2,287 matches
-
mutante. în prezent, se invocă intervenția unor gene modificatoare, dar nu există nici un argument precis în acest sens. B) PATOGENIA MOLECULARĂ A ADPKD 1. Genele PKD și proteinele pe care le codifică Prin studii familiare și analize moleculare de înlănțuire genică au fost identificate, la diferite familii cu ADPKD, trei gene: PKD1 (prezentă la circa 85% din bolnavi), PKD2 (15% bolnavi) și PKD3 (în câteva familii). Primele două gene au fost deja clonate, s-a stabilit structura lor, precum și modelul probabil
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
implică cu certitudine interacțiuni ale genelor PKD cu alte gene modificatoare și probabil cu anumiți factori de mediu. În final, este important să reținem și faptul că ADPKD este produsă prin pierderea unei funcții (a policistinei). în aceste condiții, terapia genică ar putea deveni o posibilă intervenție terapeutică: o genă PKD normală ar putea fi introdusă cu ajutorul unui vector (de tip adenovirus) în celulele renale unde, producând policistină, ar putea corecta defectul molecular (Bacallao R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
deveni o posibilă intervenție terapeutică: o genă PKD normală ar putea fi introdusă cu ajutorul unui vector (de tip adenovirus) în celulele renale unde, producând policistină, ar putea corecta defectul molecular (Bacallao R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei de înlocuire genică a fost demonstrată la modelul animal PKD OakRidge, la care introducerea genei PKD normale, ca transgenă, la embrioni a produs reversia la fenotipul renal normal. Deoarece transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
defectul molecular (Bacallao R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei de înlocuire genică a fost demonstrată la modelul animal PKD OakRidge, la care introducerea genei PKD normale, ca transgenă, la embrioni a produs reversia la fenotipul renal normal. Deoarece transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil, aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. C) DIAGNOSTICUL GENOTIPIC AL ADPKD Localizarea și identificarea genelor PKD1 și PKD2 au deschis drumul diagnosticului genotipic al ADPKD, care
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sau imagini incerte). Metodele de analiză moleculară permit diagnosticul ADPKD fie prin analiza directă a genei, fie prin identificarea unor markeri ADN polimorfici 10 situați în vecinătatea genei PKD și transmiși împreună cu aceasta de la părinți la copii (tehnici de înlănțuire genică). Prima metodă necesită stabilirea prealabilă a tipului de mutație la probant și apoi detectarea genei mutante la rudele cu risc. Cea de a doua metodă se folosește mai frecvent și polimorfismul markerilor genetici (deci prezența lor în populație în mai
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
anumiți factori de mediu. E) POSIBILITĂȚI TERAPEUTICE Descifrarea mecanismelor patogenice și genetice ale PKD vor face posibile diferite acțiuni terapeutice (15). Studiile recente care sugerează că ADPKD poate fi o boală recesivă la nivel celular fac posibilă terapia de înlocuire genică. Fezabilitatea ei și rezultatele pozitive au fost demonstrate la modelul murin de PKD OakRidge. Transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. Confirmarea modelului patogenic two-hit
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
posibile diferite acțiuni terapeutice (15). Studiile recente care sugerează că ADPKD poate fi o boală recesivă la nivel celular fac posibilă terapia de înlocuire genică. Fezabilitatea ei și rezultatele pozitive au fost demonstrate la modelul murin de PKD OakRidge. Transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. Confirmarea modelului patogenic two-hit va permite inițierea unor tratamente pentru reducerea frecvenței celei de a doua mutații. Elucidarea funcțiilor policistinelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de ani, nu permite diagnosticul presimptomatic la persoane sănătoase purtătoare de genă mutantă, chiar dacă vor avea manifestări (de ex., hipertensiune arterială) ce precedă vizualizarea imagistică de rutină a chiștilor renali. în aceste cazuri, se poate recurge la analizele de înlănțuire genică. 1. Puterea de rezoluție a ultrasonografiei este mai mare ca a urografiei, permițând evidențierea unor chiști de 0,5 cm. Analizele de înlănțuire permit studiul transmisiei genei mutante PKD1 situată pe brațul scurt al cromosomului 16 prin cercetarea distribuției unor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
