1,542 matches
-
cea a mișcării în cădere liberă sub influența gravitației. Această nouă clasă de mișcări posibile definește și ea, în termeni matematici, o geometrie a spațiului și timpului, care este o mișcare geodezică asociată cu o anume legătură ce depinde de gradientul potențialului gravitațional. Spațiul, în această construcție, își păstrează structura euclidiană. Totuși, "spațiul-timp", ca întreg, devine mai complicat. După cum se poate arăta cu un simplu experiment imaginar, urmând traiectoria în cădere liberă a diferitelor particule de test, rezultanta vectorilor spațiu-timp care
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
absolută a funcției formula 57: Integrala potențialului și a energiei cinetice pentu formula 99 este egală cu formula 57, exceptând cazul în care formula 99 are un nod acolo unde formula 57 schimbă de semn. Expresia energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este egală cu formula 57, exceptând cazul în care formula 99 are un nod acolo unde formula 57 schimbă de semn. Expresia energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
evoluției în timp: Acest lucru expică forma difuzivă a împrăștierii gaussiene: Principiul variational afirmă că pentru orice matrice A hermitiană, vectorul propriu corespunzând celei mai mici valori proprii minimizează cantitatea: pe sfera unitate formula 221. Așa cum rezultă din metoda multiplicatorilor Lagrange, gradientul minim al unei funcții este paralel cu gradientul de constrângere: care este condiția pentru valorii proprii: astfel că, valorile extreme ale formei pătratice A sunt valorile proprii ale lui A, iar valoarea funcției în punctele de extrem sunt chiar valorile
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
a împrăștierii gaussiene: Principiul variational afirmă că pentru orice matrice A hermitiană, vectorul propriu corespunzând celei mai mici valori proprii minimizează cantitatea: pe sfera unitate formula 221. Așa cum rezultă din metoda multiplicatorilor Lagrange, gradientul minim al unei funcții este paralel cu gradientul de constrângere: care este condiția pentru valorii proprii: astfel că, valorile extreme ale formei pătratice A sunt valorile proprii ale lui A, iar valoarea funcției în punctele de extrem sunt chiar valorile proprii corespunzătoare: Când matricea hermitiană este hamiltonianul, valoarea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
a doua jumătate a secolului al XXI-lea va crește numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și în zona antarctică, însă mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât restul emisferei. Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
rol unic în lanțul de transport de electroni (LTE). În interiorul membranei mitocondriale, electronii de la NADH și succinat trec prin LTE pentru oxigen, care este redus la apă. Transferul de electroni prin intermediul LTE rezultă în pomparea H+ prin membrană creând un gradient de protoni peste membrană, care este utilizată de către sintaza ATP (situată pe membrană) pentru a genera ATP. CoQ funcționează ca un purtător de electroni de la complex enzimatic I și complex enzimatic II către complex enzimatic III în acest proces. Acest
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
apă sunt văzute de scafandru mai mari cu 1/3 față de dimensiunea reală și la o distanță redusă cu 1/4 față de distața reală. Dizolvare - Fenomenul de absorbție a unui gaz în lichidele (sânge) cu care vine în contact, datorită gradientului de presiune dintre lichid și mediul ambiant. D-metru - Aparat pentru măsurarea grosimii metalului unei structuri subacvatice. D-metrul funcționează cu ajutorul ultrasunetelor. Dragă absorbantă - Utilaj pentru lucrul sub apă. Introducerea unui debit de aer printr-un furtun creează antrenarea unei
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
au greutatea de 7...8 kg fiecare contrubuind la crearea stabilității și echilibrului scafandrului pe fundul apei. Grad de saturare - Nivelul de dizolvare atins de un gaz în organism. Gradul de saturare depinde de factori cum ar fi natura țesutului, gradientul de presiune, durata scufundării, nivelul irigării sanguine etc. Gradient de presiune - Diferență de presiune aflată între două puncte. Greutate aparentă - Diferența dintre greutatea unui corp și greutatea volumului de apă dislocuit. Harnașament - Ansamblu clasic de curele pentru fixarea buteliilor pe
