1,864 matches
-
că a contribuit enorm la decăderea Papei Silveriu. Acest episod care arată cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să nu fie servitorul puterii laice, însă prin lucrurile pe care le-a făcut vigiliu ca să fie papă, orice opoziție părea să fie stinsă
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
înceapă călătoria spre Constantinopol. Papa a fost luat imediat pe o corabie care aștepta pe Tibru cu ordinul de a fi dus în capitala răsăriteană, unde o parte din populație l-a blestemat pe papă. Roma a fost asediată de goți, astfel încât "Totila" și locuitorii trăiau în cea mai mare mizerie. Vigiliu a trimis o corobie de grâne, ca să ajute Roma, dar a fost capturată de inamici. Dacă povestea relatată în Liber Pontificalis este adevărată, papa probabil a părăsit Roma pe
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
rămas pentru mult timp în sicilia și a ajuns la Constantinopol aproape de sfârșitul anului 546 sau în ianuarie 547. Vigiliu a cătat să-l convingă pe împărat să trimită ajutor locuitorilor Romei și Italiei, care erau presați de constrânți de goți. Interesul major a lui Iustinian era însă asupra condamnării "Cele Trei Capitole" și a avut mult de suferit, fiindcă Vigiliu nu era gata să facă concesii în acest punct de vedere. În final, Papa a recunoscut printr-o scrisoare pe
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
II-lea partizanii acestuia și în plus condamna pentru viitor ideea desemnării de către papă a unui succesor în timpul vieții. Iustinian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, recucerise Africa, scăpând-o de vandali și amenința Italia. În acest timp Teodat, regele got, o ucide pe Amalasunta, mama fostului rege Athalaric, acest lucru devenind pretextul lui Iustinian pentru a pregăti campania împotriva goților. Astfel în 535 generalul roman "Belizarie" debarca în Sicilia cucerind-o. Teodat, incapabil să se opună militar, îi trimite o
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
împărat al Imperiului Roman de Răsărit, recucerise Africa, scăpând-o de vandali și amenința Italia. În acest timp Teodat, regele got, o ucide pe Amalasunta, mama fostului rege Athalaric, acest lucru devenind pretextul lui Iustinian pentru a pregăti campania împotriva goților. Astfel în 535 generalul roman "Belizarie" debarca în Sicilia cucerind-o. Teodat, incapabil să se opună militar, îi trimite o solie prin însuși papa Agapet lui Iustinian. Agapet nu s-a supus de bunăvoie ordinului venit de la rege, dar pleacă
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
a fost Papă al Romei din 26 noiembrie 579 până în data de 7 februarie 590. era aparent nativ din Roma, dar era descendentul unui got, (ostrogot), tatăl său numindu-se "Winigild". Din cauza asediului Romei de către lombarzi și a controlului lor asupra vieții din oraș, noul papă, Pelagius al II-lea a fost consacrat după patru luni, în noiembrie 579. Se pare că Papa Pelagius al
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși câteva comunități izolate continuă să existe până în prezent. Ideile gnostice deveneau influente în filozofiile unor variate
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
împăratului Valens, în bătălia de la Adrianopole (378), l-a obligat pe Grațian să-l proclame pe Teodosiu împărat, în 379: el a primit Orientul, Macedonia și Dacia. Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii. În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. Teodosiu a instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol. Teodosiu înrolase în armata
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
pe Teodosiu împărat, în 379: el a primit Orientul, Macedonia și Dacia. Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii. În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. Teodosiu a instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol. Teodosiu înrolase în armata romană contingente de "barbari", lăsându-le o organizare autonomă. Acești federați au pregătit ocuparea Imperiului
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
noile experimente în domeniul jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat prima dată pe Gilmore, Coltrane ar fi afirmat: "“He's got it! Gilmore's got the concept!"" . Una din cele mai cunoscute înregistrări Vanguard, un blues cu durata de cca. 15 min., intitulat "Chasin' the 'Trane", a fost puternic inspirată de stilul lui Gilmore. Noile tendințe în muzica artistului au trezit
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat prima dată pe Gilmore, Coltrane ar fi afirmat: "“He's got it! Gilmore's got the concept!"" . Una din cele mai cunoscute înregistrări Vanguard, un blues cu durata de cca. 15 min., intitulat "Chasin' the 'Trane", a fost puternic inspirată de stilul lui Gilmore. Noile tendințe în muzica artistului au trezit numeroase reacții adverse în
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
i (în Gotică: Unicode: ??????, "Gutans") au fost un popor germanic răsăritean. În lucrarea "De origine actibusque getarum", Iordanes afirma că goții au părăsit Scandinavia, s-au așezat în apropiere de gurile Vistulei (astăzi în Polonia), și, în secolele III și IV, s-au așezat în Sciția, Dacia de est și părți din Moesia și Asia Mică. În secolele al III-lea
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
