2,506 matches
-
aer, în timp ce cărțile, care m-au fascinat și ele dintotdeauna, erau rezervate exclusiv orelor fierbinți din jurul prânzului, în timpul verii, când eram nevoită să mă adăpostesc în cameră, la răcoare, și zilelor de iarnă, când întunericul venea mai repede și ne gonea pe toți (copiii) în casă. Și, cumva, cred că tot de aici mi se trage și faptul că am debutat destul de târziu. Sunt cazuri de artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
trei : Des choses cachées depuis... Am dus, astfel, aproape toată sarcina cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt, complet răsturnat cu capu-n jos, ca-ntr-un film grotesc. În toamna dinainte plecasem și eu, și Cristian de la Odeon, goniți de furtuna politică. Eu mă aciuasem, într-o stranie și nefericită aventură, la Editura Humanitas. El, pe un post de milostenie, la UNITER. Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întunecată nouă, celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu ne-ai oferit adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor care n-aveam o ușă la care să batem, celor care nu găseam alinare și goneam veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amintiri specifică trenului - acel uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu auzisem În viața mea de-așa un animal, și s-a-ntors iarăși În pădure și, cînd m-am dus să-i spun mamei, ea mi-a zis: „Da, ai văzut un cerb. Fără-ndoială că era un cerb. L-au gonit vînătorii din pădure și-a coborît Încoace“ și... sigur că da, chiar În primăvara următoare, cînd aveam patru ani, eram copil mare și țineam minte totul... chiar atunci au Început să treacă yankeii, cum să nu-i aud, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
auzeam era atotstrăpungătoarea grabă a ploii și, în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
desprindeam de debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe cadru. Nu s-a holbat la noi ca de obicei, nici nu și-a fixat privirea, gînditor, pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Acest rege neliniștea atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă râpă. Romanii atunci se fericesc a-i fi răpus armata lui Cotiso și a i-a ucis trei capi de-ai Dacilor, între care poate era și Cotiso. Fiind însă că Romanii tot pe timpul lui August prefac și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
îi bîjbîiau în jurul propriei identități. „Ce contează cine sînt?“ întrebă el cu glas tare. „De ce să mă preocupe motivul pentru care am venit aici?“ Se duse la fereastră și-și apăsă fruntea de sticlă, sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o inițiativă la fel de egoistă. Penisul i se întări și începu să respire cu ușurință. Se fixă pe ultima dintre femei și fața acesteia deveni fața lui June Haig. își imagina cum o întîlnește în peisajul pustiu și accidentat prin care gonea autobuzul. Era îmbrăcată în șort și bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
După cîte își dădea seama, maică-sa murise fără nici un pic de consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și, în timp ce goneau pe străzile suburbiei de nord, se uita pe fereastră simțindu-se confortabil și privilegiat. Era o zi cenușie, deasupra Glasgow-ului se coborîse o pleoapă de cer cenușiu și din ea bura subțire. Au ajuns la cimitirul municipal, atît de precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o duci ca bibliotecar? Traversară un pîrîu pe un pod de scînduri și ajunseră la un petic de gazon neted, cu un steag în mijloc. îndrăgostiții și cei care ieșiseră la picnic stăteau la umbră la marginea pădurii, iar copiii goneau ca niște boliîi, în jocurile lor anarhice cu mingea. De cealaltă parte, acest petic verde se deschidea spre cer, și acolo erau cîteva bănci cu cupluri vîrsnice. Thaw și Coulter se îndreptară spre bănci și se așezară pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tramvaiele nu s-au oprit. Le aud, spuse Janet. — Nu poți să-ți ții gura? strigă Drummond furios. Nu știu de ce te tolerez! Ești esența a... a toate... Duncan! Sper că n-o s-o lași pe femeia asta să te gonească din casa mea? Nu. Mă duc să mă culc acasă. Noapte bună. Drummond veni după Thaw în hol. — Hai să fim raționali, Duncan. De ce-ar trebui să te culci? — Ca să dorm. Drummond rămase în picioare, își încrucișă brațele, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un drum pietruit. — Un afluent al fluviului, spuse Ritchie-Smollet, curgea cînva dedesubt. Lanark își dădu seama că un zid scund de lîngă el era, de fapt, parapetul unui pod și privi peste el spre un drum cu taluz înalt. Mașinile goneau spre autostradă, dar se părea că e o barieră: după ce încetineau și se opreau, virau și se întorceau. O mică vibrație în aer acționa asupra timpanelor ca vîrful unei freze dentare. — De unde vine zgomotul? — Se pare că e o ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub un soare orbitor. Un nor de puncte deveni vizibil în ceața sufocantă din față. Punctele deveniră un grup de motocicliști. Mașina acceleră, deplasîndu-se într-o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-o așa, un timp. Aveam impresia că mă îngroapă în nisip. „Tanti“, am spus apoi, fiindcă nu-i cunoșteam numele mic, „aveți o muscă pe ciorap“. Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă prindă din urmă, să mă dărâme. Aș fi putut să pasez balonul și atunci altul ar fi devenit ținta furiei lor, dar alergam înainte...“. Îmi auzeam glasul, îmi era rușine de mine. „și mai află, bătrâne, că o dată, pe când goneam așa, s-a ivit în fața mea un domn în vârstă pe care îl știu foarte bine fiindcă l am mai văzut la o braserie unde stătea la masă cu un puști, mâncau amândoi înghețată, în orice caz, ceva cu frișcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că această distincție între realitate și comportamentul uman poate fi înlăturată. În vreme ce Grosvenor expunea aceste metode, în fundul sălii Gregory Kent lua primele sale notițe la cursul de nexialism. Cu mica-i încărcătură de reprezentanți ai civilizației umane, nava Space Beagle gonea cu o viteză din ce în ce mai mare prin noaptea fără sfârșit. Și fără început. Odiseea navei Space Beagle este un clasic al genului SF și s-a născut din reunirea a patru povestiri publicate anterior de Van Vogt: Black Destroyer, War Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întâlnise cu o seară în urmă și că ea era fata care alerga pe rotile, împrejurul flăcărilor. Îi trecuse ca o săgeată pe lângă ochi, gata-gata să-l nimerească. Nici că se gândea că există așa ceva: o femeie, în centrul orașului, gonind ca o pasăre urmărită. Se mirase că gărzile n-o opresc. Adevărul e că n-ar fi putut: apărea ca o umbră și se topea. Era toată în negru, ca o mierlă a nopții, și ți se părea că ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]