonați rapid... Nevoia de bani pentru dezvoltare poate fi atenuata prin o mai bună absorbție a fondurilor UE. Nu știu dacă ați văzut filmul “Mine your own business”, despre Roșia Montană. Este clar, e genul mockumentary, însă eu am avut neplăcută surpriză să îl văd la NY, în cadrul unui seminar pe tema non-interventiei statului în piață (libertarians). Take a look: http://www.mineyourownbusiness.org/ Dragoș, în cele câteva rânduri scrise de Ghitza 777, poți citi
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
se considera indeptatiti să facă procese de conștiință altora de pe urma acțiunilor cărora profita inclusiv ei-insisi și care sunt un model de cum ar trebui să se trăiască în colectivitate. sigur că, într-o țară de 90% cârcotași și individualiști, oamenii de genul d-lui “rățoi” vor fi întotdeauna considerați în bancă lor pentru că nu fac toată viața decât să se ingijeasca strict de pământul de sub propriile picioare și să nu privească niciodată la doi metri distanță de ei, chiar dacă pe pragul ușii
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
același timp, atestă premisa dedublării, nu și a alterării, personalității: "dacă acest Urmuz n-ar fi existat, nu existam nici noi sau, poate, numai în acest caz, Ionathan X. Uranus ar fi fost Ionathan X. Uranus." Parodiază și el câteva genuri și specii literare, ficționale ori nonficționale, chiar și teoretizante (Tratat practic și teoretic despre soare), un zodiac (Manualul bunului zodier) etc. Bradolin și Sulfinela este o parodie a prozei sentimentale, cu suport oniric și sacru. Jocurile de cuvinte sunt intens
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă de fapt nimic. Să fie acesta un mod indirect
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
sinuciderii sau a plecării într-o direcție necunoscută cu un tren de noapte. N-au decât să-i taie ziua la serviciu. Mare brânză. Singurul lucru care-l oprește să se urnească spre gară e conștiința inutilității gestului. Petreceri de genul ăsta vor mai fi, cu siguranță. Din câte știe omul nostru, peste trei zile vecinii de deasupra or să prezideze peste o rupere de turtă care o să se soldeze cu o furtună sonoră de același nivel. Și-atunci, ŕ quoi
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
să confirme că pe atunci aveam succes la femei (de fapt, la fete, dar sintagma consacrată este "succes la femei"), ceea ce adversarii mei literari de azi nu vor să admită. Da, aveam succes, chiar și la cele mai acre (de genul celor care azi duc campanii de presă împotriva mea; dacă s-ar fi născut mai devreme și mi-ar fi fost colege, nici nu îndrăznesc să-mi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla...) Ada, Ada, mi-e dor de
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
la toate olimpiadele, nu mi-a fost niciodată simpatică, dar vărul ei, neastâmpăratul Dani, a fost totdeauna preferatul meu. Și de fapt, în ciuda răutăților care îmi trec prin minte când îl văd coborând, legănându-se, ușor crăcănat, din Jeep, un gen de complicitate tot a mai rămas, între noi. Doar că nu prea mai avem ce să ne spunem. Blugii lui ieftini, românești, cu genunchi și bluza verde, de relon, impregnată de mirosul iute de transpirație al adolescenței și mirosul tăios
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
apariția în Italia a monografiei scrise de Culianu nu i-a făcut o plăcere deosebită lui Eliade" (p. 629). Insinuarea se strecoară pe nesimțite: La Londra, de pildă, "pe lângă atribuțiile de propagandă culturală a acceptat probabil și sarcini de alt gen" (p. 384). Alteori se apasă puternic pe pedală. O scrisoare a lui Eliade către Lucian Blaga din 29 iulie 1937 relatează: "Am vorbit cu câțiva șefi... secretarul lagărelor" șnaziste - completează }urcanuț, dacă se pregătesc de război. Acest text anodin este
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
bețivii cu bărbile smulse de vîntul aspru al nopții le evită cu precizie de sfinți de cartier semințele scuipate cu dispreț cuvintele ce desemnează organele sexuale rostite de buzele fardate violent de rujul violet al fetelor de cartier soldații de gen feminin cu fuste și tricouri asimetrice ce au în spate o istorie lungă a folosirii instrumentelor isterico-esoterice încă nerecunoscute din punct de vedere științific uterele alungite și tari ale tîrfelor de cartier cîntecul de lebădă al mamelor de cartier tehnica
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
și ,atunci nu-mi voi mai băga scobitori în ochi/ nu-mi va mai fi frică să adorm pe hoitul meu de ieri." Sunt de citit numeroase fragmente remarcabile, pe care nu le vertebrează nici tensiunea, nici zbuciumul, ci un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi auzi oricum" apoi: ,știu că ești undeva la munte la ski și fumezi în aceeași poziție ca și mine/ camera ta
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
bej care părea din păr de cămilă, dar nu era. Nu avea neglijența aceea lejeră a intelectualului, ci corectitudinea ceva mai formală a cuiva care nu iese niciodată din găoacea proprie, pentru care corectitudinea vestimentară este o armură zilnic arborată. Genul de om care are acasă mai multe pălării. Am fost tentat o clipă să fac același lucru, să mă opresc și eu. Ar fi fost însă o intruziune și un plagiat. Se oprise din timpul lui, părea că din toată lumea
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
preferat varianta ludică a unei parodii literare: mi-am imaginat cum ar arăta pagina din volumul III al Jurnalului lui Cărtărescu dedicată evenimentului la care aveau să participe autorul cărții, Ioana Pârvulescu și eu însumi. Așa se explică acest În genul lui Cărtărescu, în care cititorul poate recunoaște lesne un ilustru model interbelic: al lui N. Steinhardt din anii '30. G. L. 3 iunie 2005 Mă scol către ora 7 cu senzația, mai acută ca oricând, că sunt țintuit într-o