și părți din Moesia și Asia Mică. În secolele al III-lea și al IV-lea, au reprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman, începând cu momentul retragerii lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Asia Mică. În secolele al III-lea și al IV-lea, au reprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman, începând cu momentul retragerii lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Textul lui Iordanes nu
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Textul lui Iordanes nu este considerat izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă conducătoare. Ei s-au separat de triburile
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă conducătoare. Ei s-au separat de triburile înrudite, gutar (gotlanderi) și poate "götar" (geați, numiți "gautigoți" și "Ostrogoți" de Iordanes), care sunt uneori incluși în termenul "goți" în secolul I (dar Gutasaga lasă deschisă posibilitatea contactului prelungit). Ei au migrat către sud-est de-a lungul Vistulei în secolul III ("Gothiscandza" lui Iordanes; vezi Cultura Wielbark), așezându-se în Sciția, pe care au numit-o Oium ("Țara apelor
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
lui Iordanes; vezi Cultura Wielbark), așezându-se în Sciția, pe care au numit-o Oium ("Țara apelor"), din secolul al III-lea (vezi Cultura Cerniakov). După relatarea legendară Hervarar Saga, capitala acestui regat era Árheimar, pe Nipru. În secolul III, goții s-au împărțit în cel puțin 2 grupuri, tervingii și greuthungii. Tervingii au fost la originea uneia din primele mari invazii "barbare" a Imperiului Roman în 263, Un an mai târziu, au suferit o înfrângere zdrobitoare la Bătălia de la Naissus
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
o parte a teritoriilor fostei Dacii. Ostrogoții conduși de regele lor Ermanric (Hermanric), i-a supus pe slavii și finii vecini și formau un imperiu puternic ce cuprindea aproape toată Rusia meridională. Invazia hunilor din 375 d.Ch. îi găsește pe goți divizați religios și politic. Astfel că ostrogoții cad sub lovitura hunilor și devin supuși acestora. Vizigoții se retrag peste Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de ei cade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
de arabi (711). Între timp, ostrogoții s-au eliberat de sub stăpânirea hună după Bătălia de la Nedao din 454. Începând cu 488, regele Teoderic cel Mare a cucerit întreaga Italie. Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma morții lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează numele de "vizigot" ca însemnând "got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Mare i-a unit pentru scurt timp pe goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma morții lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează numele de "vizigot" ca însemnând "got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice a teritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma morții lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează numele de "vizigot" ca însemnând "got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice a teritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în fața invaziei umayyade a Andaluziei. Printre alte surse importante asupra istoriei mai târzii a goților se numără "Historiae" a lui Ammianus Marcellinus, care menționează implicarea goților în războiul civil dintre împărații Procopius și Valens din 365 și descrie războiul gotic (376-382), și "de bello gothico" a lui Procopius, ce prezintă războiul gotic (535-552). În secolul
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în fața invaziei umayyade a Andaluziei. Printre alte surse importante asupra istoriei mai târzii a goților se numără "Historiae" a lui Ammianus Marcellinus, care menționează implicarea goților în războiul civil dintre împărații Procopius și Valens din 365 și descrie războiul gotic (376-382), și "de bello gothico" a lui Procopius, ce prezintă războiul gotic (535-552). În secolul I, goții sunt identificați cu cultura arheologică Wielbark în regiunea Vistulei
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
numără "Historiae" a lui Ammianus Marcellinus, care menționează implicarea goților în războiul civil dintre împărații Procopius și Valens din 365 și descrie războiul gotic (376-382), și "de bello gothico" a lui Procopius, ce prezintă războiul gotic (535-552). În secolul I, goții sunt identificați cu cultura arheologică Wielbark în regiunea Vistulei inferioare, lângă Marea Baltică, de unde, aflați în expansiune, pleacă în a doua jumătate a secolului II, spre sud. Pe la anul 200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
roman dintre Prut și gura Niprului (ad Moesiam) cu cetățile Olbia (la gura Niprului) și Tyras, (la gura Nistrului), zonă indentificată din punct de vedere arheologic cu cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Conform unor istorici moderni precum Michael Kulikowski, teoria migrației goților de la Marea Baltică are ca fundament textul contestabil din punct de vedere al acurateței al istoriei goților de Iordanes. Din punctul de vedere al acestor istorici, goții au apărut ca urmare a interacțiunii populației germanice cu Imperiul Roman. Ripa Gothia este
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]