2,459 matches
-
mere și nuci. Fetea, să nu uiți să veniți să mă colindați, spuse părintele, gustând din cana aburindă. Știi că și cucoana se supără! Dă, părinte, om veni și anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi îndemnă Dimitrie, care era cel mai vârstnic dintre gospodari. Dumnezeu să ne aibă în grijă, rostiră, cu evlavie, Natalița, Ileana și Alyona, nevestele gospodarilor. Îndemnând caii, își amintiră că l au uitat și în acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi îndemnă Dimitrie, care era cel mai vârstnic dintre gospodari. Dumnezeu să ne aibă în grijă, rostiră, cu evlavie, Natalița, Ileana și Alyona, nevestele gospodarilor. Îndemnând caii, își amintiră că l au uitat și în acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
partea satului locuită de meșteri aduși din Ardeal pentru lucrul la sticlăria evreului Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cântând o frumoasă colindă cu pruncul Isus, mulțumi preutesei pentru bucatele pregătite și se culcă, obosit de drumurile făcute cu Ajunul. În Ungureni, Ștefan puse pe Ilona, soția lui, să împărtă colaci și mere colindătorilor, după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit fetele din Ungureni, nepoții bucovinenilor s-au însoțit cu fete din Ruși, dar obiceiul a rămas neschimbat, până când vreun urmaș al preotului Ionică a poruncit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încropeau hrana zilnică din fierturi de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi, căpitanul Alioșa se înfățișă la poarta lui Dumitru Hriscu: Pașli, gospodar! strigă el cu glasul răgușit de mahoarcă și de nenumăratele chefuri. Stai, oleacă, domnule, spuse printre dinți Dumitru, că n-oi fi avion. Davai copchii!țipă căpitanul întinzând o hârtie mototolită. Bre, lasă-mă barem s-o citesc, se rugă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
s-au aurit pe ramuri iar vântul le clătina și ele cădeau rând pe rând. Un popor întreg de păsări străbat văzduhul ca niște săgeți. Ele se pregătesc de plecare spre țările calde, în urma lor rămânând cuiburile triste și goale. Gospodarii satului vor ieși în curând la culesul roadelor din grădini, din vii, de prin livezi și de pe câmp. Soarele trandafiriu își pierdea din strălucirea de astă vară,dar cu toate astea cerul era senin. Mă gândeam cu tristețea specifică toamnei
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
nu mai știi dacă era Coreea, China, Cuba sau Zanzibar. Sunt multe țările lumii. Și multe, războaiele. Sunt multe și cimitirele, ruinate, devastate de bombe. Bombele lui Eisenhower. Așa era caricatura de Nell Cobar. „A murit Kennedy!”, spuneau gospodinele și gospodarii. John Fitzgerald Kennedy a fost asasinat. Iar tu, tu nu poți să crezi că Kennedy a murit. Kennedy este pentru tine ca un frate. Un frate mai mare. Foarte mare. Extraordinar de mare. Tocmai acum, când vara secetoasă a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
închinat fumatului, nici inventarul liric Șifonier deschis, nici măcar Fasole și pere, ci florile alea clorotice, acei crini cultivați în somnul meu altminteri sănătos în sine, au fost distinse cu premiul al treilea și recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci. Totodată, mi-a fost plătit primul meu zbor: până la Stuttgart și înapoi pentru decernarea premiului. Astfel favorizat, mi-am cumpărat de la Peek & Cloppenburg, direct de pe umeraș, un palton de iarnă. Restul banilor din premiu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizionar În cizme de cauciuc. În concordanță cu suplimentul României Mari, ce se cheamă chiar așa, Lupta. O poză mai mare decît formatul revistei Îl Înfățișează pe Radu Theodoru plin de decorații, cu bască de colonel. „OMUL, SCRIITORUL, OȘTEANUL, CTITORUL, GOSPODARUL, POLITICIANUL.” E măreț, tataie. Ca El și ea, unde găsim metode pentru o reușită deplină a actului sexual: „GÎdilați-vă zonele erogene cu pene”. Cum zone erogene cu pene n-au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-am dat seama destul de repede că nu sînt geniu ci pe-aproape, așa că am continuat din sadism. Și prin anii ’80 nu-mi plăceau nici gospodarii, găleata cu care căram apă de la cișmea pînă-n casă vărsînd jumătate din conținut pe ulița copilăriei lor și foarte multe alte lucruri, inombrabile, gonococul, găinile, gajurile ba, dar nu le mai jucam În curtea școlii, crescusem, nu mai eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răni ale zidurilor prin care lumina soarelui pătrundea nestingherită, scăldând încăperile într-o strălucire dispărută de mulți ani din acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strazile fălticenene timp de două trei săptămâni, cât ținea iarmarocul. Dar de departe cel mai atrăgător loc erau străzile din împrejurime, acolo unde arta populară vorbea prin frumusețea culorilor din carpetele, covoarele și preșurile de diverse mărimi, așezate pe gardurile gospodarilor, cu acceptul acestora, căci deh, doar e mare târg de Sf. Ilie! Oftez, împăturind covorul vechi cu trandafiri rosii pe fond negru, rămas de la mama mea și parcă ascund cu el clipele frumoase de demult, care mă cheamă din timp
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele lui hortus conclusus. Văd Însă prea puține semne În acest sens și, categoric, nu le găsesc În felul În care gospodarii de rând ai Europei și Americii Încă Își mai cultivă grădinile, sau În industria de proporții care le satisface nevoile În privința pesticidelor și erbicidelor. Singurul loc - amenințător de apropiat de noi, atât fizic cât și psihologic - În care natura sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică-său, acasă, iarna, nu se ostenea nici unul să rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu... Că ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împlinit această sută de ani, pe la Sânzienele de acum cinci veri în urmă Și musafirii, schimbând unele priviri mirate între ei, nu știau cum să-l ia și cum să se mai apropie de moșneag și unul dintre ei, mai gospodari la vorbă, și-a adus aminte niște potrivite cuvinte, zicându-i să nu-i fie de deochi, că la etatea lui se ține ca bradul și că lui i se pare că nu se dă pe un flăcău din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Ochi-Albaștri, considerau alții, mai deschis sau mai pe șoptite, la un pahar de rachiu. E un prostănac, care în copilărie era așa de rău și de stricător, își hărtănea atât de iute polcuța și bocancii, căpătați din pomenile celor gospodari, încât maică-sa îl deznoda în bătaie, în fiecare zi, plângându-se că nu știe cu ce să-l mai îmbrace: Numai cu haine de tablă ar trebui să-l port, ca să reziste pe el, dar de unde să le iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mirosind Încă a acru, de la vinul pe care-l adăpostise pe vremuri. Butoaiele erau acum stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard. Poate și o țintă, niște săgeți, pentru darts. Fiindcă Tibi e bărbat de succes și-i plac asemenea accesorii. Are bani, câștigați de unul singur lucrând pe la multinaționale, deține iubite curățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar uriaș de pe care primarul acorda gratuități pensionarilor. Bineînțeles că sub acel panou se afla Doamna Leopard, trimisă de teroriști la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vreo Însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fîntîni noi, la ieșirea dinspre nord a comunei. - „Ee! ce știe el?, Își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gîndea la gospodarii satului, la primarul, Învățătorii, notarul, preotul și judecătorii din comună, oamenii altui timp, nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și Înțelegere, nu se Întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]