5,312 matches
-
îmbărbătată”. O altă abatere de la adecvarea stilistică o constituie repetarea acelorași cuvinte sau construcții într-o propoziție sau frază, respectiv într-o compunere. Desigur ca în acest capitol nu ne-am propus să scoatem în evidență toate abaterile de la normele gramaticale ale exprimării corecte, orale și scrise, pe care le comit elevii, ci doar pe cele mai frecvente. Ca o concluzie la acest capitol, se poate apune că profesorul de Limba română trebuie să lucreze mereu la perfecționarea actului de comunicare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
explica altora; pot scrie poezii, povestioare cu umor, metafore, gânduri abstracte, concepte simbolice. Pot cu ușurință să-și amintească informații sub forma unor fraze sau propoziții, să convingă pe altcineva cu privire la propriul punct de vedere, să facă analize semantice, analize gramaticale, să scrie articole de presă, discursuri. Cei care fac parte din acest gen de inteligență învață cu ușurință atunci când citesc sau când folosesc jocuri interactive de construire a propozițiilor cu ajutorul cuvintelor. Se dezvoltă atunci când rezolvă cuvinte încrucișate, aceste persoane vor
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2919]
-
figuri sunt expansive și atât universul mental cât și cel imaginar se îmbogățesc, încât o apreciere ca "respirație scurtă"328 pentru acestea, sub protecția ghilimelelor ce accentuează utilizarea figurată, poetică aproape, ne nedumerește. Atragerea în aceeași propoziție a unei funcții gramaticale, element predicativ suplimentar, cauzează mai multe semne de întrebare: de ce stilistică asociată cu sintaxă; denumirea în sine nu mai este de mult timp de actualitate fiind înlocuită prin atribut circumstanțial și complement predicativ. Indiferent care ar fi denumirea, un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trecem în revistă diferențele limbajului dintre cele două categorii există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.43. (Lucru valabil și pentru nevăzători și surzi.) Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
este simultană, pe când gândirea noțional-conceptuală este succesivă. Ceea ce face ca demutizarea să nu fie doar un proces exterior, ci, mai ales, de fond. Pentru o demutizare corectă, se urmărește înțelegerea și dezvoltarea cât mai adecvată a trei aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Metodele folosite sunt oral-demonstrative. Ele pot fi fragmentariste sau globaliste. Primele se referă la însușirea treptată a vorbirii, urmând traseul sunet-silabă-cuvânt-propoziție-frază-conversație, iar aspectele fonetice, lexicale și gramaticale se vor deprinde succesiv. Metodele globaliste (englezească 101, belgiană, germană 102 etc.) pornesc
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
se urmărește înțelegerea și dezvoltarea cât mai adecvată a trei aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Metodele folosite sunt oral-demonstrative. Ele pot fi fragmentariste sau globaliste. Primele se referă la însușirea treptată a vorbirii, urmând traseul sunet-silabă-cuvânt-propoziție-frază-conversație, iar aspectele fonetice, lexicale și gramaticale se vor deprinde succesiv. Metodele globaliste (englezească 101, belgiană, germană 102 etc.) pornesc de la ipoteza că etapa analitică poate fi omisă, trecându-se direct la cea sintetică, sunt motivul că și în viața reală așa s-ar petrece lucrurile. O
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
prototipul tulburărilor afazice cu debit verbal redus, în timp ce înțelegerea limbajului este în mare măsură puțin compromisă. ▪ vocabular redus la câteva cuvinte sau silabe, bolnavul adoptă un stil telegrafic; ▪ parafazii fonematice sau "dezintegrare fonetică" (producerea unor cuvinte cu foneme incorecte); ▪ deficiențe gramaticale, mai ales de sintaxă (agramatism); ▪ debit verbal încetinit, laborios; ▪ pronunție (articulare) a cuvintelor defectuoasă; ▪ "melodia verbală" (prozodia) săracă; ▪ scris defectuos, în parte și prin slăbiciunea mâinii drepte; ▪ înțelegerea vorbirii este puțin sau deloc afectată; ▪ pacientul este conștient de dificultățile avute
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
pentru interlocutor. ▪ lipsă de înțelegere a limbajului, în cazuri gave până la "surditate verbală"; ▪ vorbirea cu debit normal, uneori chiar excesiv de abundent și accelereat ("logoree", "diaree verbală"); ▪ producția verbală lipsită de înțeles, prin parafazii semantice ("salată de cuvinte"), neologime ("jargonafazie"); ▪ construcția gramaticală doar ușor alterată, uneori totuși paragramatism ("jargon dissintactic"); ▪ incapacitatea de a înțelege limbajul scris (alexie), scrisul disortografic; ▪ pacientul este de cele mai multe ori inconștient de defectul său și are o dispziție afectivă disforică; ▪ capacitatea de comunicare este grav alterată. Leziunea este
