6,083 matches
-
acolo fărĂ să știu dacă ne-au văzut sau nu, așa că au aprins o dată, scurt, luminile de croazieră, doar pe alea roșii și verzi. Apoi am Întors vasul spre larg și l-am lăsat pe loc, așa, chiar la marginea golfului, cu motorul abia mergînd. Mareea se apropia. Vino pînĂ-n spate, i-am spus lui Eddy și i-am dat o băutură ca lumea. O amesteci cu degetul mai Întîi? mi-a șoptit. Se dusese la timonă, iar eu dechisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se vedea lumină. Cele două lumini de pe promontoriu s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama și că are o ramă mare. Puteam să zic că-s mulțumit. Dacă veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i scoatem cît mai repede. PÎnă nu Împut cabina. — Unde-i lăsĂm? — Direct pe plajă. — Întoarcem acum? — Da, sigur. Intră Încet. Am trecut ușor peste recif, pînĂ puteam vedea plaja strălucind. E destulă apă deasupra recifului și, odată intrat În golf, ai parte numai de nisip și pante ușoare pînĂ la țărm. — Du-te-n față și zi-mi care-i adîncimea. O tot măsura cu o prăjină făcÎndu-mi semne. S-a-ntors și mi-a făcut semn să opresc. E cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am spus. — Frate, cafeaua nu-mi face nici un bine. Simțeai că ai motive să-ți pară rău pentru el. Chiar că arăta rău. Pe la nouă am văzut farul de la Sand Key. De ceva vreme Începuserăm să vedem petrolierele Îndreptîndu-se spre golf. O s-ajungem imediat, i-am spus. O să-ți dau tot patru dolari pe zi, ca și cum ne-ar fi plătit Johnson. — CÎt ai făcut aseară? — Doar șase sute. Nu-mi dau seama dacă m-a crezut sau nu. — PĂi și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
c-am avut noroc. Aș fi putut spune c-a căzut peste bord, dar asta naște discuții. Da’ și Eddy a avut noroc cu caru’. Chiar c-a avut. După aia am ieșit din curent și am ajuns la marginea golfului, unde apa nu mai era albastră, ci verzuie; se vedeau deja cazinourile de pe Long Reef și cele de pe Western Dry Rocks, catargele vaselor ancorate la Key West și hotelul La Concha, Înălțîndu-se dintre toate casele mici, și o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o vară frumoasă. — Ce zici, Eddy, bem ceva? l-am Întrebat. — Oh, Harry, mereu am știut că ești tovarășu’ meu. Întoarcerea afaceristului Traversară noaptea și din nord-vest bătea un vînt puternic. CÎnd se ridică soarele observă un petrolier venind dinspre golf, și era atît de Înalt și de alb În soare, În aerul Ăla rece, Încît părea o clădire mare Înălțîndu-se din ape; atunci Îi spuse negrului: — Unde dracu’ sîntem? Negrul se ridică să arunce o privire. — Nimic nu se compară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea acum pe loc, lîngă mangrove, dar el tot simțea mișcarea mării pe care plutise toată noaptea, În golf. MĂ duc să fac niște cafea, Îi spuse negrului. Pe urmă mă-ntorc să mă ocup iar de tine. — Nu vreau nici o cafea. — Dar eu vreau, Îi răspunse bărbatul. Ajuns jos Însă, Începu să-l ia amețeala, așa că reveni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
are apă-n ochi și În urechi. Probabil că Încercase să respire cînd era Încă dedesubt. — A fost perfect. Absolut fărĂ greșeală, Îi strigă Kate de pe doc. Nick se cățĂră pe scară. — Unde-s băieții? — Înoată În larg, tocmai În golf, Îi răspunse Odgar. Nick se așeză lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și pe Bill cum Înoată departe, În Întuneric. — Ești un săritor minunat, Wemedge, Îi spuse Kate atingîndu-i spinarea cu talpa goală. Nick se Încordă cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i las un bilet lu’ mama, În care să-i spun c-am plecat cu tine și c-o să ai grijă de mine. — Bine, spuse Nick Adams. MĂ găsești lîngă bucinișul Ăla mare care a fost trăznit. Ăla prăbușit. De la golf o ții drept Înainte. Îl știi? E pe scurtătura spre șosea. — E mult prea aproape de casă. — Nu vreau să te pun să cari prea departe lucrurile. — Fac cum zici. Da’ nu risca, Nickie. Ce mi-ar plăcea să am carabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i poată scoate avocatul meu. Erau la etajul al treișpelea al unui hotel de pe Biscayne Boulevard și valetul tocmai se dusese să aducă ziarele și alte cîteva lucruri pe care le cumpărase. Stăteau În două camere care aveau vedere la golf, la parc și la bulevard. Se cazaseră cu numele lor. Ia-o tu pe aia din colț, Îi spusese Roger. Poate că acolo mai bate puțin vîntul. Eu mă duc În camera ailaltă să dau un telefon. — Te pot ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum ajungeam la golf, vîntul Ăsta o să se schimbe cu briza mării și o să fie răcoare. — Ar fi minunat. N-aș fi suportat să petrecem prima noapte În hotelul Ăla. — Am avut mare noroc să putem pleca. Nu credeam c-o să meargă așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văd, spuse fata. — Poftim, uitați o cheie. SÎnteți din Miami? Da. — Eu prefer vestul. Apa și uleiul sînt În regulă. Fata se-ntoarse la mașină. — Aia pe care am văzut-o e splendidă. Și e răcoroasă. — Da, e briza din Golful Mexicului, spuse bărbatul. O să bată toată noaptea. Și mîine. Poate și joi, pînĂ la un moment dat. Ați Încercat salteaua? — Totul arăta minunat. — Nevastă-mea ține locu’ Ăsta atît de curat, că-ți vine să plîngi. Se spetește cu curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-o scoale, așa că se-mbrăcĂ și se duse În oraș. I-era foame, simțea un gol În stomac, era fericit, așa cum mergea inspirînd mirosurile dimineții, văzÎnd și auzind păsĂrile, simțind și mirosind briza care Încă mai bătea Încă din Golful Mexicului. Se duse la celălalt restaurant, care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu șuncă și ou pe pîine de secară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Acasă. Bună glumă. Nu-i nici un acasă. Ba sigur că e. Asta-i acasă. Toată chestia asta. CĂsuța asta. Mașina asta. Cearșafurile astea care au fost cîndva proaspete. Green Lantern și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet. Pune și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile?“. FÎsîitul aerului din pompă, administrat grațios și gratuit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au plutit și s-au hîrjonit, după care s-au Întors la mal ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din golf. Nu, ai dreptate. Însă plajele europene, alea chiar că sînt incredibile. Nisipul catifelat și curat transforma plimbarea Într-o plăcere senzuală care varia de la nisipul uscat, pudrat, catifelat pînĂ la cel umed În care Îți intra mai adînc piciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luam doar cheile de la mașină. Devenise un hobby. De plăcerea asta nu mă puteam bucura înainte, când umblam mereu beat. Acum însă exploram zone pe care nu le văzusem și unde nu voi mai ajunge niciodată. Se oprește lângă un Golf argintiu, dezactivează alarma și-mi deschide portiera. Ce maniere! Sunt impresionată! exclam în timp ce urc. Jake o închide și se îndreaptă spre cea din partea șoferului. —Așa am fost crescut, mă lămurește în timp ce pornește motorul. Să deschid ușa, să merg pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care traversăm o linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă un teren de golf, unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici a început să se roage de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la palat de doamna Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru ea m-am străduit eu să mă fac frumoasă, scârț! Am auzit că vine și Berlusconi. Vreau să joc golf cu el. M-a sunat să se laude că ce bun jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru ea m-am străduit eu să mă fac frumoasă, scârț! Am auzit că vine și Berlusconi. Vreau să joc golf cu el. M-a sunat să se laude că ce bun jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Să vină atât de departe și să nu exploreze misterul îngropat aici era de-a dreptul de neconceput. Curiozitatea și spiritul întreprinzător, la urma urmelor, au fost motoarele care au condus speța umană departe de planeta originară, izolată, neînsemnată prin golful imens dintre stele. Luă o hotărâre, singura logică în asemenea împrejurări. ― Pare foarte calm, de aici. Mergem mai întâi spre bază. Apoi, dacă nu se ivește nimic... ― Da? întrebă Lambert. ― Apoi... vom vedea. Porniră la drum, ocolind unul din imensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau patru ipoteze contradictorii. Pentru unii, muntele Sinai se găsește în apropiere de actuala mănăstire Sfânta Ecaterina (masivul Djebel Musa, „Muntele lui Moise”, care are mai multe vârfuri). Pentru alții, ar trebui să se găsească în Arabia Saudită, la est de Golful Aqaba, în partea de nord a masivului Al-Hijaz, pentru că numai acolo se găsesc vulcani vechi, presupunând că povestirea din Ex 19 vorbește, cel puțin după acești oameni de știință, de o erupție vulcanică. Recent, E. Anati a avansat propunerea Har
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]