KorAP: Find »[drukola/base=global & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...1716 >

42,885 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

în care femeia a devenit mamă. Observația participativă - posibilă prin acceptarea cu bunăvoință de către coordonatoarea proiectului și de asistenții sociali din program - a presupus implicarea în viața de fiecare zi a comunității. Acest fapt a fost precedat de declararea intențiilor globale de cercetare. Participarea la viața comunității a fost relativ moderată, fără o integrare efectivă în grup și o asumare de roluri corespunzătoare. Analiza de documente a vizat studierea fișelor de identificare, a evaluărilor inițiale și finale, a declarațiilor, referatelor sociale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sărbătorilor legale. În sprijinul menținerii veniturilor familiei monoparentale, în limitele susținerii unui trai decent, dacă veniturile familiei sunt mici, se poate admite o reducere a contribuției publice mult mai semnificativă prin mecanismul de impozitare (de pildă, în privința impozitului pe venitul global, pentru perioada când părintele singur are în întreținere copii minori, se prevede o anumită cotă de deducere, ținându-se seama de numărul persoanelor dependente din familie), incluzând o arie mai largă de categorii de impozitare. Măsurile de acest tip trebuie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
devin, treptat, izolate din punct de vedere social. Odată cu această stare de fapt se creează premisele pentru comportamentele agresive, alienarea personală, chiar pentru dezorganizarea familiei. Ca o reacție compensatorie, marginalizarea poate genera reacții de ostilitate față de normele și valorile sociale globale și, de aici, comportamente deviante. Când diverse persoane se abat de la normele de conviețuire socială, înfăptuiesc acte reprobabile, care intră sub incidența legii, pot cunoaște o anume vizibilitate socială. Interesul grupurilor decizionale se îndreaptă asupra lor, mai cu seamă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este vizată o antrenare a tuturor indivizilor - participarea indivizilor în societate. Depășirea excluderii sociale este un deziderat major al societății contemporane. În acest sens, acțiunile de factură socială se doresc stimulative în direcția formării unor comunități inclusive, iar la nivel global a unei Europe a solidarității 56. Părinții din familiile monoparentale se confruntă frecvent cu situații de lipsă de autonomie 57, șansele lor de viață fiind diminuate printr-o participare socială deficitară. Arătând că statutul cetățenilor privind drepturile egale de autodeterminare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Patriarchy and Job Segregation by Sex”, în A. Giddens; D. Held (coord.), Classes, Power and Conflict, Macmillan, Londra, 1982. Hayes, Niky; Orrell, Sue, Introducere în psihologie. Dezvoltarea copilului în teoria psihanalitică, Editura ALL, București, 1997. Held, David, Democrația și ordinea globală, Editura Univers, București, 2000. Held, Virginia, „Mothering Persons”, în E. Kihay; D. Meyers (coord.), Women and Moral Theory, Rowman & Littlefield, Savage, 1987. Hill, Michael, Understanding Social Policy, Blackwell, Oxford, 1993. Hill, Michael, Social Policy: A Comparative Analysis, Prentice Hall, Londra

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

Este considerat drept risc social tot ceea ce amenință venitul regulat al indivizilor: boală, accident de muncă, deces, bătrînețe, maternitate, șomaj. În locul unor politici parțiale și al unor reforme limitate în domeniu, lordul Beveridge propune punerea în operă a unui sistem global coerent. 1.3.3.2. Cele trei funcții ale protecției sociale a) Funcția socială de asigurare. Printr-un sistem de cotizații obligatorii și plafonate se realizează o funcție de prevenire a riscurilor. Fiecare cotizant cucerește, pentru el și familia lui, dreptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
etc.) și verticală (veniturile mari contribuie pentru cele mici). Se organizează, astfel, o solidaritate între toți cei implicați. c) Funcția economică anticiclică. Prestațiile sociale reprezintă o treime din venitul mediu disponibil al menajelor. Pe această cale, Statul-providență susține cererea economică globală, și aceasta independent de evoluția conjuncturii, amortizind efectele crizelor economice. 1.3.3.3. Creșterea și decăderea Statului-providență. Partea cheltuielilor sociale în P.I.B. s-a dublat între anii 1960 și 1980. Pentru unele țări, bugetul asigurărilor sociale este azi mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James Buchanan, consideră că așa cum concurența

