2,403 matches
-
și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus fiului său. Trecură de statuia micului zeu, străbătură locul îngust care înconjura palatul și care fusese odinioară o grădină. Se îmbarcară din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecuseră prin războaie, revolte, înfrângeri, perioade de liniște impuse de armele Romei; erau ostatici - reprezentau garanția că tații lor aveau să respecte o pace greu de îndurat. În spatele numelor lor se ghiceau ținuturile nesfârșite ale Asiei, orașe mitice, deșerturi, fluvii gigantice, îndepărtate mări interioare. Cel mai în vârstă era Herodes din Judaea, nepotul marelui Herodes - care construise Cezareea și templul de la Jerushalem; el preamări prietenia dintre Augustus și bunicul său și declară: — Împotriva lui nu a fost nevoie de legiuni. Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care aici nu au fost auzite vreodată: harpele în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a rândul... Dar acel an nu-i fu îngăduit. Și nimeni n-a scris despre un asemenea refuz. Dar, vreme de secole, țăranii și păstorii din acei munți au povestit că pe fundul lacului zăceau una sau două corăbii gigantice, minunate, iar plasele pescarilor se încurcau în ele, aducând la suprafață fragmente ciudate, prețioase. Lumea s-a convins că țăranii și păstorii aveau dreptate abia în 1928, când, cu ajutorul unor tehnici inovatoare și complexe, s-a coborât nivelul apei pompând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci ca să nu fii văzut de santinele, puteai zări tabăra străinilor acelora. Munceau din greu, din zori până-n noapte, la lumina unor focuri mari. Ridicaseră două structuri gigantice din lemn pe mal și continuau să lucreze. Iar într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură fuga, strigând că enormele schelete de lemn alunecaseră pe apă și pluteau; erau două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și astăzi, puțini dintre cei care ajung la celebrele coloane ale lui Bernini și contemplă stela gigantică știu cum și de ce, acum douăzeci de secole, a fost adusă din Egipt la Roma, traversând o jumătate din Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insula Philae a fost descoperit un portic grandios din epoca romană: susținut de treizeci și două de coloane imense, se întindea de-a lungul întregii laturi dinspre apus, până la intrarea vechiului templu închinat zeiței Isis. Pe latura dinspre răsărit, construcția gigantică rămăsese neterminată: blocuri de granit zăceau acolo de secole. Cineva gravase însă în piatră numele constructorului: tânărul împărat Gajus Caesar Augustus Germanicus; nimeni nu s-a dus în insula aceea îndepărtată pentru a îndeplini porunca senatorilor și a o distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dimensiunile ambarcației care a adus la Roma obeliscul din piața San Pietro. Ca să se scufunde și să fie dată uitării, a fost umplută cu un ciment care, solidificându-se sub apă, a păstrat forma și ne-a dezvăluit dimensiunile ei gigantice. În schimb, imensul templu isiac de la Roma a ieșit la iveală pe bucăți, în secole diferite, în timpul săpăturilor pentru fundațiile unor blocuri, biserici și mănăstiri într-un spațiu cuprins, de o parte, între piața Sant’Ignazio, Via del Seminario și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost scoase la lumină au fost duse, unul să împodobească parcul gării, un altul la Villa Celimontana, un altul la Florența, unde a fost instalat în grădina Boboli; două au ajuns la Urbino. Pentru a înțelege cum anume asemenea edificii gigantice au dispărut fără urmă, trebuie să excludem invaziile barbarilor, aluviunile și cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi fiind Înregistrate? Între două sunete de acest fel, simt cum se desface realul Într-o falie gigantică, În care alunec cu viteza luminii și străbat distanța enormă spre cealaltă parte a planetei; mă aflu simultan În două locuri și văd ce fac cele două forme ale corpului meu, cum se recunosc una pe alta și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce se lovește material de altă carne și acest contact fizic e atât de teribil, Încât turmentează echilibrul naturii. Se simte un miros de arsură puternică; aerul se solidifică și parcă nu mai poți să avansezi decât cu un efort gigantic, de care te miri ca de un lucru ce nu-ți aparține; intră În tine o forță externă ce te posedă cu toată aparenta ta Împotrivire și te ține Încordat ca un arc, ca arcul lui Ulise, pus la probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
legile metafizice ale universului Ruperi de spații și semne vrând să le-așeze-n buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea clipă ce sunt se zbuciumă-n lumi nevisate Se-ndepărtează enorm ca să se apropie. Și parcă-n mine m-afund ca-ntr-un munte gigantic Alunec spre sinele meu și nimic nu m-oprește. Mamă, mai bine nu-mi promiteai că mă vei naște c-un șarpe Și că voi fi pur, pur, pur, pur, purpură. (Dintr-un jurnal În versuri regăsit) Ori de câte ori mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
triste, În care așteptarea se dovedea zadarnică, În loc să-l urăsc și să-l alung, Îl iubeam mai tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl iubeam atunci când Îl vedeam cu femeia aceea În brațe, inspirând Înnebunit mirosul ei parfumat, la ștrand, acum de-abia mă mir de ce mi-am călcat mândria În picioare, de ce priveam ca la o zeitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
creț crescut În vârful lor, văd bine tot, sunt chiar sub ei, aproape Îmi intră În ochi; femeia mă depășește În Înălțime cu mult, brațe imense, tatuate cu scene erotice ca la pompei; (mă conving: exact ca la lupanare) șolduri gigantice, are o fustă cloș scurtă din care ies doi stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l pun în grabă între pachetele mele micuțe de carne tocată și cutia cea mare de Persil care aparținea femeii din față. Mi-am aranjat și rearanjat cele cinci articole cu aspect mai degrabă jalnic, în vreme ce se îndreptau spre degetele gigantice și am pus bagheta pe diagonală peste celelalte lucruri, evitând atent să îmi ridic privirea și afișând un aer despre care speram că era unul de introspecție obișnuită. Am îndepărtat separatorul de plastic, când femeia cu Persil și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca o sofa roșie-roșie, am meditat eu. Și da, desigur - proaspăt izvorâtă. Cât de potrivit! Am râs în sinea mea plătind pentru felicitare și l-am privit pe tânăr strecurând-o, alături de un plic fucsia, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru felicitare și l-am privit pe tânăr strecurând-o, alături de un plic fucsia, într-o pungă de hârtie. Îi va plăcea la nebunie, m-am gândit eu fericit. Oare câte felicitări putea să primească atunci când era bolnavă biata creatură gigantică, în afară de cea trimisă de un dement ce trece printr-un soi de criză a vârstei mijlocii? Nu mi-a trecut prin cap în momentul acela cum anume aveam să i-o trimit, cred că eram doar încântat că găsisem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi un fir care se pierduse În neant. O impresie, ca și cum el s-ar fi dilatat, ca și cum ar fi devenit deodată gigantic ca un nor... Mă duceam și lucram cu „ruptu”, adică ne dădea o bucată de pământ cât vedeai cu ochii și ne tocmeam pentru niște bani și lucram. Mergeam mai mulți și ne alegeam Între noi, să nu fie vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]