extrarenale; în formele cu implicare renală asincronă sau asimetrică; în cazurile în care anamneza familială este incertă sau negativă (4, 9, 12). în toate aceste cazuri se va recurge la proceduri imagistice performante (CT sau MRI) și analize de înlănțuire genică. B) DIAGNOSTICUL PRESIMPTOMATIC Diagnosticul presimptomatic reprezintă identificarea unor persoane sănătoase, purtătoare de genă mutantă, neexprimată încă clinic, printre rudele aparent sănătoase ale bolnavilor cu ADKD, cu scopul de a le da un sfat genetic corect (în special preconcepțional) și a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în grupul bolilor renale chistice ereditare și, cu toate că datele clinice, ecografice și genetice sunt foarte specifice, se impune uneori a se lua în discuție un diagnostic diferențial cu celelalte boli renale chistice . Bolile chistice renale genetice sunt consecința unor mutații genice diferite și deci a unor defecte moleculare variate, care determină diverse manifestări clinice (fenotipice). Diferențierea lor este importantă din punct de vedere prognostic și pentru acordarea unui sfat genetic corect. ARPKD este produsă de mutația unei gene situate pe cromosomul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
volumului acestora. Ambele acțiuni sunt însă în stadiul de deziderat și perspectivă (1), (2). a) Apariția chiștilor nu poate fi prevenită în momentul de față. Fiind o afecțiune ereditară, ADPKD ar putea beneficia în viitor de dezvoltarea metodelor de terapie genică; în esență este vorba de inserția în genomul individului afectat a unei gene care să codifice sinteza normală a policistinei (produsul genei PKD1). în același sens, descoperirea acțiunilor policistinei și descifrarea mecanismelor fiziopatogenice intime vor permite introducerea unui tratament patogenic
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
probleme este devansată de apariția noilor metode de tratament. C) PERSPECTIVELE UNEI PROFILAXII PRIMARE EFICIENTE Deși în prezent nu există nici un sistem operațional de prevenire primară, există două direcții posibile de abordare a problemei, ambele cu implicații bioetice majore: terapia genică și folosirea unui donator de gameți. 1. Terapia genică Identificarea genei specifice permite înlocuirea genei anormale. Datele experimentale ale acestei abordări ridică problema permisivității cercetărilor pe foetus sau copil; deși procesul de aprobare a unor asemenea cercetări este extrem de complex
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
C) PERSPECTIVELE UNEI PROFILAXII PRIMARE EFICIENTE Deși în prezent nu există nici un sistem operațional de prevenire primară, există două direcții posibile de abordare a problemei, ambele cu implicații bioetice majore: terapia genică și folosirea unui donator de gameți. 1. Terapia genică Identificarea genei specifice permite înlocuirea genei anormale. Datele experimentale ale acestei abordări ridică problema permisivității cercetărilor pe foetus sau copil; deși procesul de aprobare a unor asemenea cercetări este extrem de complex, faptul că cercetarea este dirijată în beneficiul direct al
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ale acestei abordări ridică problema permisivității cercetărilor pe foetus sau copil; deși procesul de aprobare a unor asemenea cercetări este extrem de complex, faptul că cercetarea este dirijată în beneficiul direct al produsului de concepție poate facilita obținerea acceptului de corectare genică pe linia celulelor somatice (nu și pe cea a celulelor germinative, care poate afecta patrimoniul genetic al mai multor generații). 2. Donarea de gameți Folosirea unui donator de ovule sau spermă (în funcție de părintele afectat) constituie o abordare mult mai ușoară
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la normal a concentrației VEGF (80). Pornind de la aceste date s-a trecut deja la „angiogeneza terapeutică intramiocardică”, injectând în mușchiul cardiac gena VEGF. La 5 pacienți cu infarct miocardic ischemic care nu au răspuns la tratament convențional, această terapie genică a condus la scăderea semnificativă a simptomelor anginoase, iar angiografia coronariană și tomografia computerizată au indicat o scădere a gradului ischemiei. Date recente arată că VEGF joacă un rol semnificativ în patogenia neovascularizației și a permeabilității vasculare crescute întâlnită în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
mai importante proteine endoteliale modificate prin interacțiunea cu AGE. Ca urmare, activitatea mitogenică a celulelor endoteliale se reduce cu cel puțin 70% (34). Pe de altă parte, legarea AGE plasmatici de receptorii RAGE de pe suprafața celulelor endoteliale determină alterarea expresiei genice pentru trombomodulină, activatorul tisular al plasminogenului (tPA), VCAM-1 etc. (81). Toate aceste modificări antrenează creșterea activității procoagulante de la suprafața celulelor endoteliale precum și adeziunea celulelor inflamatorii cu pătrunderea lor în peretele vascular. În plus, RAGE endoteliali mediază (cel puțin în parte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
semnalizarea insulinică pe căile mediate de PI-3K și, respectiv, MAPK (48). Astfel, la animalele insulinorezistente a apărut o scădere a activității căii IRS-1, PI-3K, Akt la nivelul peretelui vascular. Dimpotrivă, semnalizarea pe calea MAPK (care promovează creșterea celulară și expresia genică) a rămas nemodificată. Aceste date sugerează că în stările de insulinorezistență efectele fiziologice vasodilatatorii și antiaterogene ale insulinei (mediate de PI-3K) sunt scăzute, concomitent cu o creștere a efectului proaterogen (mediat pe calea MAPK). 4.3.3 Rolul stresului oxidativ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