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a devenit esența acestor reforme în majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai. Rolul guvernărilor locale a crescut, birocrația și reglementarea centralizată au diminuat, s-a răspîndit practica subvențiilor tip "bloc", sau globale, standardele de performanță tehnică și economică. În domeniul servici-ilor publice au fost preluate metode din practica afacerilor, întărindu-se rolul contractelor, al prețurilor liberalizate și asumarea responsabilităților, în cadrul unui nou tip de management. Expansiunea piețelor s-a însoțit de reducerea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii date, în termenii unor niveluri globale de producție, prețuri, ocupare, economii, investiții, venituri etc. În termenii lui Keynes și Pareto, eficiența se referă la funcționarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii date, în termenii unor niveluri globale de producție, prețuri, ocupare, economii, investiții, venituri etc. În termenii lui Keynes și Pareto, eficiența se referă la funcționarea alocativă a unei economii, ca întreg, și a piețelor specifice. Ea se ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
această metodă furnizează un jalon pentru evaluarea eficienței fiecărei situații în parte. Numai în acest sens conceptul de optim paretian poate fi aplicat în sectorul public. El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și interesul public este slujit. Criteriile lui Pareto funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în practică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și echitatea socială, prin producerea și furnizarea de bunuri și servicii publice de calitate. Atît în țările occidentale distruse de război cît și în țările în curs de dezvoltare, emergența sectorului public a avut drept scop principal realizarea unui demaraj global al mașinii economice, care să ducă la o modernizare rapidă a economiei, prin investiții publice masive, printr-o industrializare planificată. Statul și-a asumat dirijarea procesului investițional, distribuția veniturilor (implicînd o redistribuire accentuată), formarea personalului, schimburilor comerciale etc. Astfel, întreprinderile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
marilor proiecte ș.a.). Acestea pot fi și criterii de selectare a centrului. Și Uniunea Europenă are un "centru" și Sistemul Monetar European de asemenea, și nu întâmplător ele se află unde se află. Infrastructura economică, socială și cea culturală, potențialul global, capacitatea de expertiză și poziția geo-strategică sunt impor-tante, dar noi nu trăim numai din tradiție, din amintiri și nostalgii, ci încercăm să ne valorizăm înzestrările: factorul uman, potențialul extraordinar de învățământ-cercetare, cultură în sensul integral, generos al termenului și vocația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unei inteligente abordări a fenomenului de integrare. Suntem o zonă bogată în sărăcie și săracă în bogăție. Resursele noastre principale sunt repet factorul uman, poziția geo-strategică și potențialul științific. Ele ne pot hrăni dezvoltarea. Să ne valorificăm șansele în competiția globală, în mod cât mai inteligent și să gândim în perspectivă. Să proiectăm dezvoltarea zonei peste 10 sau 20 de ani. Dacă nu o facem acum, mâine poate fi prea târziu. Un "ilustru" anonim britanic admitea ca certe două lucruri: moar-tea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
subvențiilor pentru dezvoltare, crearea unui mediu economic atractiv pentru firmele mici și mijlocii, accentul pe dezvoltarea endogenă și, nu în ultimul rând, întărirea coeziunii și solidarității regionale, iată doar câteva dintre căile și mijloacele de emancipare a zonelor defavorizate. Potențialul global al diferitelor regiuni este inevitabil diferit, dar el trebuie valorificat prin formarea și consolidarea piețelor competitive, identificarea polilor de creștere specifici, acordarea de stimulente financiare pentru inițiativele locale, în cadrul unei politici regionale sistematice, credibile și eficiente. CAPITOLUL 3 FINANȚAREA SECTORULUI