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
crearea stabilității și echilibrului scafandrului pe fundul apei. Grad de saturare - Nivelul de dizolvare atins de un gaz în organism. Gradul de saturare depinde de factori cum ar fi natura țesutului, gradientul de presiune, durata scufundării, nivelul irigării sanguine etc. Gradient de presiune - Diferență de presiune aflată între două puncte. Greutate aparentă - Diferența dintre greutatea unui corp și greutatea volumului de apă dislocuit. Harnașament - Ansamblu clasic de curele pentru fixarea buteliilor pe spatele scafandrului. Heliox (HeO) - Amestec respirator sintetic format din
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
inspirație, care creează o depresiune asupra membranei (efect Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Racordul de expirație are la un capăt o supapă unisens de tip „cioc de rață“, din cauciuc, amplasată la partea superioară a membranei pentru a se evita gradientul de presiune dintre partea de inspirație și cea de expirație a detentorului. Supapa de expirație „cioc de rață“ servește și ca supapă de siguranță, în situația în care scafandrul revine la presiunea atmosferică fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
două polarizatoare încrucișate; proba era apoi încălzită și răcită. Cum faza izotropă nu ar afecta în mod semnificativ polarizarea luminii, ea ar părea foarte întunecată, întrucât fazele cristalină și lichid-cristalină vor polariza lumina într-un mod uniform, ceea ce duce la gradiente de luminozitate și de culoare. Această metodă permite caracterizarea fazei particulare, întrucât diferitele faze sunt definite prin ordine specifică, care trebuie să fie observată. Cea de-a doua metodă, calorimetria diferențială, permite o determinare mai exactă a tranzițiilor de fază
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
presiunea parțială a gazului dizolvat în țesut cu presiunea parțială a gazului din alveolele pulmonare. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele. Indiferent de durata staționării la adâncime, decompresia are aceeași durată, iar randamentul scufundării este mult mai mare. Scufundarea în saturație este utilizată cu precădere la mare adâncime. 1928: Robert Davis construiește chesonul submersibil de decompresie pentru
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
Observatorul de pe vârf a fost construit în vara lui 1883, și a funcționat timp de 21 de ani. Prima potecă până pe vârf a fost bătută tot atunci, și a fost făcută pentru a permite poneilor să care provizii, cu un gradient maxim de unu din cinci. Deschiderea potecii și a observatorului a făcut din urcarea pe Ben Nevis o activitate din ce în ce mai populară, cu atât mai mult după construirea căii ferate West Highland Railway până în Fort William în 1894. În această perioadă
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
expirație și furtunul de expirație gofrat către tubul de expirație, fiind eliminat în mediul acvatic exterior. Tubul de expirație are la capăt o supapă tip "cioc de rață" din cauciuc, amplasată în camera neetanșă, deasupra membranei, pentru a se evita gradientul de presiune între partea de inspirație și cea de expirație a aparatului. Supapa de expirație tip cioc de rață servește și ca supapă de siguranță în situația în care scafandrul revine la suprafață fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
Ecuațiile Navier-Stokes, numite așa după Claude-Louis Navier și George Gabriel Stokes, descriu mișcarea fluidelor. Aceste ecuații au luat naștere prin aplicarea legii a doua a lui Newton la mișcarea fluidelor împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. sunt folosite în foarte multe domenii ale mecanicii fluidelor pentru a modela, de exemplu, mișcarea curenților atmosferici, ai curenților oceanici, scurgerea fluidelor prin tuburi, scurgerea aerului în jurul unei aripi de avion
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Navier și George Gabriel Stokes, descriu mișcarea fluidelor. Aceste ecuații au luat naștere prin aplicarea legii a doua a lui Newton la mișcarea fluidelor împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. sunt folosite în foarte multe domenii ale mecanicii fluidelor pentru a modela, de exemplu, mișcarea curenților atmosferici, ai curenților oceanici, scurgerea fluidelor prin tuburi, scurgerea aerului în jurul unei aripi de avion, pentru mișcarea din interiorul stelelor, miscarea galaxiilor, etc.