eventual rol al mutațiilor genelor UCP2 în patogeneza obezității (7). Astfel, există studii efectuate pe subiecți umani (18, 23) care demonstrează că nivelul ARNm specific UCP2 în grăsimea subcutanată abdominală se corelează pozitiv cu IMC, ceea ce corespunde cu creșterea expresiei genice observată în țesutul adipos alb al șoarecilor ob/ob și db/db (12, 23). Pe de altă parte, există cercetători care nu au evidențiat vreo diferență în ceea ce privește expresia UCP2 în țesutul subcutanat la obezi comparativ cu normoponderalii (19, 23). Totuși
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
tipar de bandare (o succesiune de regiuni ale cromozomului cu benzi întunecate sau clare). Diferitele încrucișări ale Drosophilelor mențin așezarea pe cromozom a sute de locusuri genetice distincte, fapt ce dă operației de bandare veridicitate, aceasta reflectându-se în cartografierea genică. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Alfred Henry Sturtevant (1891-1970) a construit prima hartă genetică a unui cromozom (1913). Urmărind dez voltarea musculițelor de oțet, el a măsurat distanța embrionară între apariția diferitelor organe cu o unitate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cuibărit“ în aparatul genetic al respectivului bolnav. Tehnica nu se oprește aici, deoarece acele secvențe de ADN trebuie să fie obținute în stare pură, adică trebuie clonate și amplificate prin reacția PCR. Se utilizează, așadar, în continuare, tehnici de „microchirurgie genică“. Fragmentul suspect (străin) este tăiat cu niște „foarfeci enzimatice“ (enzime de restricție) și grefat ulterior în plasmidele din citoplasma bacteriei E. coli (cobaiul geneticii moleculare). Astfel clonat și multiplicat, fragmentul de ADN „intrus“ poate fi analizat biochimic în amănunțime, fiind
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ADN „intrus“ poate fi analizat biochimic în amănunțime, fiind în final caracterizat: dacă aparține ori nu vreunui virus cunoscut sau necunoscut în acel moment. În lucrările lor, Yuan Cheng, Patrick Moore și colaboratorii, au analizat aproape 400.000 de secvențe genice ARN mesageri, din numai patru eșantioane de țesut tumoral. Tehnica „digital transcriptome sub trac tion“ le-a arătat că secvențele străine genomului uman (cele de poliomavirus) sunt prezente la 80 % din tumorile cu celule Merkel, dar numai în 8% din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au împărțit câte jumătate din premiul de 10 milioane de coroane suedeze (1,4 milioane dolari) pentru descoperirea virusului responsabil de moartea a peste 25 de milioane de oameni (după identificarea acestui virus la începutul anilor 1980). Teoria cromozomială și genică Interferențele lor cu carcinogeneza virală Încă din 1890, un discipol al lui R. Virchow, anatomo-patologul german David Paul von Hansemann (1858-1920), a atras atenția asupra „neregula rităților“ din procesele mitotice care au loc în celulele cancerizate (anaplazia caracteristică acestor celule
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
linii celulare canceroase, utile cercetărilor de virusologie, ca substrat pentru izolarea și întreținerea virusurilor de laborator. În al doilea plan, la fel de importante sunt culturile de celule neoplazice pentru studiul carcinogenezei la nivel molecular, ca de pildă în depistarea unor defecte genice: de exemplu cancerizarea în urma pierderii unor alele. Reproducem, după Jean-Claude Kaplan și Mark Delpech, caracteristicile câtorva linii celulare stabile, inițiate din tumori, frecvent utilizate în oncologia moleculară (tabelul 1-3).76 C. Studii adresate cromozomilor Fără a intra în detalii de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
C și T, adevărat cod de recunoaștere a diverșilor cromozomi (doar Q este prezentă în toate perechile). După 1980 au apărut tehnici semiautomatizate de citire a benzilor, născându-se astfel microcitogenetica, metodă care în prezent evidențiază diferitele localizări ale segmentelor genice. Astfel, cei mai mici dintre cromozomi conțin 50.000 Kb (o bandă dintr-un cariotip standard corespunde la 10.000 Kb). Prin citirea modului particular (specific) de bandare, au putut fi identificate o serie de aranjări cromozomiale, ca de pildă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au putut fi identificate o serie de aranjări cromozomiale, ca de pildă translocațiile, inversiunile (peri- și paracentrice), delețiile, duplicațiile, aneuploidiile, microdelațiile, inserțiile ș.a. Importanța majoră a microcitogeneticii în oncologia virală a fost aceea că, într-o perioadă în care analiza genică abia făcea primii pași, ea a oferit totuși unele indicii asupra localizării unor antigene virale în materialul nuclear. Ne referim la tehnica de hibridare in situ, prin utilizarea de preparate citologice cu ADN marcat (Mary Lou Pardue și Joseph G.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]