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mutismul psihogen este mult mai mult decât atât. El poate să dispară după câteva zile, săptămâni sau ani. În caz contrar, devine un caz psihiatric. Retardul verbal Reprezintă o întârziere generală în dezvoltarea vorbirii, în care este implicată motricitatea, structura gramaticală, lexicul etc. În cazul când acest retard în dezvoltarea vorbirii este însoțit și de neînțelegerea celor spuse de cei din jur, avem de a face cu un retard verbal total. Și retardul verbal poate fi doar un blocaj la un
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cazul celor nevăzători sau surzi.) Fără să trecem în revistă diferențele limbajului dintre cele două categorii, există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.153. Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
care copiii au comportamente asemănătoare, dar nu îndeplinesc criteriile pentru autism. În plus, și alte afecțiuni cu simptome similare pot să se asocieze cu autismul. Se mai pot adăuga și numeroase alte semne: • tulburări de comunicare: paradislalii, cuvinte înlocuite, construcții gramaticale bizare (unele tot din cauza persistenței funcției ontogenetice ludice a limbajului); • tulburări de învățare: alexii, agrafii; • tulburările percepției:starea de prizonier al unor senzații (de sunet, de văz, de gust etc.), răspuns la un semnal unic (pentru o vreme); • tulburări ale
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
asta după cinci ani de la absolvire, ascultând Radio France Internaționale, în condiții acustice de neimaginat, ca urmare a bruiajului temeinic), exercițiul artificios de a traduce în franceză autori folosind o limbă românească mai curând contorsionată cu scopul fixării de structuri gramaticale duce inevitabil spre un idiolect aflat la limita francezei virtuale, atemporală, aseptică. Timide deschideri spre eseul contemporan, palide încercări de a integra fenomenologia în prezentarea literaturii contemporane, pledoarii în deșert pentru o perspectivă sistemică prin semiologie... La asta contribuie și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reducerea la fragmente a suportului) se referă la acel "enfant de mon esprit potachique", autor al unui text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun San Antonio al eseului dintre Nistru și Tisa", trădând printr-un "act ratat ("aurais-vous" pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
generator prin compensație al unui complex de superioritate culturală (incluzând imaginarul drept de a indexa performanțele lingvistice ale celorlalți). s Poziționarea în sistemul referențial este ambivalentă: "prostituată" dar și "lesbiană" (vezi CNTRL). Interesant este faptul că perechea masculină a cuvântului (gramatical vorbind), GOUIN, este înregistrat ca "matelot d'une mauvaise tenue" (marinar prost îmbrăcat, cu ținută neglijentă). Asta explică în parte preocuparea organelor (profesioniste, contractuale sau ocazionale) pentru look-ul lui Lucky Luke. t Trupe Universitare Feminine Auxiliare, creată de Tsop-Ir-Land
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
animale pentru orele de științe ale naturii. A construit cu ei diferite modele de instalații tehnice. Pentru exercițiile de ortografie și gramatică, Wittgenstein a alcătuit lungi liste de cuvinte, introducând în ele și expresii din dialectul local. Pentru însușirea regulilor gramaticale, ca și la orele de matematică, obișnuia să propună un exemplu interesant și de un anumit nivel de dificultate. Pe baza acestuia, elevii trebuiau să deprindă aplicarea regulilor în alte cazuri. Îi ducea pe copii în excursii, inclusiv la Viena
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în diferite forme de viață și în anumite împrejurări, expresiile limbajului nu au o semnificație bine determinată. Eforturile de a face mai clară utilizarea expresiilor limbajului prin exerciții imaginative ale gândirii, printr-o cercetare pe care Wittgenstein o va numi gramaticală, pot da seama de modul cum iau naștere diferite probleme filozofice, ne pot ajuta să le facem față și să trecem dincolo de ele, dobândind un spor de claritate. Nu știm cum a ajuns Wittgenstein la acest nou mod de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