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
afară, privirea lui Caragiale, este a unui hedonist: materia îi apare ca un spectacol fascinant - și nu înspăimîntător - de forme, ipostaze, culori, un spectacol al faptelor greu de așezat în modele raționale sau raționabile. Totul se desfășoară ca într-un gen de echilibristică sofisticată în care nici un fel de interpretare nu e decisiv motivată. Or, pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la rîndu-i, să poată uimi. Și o face ca și cum faptele de genul acesta nu ar fi niște excepții, situații margine și periferice, ci exemplare. Să nu uităm că volumul de Note și schițe din 1892 debutează cu textul În Nirvana. Or, iată aici, în Eminescu, într-un zig-zag la care Caragiale a
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-un colț, departe de privirile lumii, spre a te întreba dacă nu cumva, pînă s-o fi întîlnit, nu trăiseși degeaba. Pe chipul
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
seamă etc. La fel se întâmplă și cu interviurile; m-am pomenit, într-o zi, spunându-i unui trimis al televiziunii, cu o stranie îndârjire: "Nu-ți dau eu interviul meu, domnule!", de parcă mă agățam de ultimul exponat de acest gen din cariera mea - bogată, totuși, în asemenea dialoguri. Revin la arta dedicației - ars dedicatoria, îi spune Șerban Foarță - ce-mi era atât de familiară, la primele câteva mii din carieră, și în fața căreia sunt stânjenit în ultimii ani. Prin 1972-1973
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
Putem traduce în limbaj curent că, între două amenințări implacabile (săbiile), trăiesc laolaltă abjecția (turmele de porci) și puritatea morală (cireșul în floare). Dar e prea puțin, versurile citate exprimă mai mult decât această - sau altă - ,translație". Aici e, poate, genul de adâncime ce înrudește, până la un anumit punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă... Se cuvine să citez și restul poemului - alte patru versuri, care nefiind în nici un caz jocuri obscure, par
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
uciși), despre Golem, bătrânețe, despre "porcitudine" (cuvânt "inventat"), despre retorică "înghimpată", despre "cum să-ți organizezi posteritatea", despre profanarea mormintelor, despre cum să înveți să spui NU etc. Cele 551 de "note" ale lui Sever par a reconstitui un anumit gen cultivat în antichitate și în Evul Mediu timpuriu, dar au și o sursă talmudică, prin tendința de a defini și a îndruma anumite tendințe în viața "faptică" și în psihologia omului. La capitolul "Scriitori", ne întâlnim cu Selma Lagerlöf, Strindberg
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
aș da în schimb pe nouă/ Grădini ale Semiramidei/ Ori nouă parcuri din Versailles!" Sau care, deplîngîn- du-și existența migratoare, ne face să auzim un ecou anticipativ al Baladei chiriașului grăbit. Studiile dedicate poeziei umoriste aparțin unui bovaric al genului, care încerca să-l practice el însuși, inclusiv - cum s-a văzut - în cadrul auster al lucrării sale de diplomă. Recidivele nu vor întîrzia să apară: "în zilele din urmă am asistat la unele ședințe ale congresului scriitorilor; m-am distrat
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Don Quijote nici n-o avea, nici nu avea s-o știe; să-l, de asemenea,-nțeleg pe întîiul José Arcadio, lătrînd în grai străin și scoțînd spume verzui pe gură. Macondo m-a făcut să pricep că romanul, romanul ca gen, luase asupră-și moartea teatrului și-o aruncase în curtea patimilor cititorului: teatrul murise, nu însă și păcatul lui - acela de a împlini persoana în multitudinea personajelor pe care-aceasta le interpretează instinctiv; de a semna - nu cu cerneală goală
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
de a semna - nu cu cerneală goală - un pact mai mult montaignesc decît faustic, cu eseul, care nu e nici mai mult și nici mult mai puțin decît vertijul actului de a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
fiecare operă își capătă progresiv nemurirea supraviețuindu-și criticile succesive, impune sacrificiul critic ca pe o renovatio moderna și ca redistribuire a morților inerent produse de violențele culturale. în fiecare roman se descifrează, în cele din urmă, moartea propriului său gen - și în orice act critic valid, o sinucidere dedicată imortalității determinate a unor astfel de opere (restul aparține poporului, precum trupul unui prinț de-abia abandonat de suflet). Exoftalmic, exoteric, intram în condiția contemporană: actul de a navetá, care acuma
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
îndeletnicire caraghioasă mai am și eu. ce meserie grea. la urma urmei: ce ruină doamne." Virgil Mazilescu M-am trezit cu noaptea în cap & cîteva idei foarte persistente: 1. să-i bag divei rănite de Adi Schiop un mesaj de genul "Băi ZZ Top, ce p... mea vrei să fac ca să ne împăcăm? Să-ți scriu poezii de dragoste?" 2. să-mi șantajez editorul cu amantele lui minore ca să-mi bage cărțile în librării 3. să-i trag balconului meu imens
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
că nu știi dac-o să mai scrii și ți-e frică), desi the word is a way of murdering the outside world, adică tot ce i-a rămas unuia ca mine, ce i-ar mai fi rămas uneia că ține, ,genul de oameni care nu se simt bine nicăieri, indiferent de orice", cum îmi spuneai într-un mail. În curînd o sa ma uiți, Ruxandra, și-n timp, încet încet, mesajele mele le vei trece-n junk-mail. Din volumul cîntece eXcesive în
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]