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
la nivel național. În România, potrivit Legii finanțelor publice locale, veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe, venituri cu destinație specială, alte venituri, precum și din cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (impozitul pe venit global, TVA) și cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și venituri cu destinație specială, sau ale bugetelor locale. Impozitele și taxele cuvenite bugetelor județene sau locale se stabilesc de către consiliile respective. Sistemul impozitelor și taxelor locale este reglementat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
șederea în stațiuni turistice; taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice; taxe pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice ș.a. alte taxe instituite, în condițiile legii, de consiliile județene și locale. Alte impozite și taxe locale sunt: impozitele pe veniturile globale obținute din activități desfășurate în baza liberei inițiative (meseriași, comercianți în puncte volante, taximetriști s.a.); impozitele pe veniturile realizate din închirieri, subînchirieri ș.a. 5.3.7. Fundamentarea, aprobarea și execuția bugetelor locale Fiecare unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică (comună, oraș

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
constatări la sfîrșitul Teoriei generale. El explică faptul că obiectivul său nu este de a condamna capitalismul, ci de a arăta de ce Statul trebuie să intervină cu scopul de a evita ca alegerile individuale singure să conducă la o situație globală suboptimală. Fără a relua în ansamblul său logica Teoriei generale, să reținem punctul în care Keynes a crezut că poate decela o deficiență globală, și nu doar locală, a pieței. Mai întîi, în ce privește șomajul și piața muncii, el s-a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să intervină cu scopul de a evita ca alegerile individuale singure să conducă la o situație globală suboptimală. Fără a relua în ansamblul său logica Teoriei generale, să reținem punctul în care Keynes a crezut că poate decela o deficiență globală, și nu doar locală, a pieței. Mai întîi, în ce privește șomajul și piața muncii, el s-a opus ideii dominante în epocă, după care scăderea salariilor era singurul mijloc de a resorbi șomajul. Într-adevăr, în perspectiva liberală, salariul este prețul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cu garanția unui anumit salariu. Munca nu este un bun ca oricare altul și nu putem înțelege subocu-parea doar prin prisma paradigmei pieței. În continuare, Keynes precizează că dacă toate salariile scad în același timp, aceasta riscă să reducă cererea globală pe piață. Anticipînd această situație, antreprenorii nu vor mai angaja, indiferent care ar fi prețul muncii. Este, de altfel, ceea ce Keynes a putut constata cu ocazia vizitei sale la Chicago, în 1931, în plină criză. Plecînd de la această constatare locală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
lucrarea lui André Vianes, La Raison économique d'Etat. Utilizînd în mod abil noțiunea de efecte adverse, acest autor a dezvoltat ideea că Statul ar fi un "producător de externalități publice de reglare. Ținînd cond de eșecurile sale locale și globale, de bunurile colective, de crize, piața apelează la o intervenție exterioară, fără de care n-ar putea subzista. Dar atunci, nu este vorba doar de a menține în viață o reglare comercială nesigură, intervenția publică are un obiectiv mai larg, constînd

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
statutului personalului, încercăm să descoperim evoluția conținutului exigenței echității ce fondează serviciul public. Concepțiilor tradiționale statutul prefigura situația tuturor salariaților, prețul identic era un semn al egalității li se substituie alte logici: statutul poate fi justificat și evoluează în numele eficienței globale și individuale și diferențierea tarifelor poate fi la originea unor transferuri mai pertinente. La aceste două mutații majore trebuie să adăugăm o a treia: noua economie a rețelelor, ce ne arată că și în cazul unor randamente crescătoare, monopolul nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
s-a generalizat, apreciindu-se că intervenționismul statal creează tot atîtea anomalii cîte rezolvă. Astfel, s-a produs în ultimii 30 de ani un proces intens de dereglementare, privatizare și liberalizare. Societatea contemporană generează tot mai multe probleme cu caracter global, a căror rezolvare depășește posibilitățile unui singur stat, oricît de mare ar fi el, necesitînd cooperări și armonizări la nivel internațional. Această necesitate generează un proces de tranziție de la un tip de economie ancorată prioritar în piețele naționale la unul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]