curentă care se dă termenului în viața de fiecare zi și în cercetarea științifică. Acele expresii ale limbajului de care s-au interesat în mod deosebit și filozofii din trecut, expresii pe care Wittgenstein obișnuia să le numească, după 1930, „gramaticale“, sunt expresii de cu totul alt gen decât enunțurile științelor naturii și ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar identificarea unor modalități și metode potrivite pentru înfăptuirea acestui obiectiv reprezintă adevăratele realizări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cuvinte și sunt astfel induși în eroare de unele analogii, enunțând regulile în mod greșit.54 Nu de puține ori, problemele filozofice și acele impasuri ale gândirii care li se asociază iau naștere din cauza incapacității de a distinge între reguli gramaticale și enunțuri despre fapte.55 Astfel, dacă enunțuri ale antinomiilor kantiene ale rațiunii ca „Orice substanță compusă, în lume, constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic decât simplul sau ceea ce este compus din simplu.“ și „Nici un lucru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nicăieri absolut nimic decât simplul sau ceea ce este compus din simplu.“ și „Nici un lucru compus, în lume, nu constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic simplu în lume.“ vor fi percepute drept ceea ce sunt, adică drept reguli gramaticale a două limbaje diferite, atunci antinomia va dispărea. Examinând expresii ale limbajului în afara contextelor în care sunt ele folosite, filozofii pot ajunge la reprezentări ciudate, în esență inadecvate, despre regulile gramaticale. Sunt reprezentări care îi pot duce la dificultăți în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vor fi percepute drept ceea ce sunt, adică drept reguli gramaticale a două limbaje diferite, atunci antinomia va dispărea. Examinând expresii ale limbajului în afara contextelor în care sunt ele folosite, filozofii pot ajunge la reprezentări ciudate, în esență inadecvate, despre regulile gramaticale. Sunt reprezentări care îi pot duce la dificultăți în gândire, acele dificultăți pe care Wittgenstein le compară cu crampele musculare. Modul în care confuzia dintre enunțuri despre fapte și reguli ale folosirii anumitor expresii, reguli care variază de la un limbaj
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt textul publicat sub titlul Observații filozofice, conferința despre etică, discuțiile cu Schlick și Waismann sau lecțiile de la Cambridge, care debutează în ianuarie 1930. Schimbarea însăși va putea fi caracterizată drept o trecere de la „clarificarea logică a gândurilor“ la „cercetări gramaticale“.62 Prima observație care se poate face este că indicii clare ale schimbării orientării gândirii nu apar în primii ani după reluarea activității filozofice. Fără îndoială că în ceea ce a scris și a spus Wittgenstein în acești ani pot fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limbajului“, la acea practică care îl apropia pe Wittgenstein în primii ani după 1929 de Russell, de empiriștii logici, în genere de stilul de gândire care devenise dominant în mediile profesionale din țările de limbă engleză, este anunțată aici „cercetarea gramaticală“, așa cum va fi ea practicată în însemnări reprezentative pentru filozofia mai târzie. Este o practică filozofică cu totul nouă, ale cărei contururi vor putea fi desprinse deja clar în textele Gramaticii filozofice, ale Caietului albastru și în notele luate la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cruțat pe sine și nu i-a cruțat nici pe alții de un efort personal și intens de gândire. Totodată, a crezut că numai acele mișcări ale gândirii care pot fi transmise prin semnalarea unor diferențe, pe care le numea „gramaticale“, în folosirea expresiilor limbajului comun răspund modului cum vedea el rostul filozofiei. O contribuție în filozofie nu dezvăluie ceva ascuns privirii omului obișnuit - o realitate situată dincolo de lumea accesibilă experienței, condiții de posibilitate ale cunoașterii în genere, consecințe generale ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să dezvăluie ceva ascuns, să formuleze principii care unifică și explică ceea ce este particular și contingent. Pentru a înțelege cum funcționează limbajul și gândirea noastră nu avem nevoie să cercetăm decât ceea ce stă deschis în fața ochilor, adică să discernem diferențe gramaticale semnificative în situațiile cele mai comune, luptând împotriva tentațiilor puternice de nivelare, uniformizare, înregimentare și reglementare, prin utilizarea inventivă a resurselor imaginației conceptuale. Ceea ce face ca cercetarea filozofică să fie o activitate excepțional de dificilă, dar, totodată, extrem de importantă. Într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este reprezentativă pentru un demers de acest gen. O cuprindere cu privirea a tuturor corelațiilor, a totalității regulilor care sunt urmate sau ar putea fi urmate atunci când folosim anumite expresii ale limbajului nu este cu putință.24 Dacă o cercetare gramaticală va reuși însă să dezvăluie sursele acelei perplexități și frustrări cu care ne confruntăm adesea în filozofie, atunci când avem impresia că suntem în fața unei probleme reale, dar trebuie, totodată, să recunoaștem că nici una din soluțiile propuse nu este satisfăcătoare, susceptibilă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]