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Newton: Partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care actionează asupra volumului de control, precum forța gravitațională, gradientul de presiune și tensorul tensiunilor. O caracteristică semnificativă a ecuației Navier-Stokes este prezența accelerației convective, dependentă de coordonate și independentă de timp, reprezentată de cantitatea neliniară: care poate fi interpretată ca formula 6 sau ca formula 7, în care formula 8 este derivata
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această formă este folosită în special în curgerea irotațională, în care rotorul vitezei, numit și vorticitate, este egal
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
convectivă este prezentă în majoritatea curgerii fluidelor, cu excepția curgerilor incompresibile unidimensionale, dar efectul său dinamic este luat în considerație în curgerile lente, numite și curgeri Stokes. Efectul tensiunii într-un fluid este dat de termenii formula 17 și formula 18, care reprezintă gradienții forțelor de suprafață, similari cu tensiunile dintr-un solid. formula 17 se numește "gradientul presiunii" și derivă din partea izotropică a tensorului tensiunilor, dată în toate situațiile de tensiunea normală la suprafața volumului de lucru considerat. formula 18 este partea anizotropică a tensorului
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
său dinamic este luat în considerație în curgerile lente, numite și curgeri Stokes. Efectul tensiunii într-un fluid este dat de termenii formula 17 și formula 18, care reprezintă gradienții forțelor de suprafață, similari cu tensiunile dintr-un solid. formula 17 se numește "gradientul presiunii" și derivă din partea izotropică a tensorului tensiunilor, dată în toate situațiile de tensiunea normală la suprafața volumului de lucru considerat. formula 18 este partea anizotropică a tensorului tensiunilor, care convențional descrie forțele de frecare. Pentru fluidele incompresibile reprezintă numai efectul
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
frecare. Pentru fluidele incompresibile reprezintă numai efectul de forfecare. Astfel, formula 2 este tensorul tensiunilor vâscoase, sau "deviator", iar tensorul tensiunilor este dat de ecuația: unde formula 23 este matricea identitate 3×3. Interesant este faptul că, în această ecuație apare doar "gradientul presiunii", nu și presiunea. Efectul gradientului de presiune arată că fluidul curge de la presiune ridicată către presiune scazută. Termenii "p" și formula 24 nu sunt cunoscuți și din acest motiv ecuațiile de miscare în forma generală nu pot fi folosite pentru
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
efectul de forfecare. Astfel, formula 2 este tensorul tensiunilor vâscoase, sau "deviator", iar tensorul tensiunilor este dat de ecuația: unde formula 23 este matricea identitate 3×3. Interesant este faptul că, în această ecuație apare doar "gradientul presiunii", nu și presiunea. Efectul gradientului de presiune arată că fluidul curge de la presiune ridicată către presiune scazută. Termenii "p" și formula 24 nu sunt cunoscuți și din acest motiv ecuațiile de miscare în forma generală nu pot fi folosite pentru rezolvarea problemelor. Deci, în afară de ecuațiile de
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Tipic această forță este numai gravitația, dar pot fi incluse și alte câmpuri, precum cele electromagnetice. Într-un sistem de coordonate neinerțial, pot fi introduse alte"forțe" precum cele asociate cu mișcările relative. Adesea, aceste forțe pot fi reprezentate drept gradientul unei mărimi scalare. De exemplu gravitația, are direcția z și este reprezentată drept gradientul funcției U = -ρgz. Deoarece și presiunea apare în ecuație prin gradientul ei, putem rezolva problema fără a adăuga explicit aceste forțe, ci numai prin simpla modificare
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]