1,670 matches
-
Regională), ce face legătura între diferitele departamente din jur, și în zonele periferice de tramvai. În plus există o rețea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetiști, trenuri naționale și TGV-uri (Train à Grande Vitesse) (numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie). Orașul este și nodul principal al rețelei de autostrăzi și este înconjurat de o șosea largă circulară numită Boulevard Peripherique. Intrările și ieșirile de pe Peripherique sunt numite "Portes" (porți
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
un imbold, este o literatura marcată de deziluzie. Literatura patriotică s-a manifestat și după 1931, dar apare ideea că războiul a fost inutil . În Italia, Emilio Lussu scrie o lucrare prin care transmite experiență tragică prin intermediul umorului, Giono- Le grande troupeaux. În Marea Britanie , această tendință de criticare a războiului apare din anii 1928-29-" Goodbye to all that". Descrie experiență războiului, dar și discută despre experiența postbelică. Siegfried Sassoon publică memoriile unui soldat de infanterie . Se afirma Richard Aldington, tot în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
înrăutățește, grație ajutorului lui Zborowski, pleacă în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franței, unde Jeanne dă naștere unei fetițe. Își prelungesc șederea în sud până la sfârșitul lunii mai 1919. Întors la Paris, în atelierul său din "Rue de la Grande Chaumière", Modigliani pictează acum portrete ale prietenilor săi. Se simte tot mai rău. Este diagnosticată o inflamație tuberculoasă a meningelor și este internat în spitalul "Charité", dar nu mai există nicio speranță. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
care, la Madrid - sub conducerea lui Francisco Bayeu - pregăteau proiectele de goblenuri destinate palatelor regale de la Madrid și Escorial. În scurtă vreme, începe însă să picteze după propriile sale idei. Astfel, în anul 1781 pictează altarul bisericii "San Francesco el Grande" din Madrid. După ce în 1783 pictează portretul contelui Floridablanca, acesta îl introduce în sferele cele mai înalte și îl prezintă tânărului frate al regelui, Don Luis, care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale. Începând din anul 1785, Goya va
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
o zonă de protecție pentru vapoare și un habitat extraordinar pentru animalele acvatice. Dzaoudzi a fost capitala Comorelor până în 1977. Este situată pe insula Petite-Terre (sau Pamanzi), cu o suprafață de 10 km² (cea mai mare dintre insulele adiacente insulei Grande Terre), de care este conectată printr-un pod. În jurul anului 1500 sultanatul Maore sau Mawutia fost în ființat pe insulă. În 1503 insula a fost observată de exploratori portughezi, dar aceștia nu au colonizat-o. În 1832, Mayotte a fost
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
Paraguay, țări vecine Argentinei în partea de nord. Grupuri mai mici provin din Peru, Ecuador și România. Guvernul argentinian estimează faptul că aproximativ 750.000 de locuitori nu dețin acte oficiale și a lansat un program numit „Țara Mare” ("Patria Grande") pentru a încuraja imigranții ilegali să își reglementeze statutul; până în momentul de față, peste 670.000 de aplicații au fost prelucrate în cadrul programului. Deși cei mai mulți dintre argentinieni trăiesc în mediul urban, aceștia continuă să se simtă legați de spiritul "gauchoului
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
alte insulițe învecinate (în total mai mult de 4000), precum Isla de la Juventud, cunoscută și sub numele de "Insula Pinilor". Excepție face Golful Guantanamo, o bază navală care a fost închiriată de Statele Unite încă din 1903. Insula principală "La Isla grande" este a 15-a ca mărime din lume, cu o lungime de circa 1250 km și o lățime de la 35 la 145 km. Relieful insulei e variat: câmpii întinse până la cele ușor vălurite, dealuri abrupte și munți, în principal, în
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
de locuitori sunt Guadalajara, Monterrey, Toluca, Puebla, Tijuana, Chihuahua, Ciudad Juárez, León și Torreón. Deși Mexicul este frecvent asociat cu teren deșertos, părțile de sud ale țării au o climă tropicală, fiind situate sub Tropicul Racului. Râurile principale sunt Rio Grande, în extremitatea nordică și Usumacinta în sud, plus Grijalva, Balsas, Pánuco și Yaqui în interior. Se mai poate aminti aici vulcanul activ Popocatepetl. De la Constituția din 1917, Mexicul este o republică federală prezidențială, unde președintele, ales prin vot public, este
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
1970. Mai recent, scena italiană a dispărut din atenția cineaștilor la nivel mondial, deși a primit ocazional atenție, cu ocazia lansării unor filme ca "La vita è bella" în regia lui Roberto Benigni, "Il postino" cu Massimo Troisi și "La grande bellezza" regizat de Paolo Sorrentino. Cel mai popular sport în Italia este, de departe, fotbalul. Echipa națională de fotbal a Italiei, poreclită "Squadra Azzurra" este una dintre cele mai de succes astfel de echipe, fiind de patru ori campioană mondială
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
albă de Carrara si granit gri. Este montat pe 12 piloni care coboară la 30 de metri în subteran și sunt sprijiniți pe cricuri hidraulice (Savoisienne) pentru a permite solului fragil să susțină masa de 300.000 de tone. Acoperișul Grande Arche cântărește 30.000 de tone. Exploatarea acoperișului a fost preluata de Stéphane Cherki în 2004 și conține un centru de conferinte, săli de expozitie, un muzeu al informaticii și un restaurant. De pe acoperiș se poate admira o vedere panoramică
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
și un restaurant. De pe acoperiș se poate admira o vedere panoramică asupra panoramice La Defence precum și a vestului Parisului. Aceste facilități sunt deschise publicului și accesibile prin lifturi panoramice aproape în întregime din sticlă, situate în golul din centrul arcului. Grande Arche nu este exact în axul istoric al Parisului, cu care face un unghi de 6°33. Există două motive pentru aceasta: Laturile nord și sud găzduiesc o parte a serviciilor Ministerelor Ecologiei, Energiei, a Dezvoltării Durabile și a Amenajării
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
parte a serviciilor Ministerelor Ecologiei, Energiei, a Dezvoltării Durabile și a Amenajării Teritoriului (MEEDDAT) precum și Fundația Internațională a Drepturilor Omului. Începând cu 2009, Institutul de Economie Știintifică și Gestiune (IÉSEG) și-a instalat campusul parizian în localuri situate în soclul Grande Arche. O parte a acestor localuri va fi ocupată de o secție a Facultății Libere de Drept a Institutului Catolic.
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
a absolvit-o în 1872, după care a rămas în Academie pentru o vreme îndelungată ca profesor și, în același timp, deputat în parlamentul italian. Între 1904 și 1917, a fost Marele Maestru al Ordinului Francmasonic Marelui Orient al Italiei ("Grande Oriente d’Italia"). Din 1918 până 1929, a fost Suveran Mare Comandor al Ritului Scoțian din Italia. Că apărător consecvent al valorilor democratice, Ettore Ferrari a fost unul dintre cei mai consecvenți adversari ai fascismului mussolinian. După ce în noiembrie 1925
Ettore Ferrari () [Corola-website/Science/317229_a_318558]
-
care va deveni unul dintre cele mai renumite centre de vacanță, refacere și relaxare de la Marea Adriatică. Datorită contribuției lui Antonio Marcegaglia, Grupul se diversifică și mai mult prin înființarea societății Bioindustrie Mantovane în 1988, prin achiziționarea societăților Oskar din Osteria Grande (Bologna), Nuova Omec, Ennepi Lugo din Romagna (Ravenna), Imat din Fontanafredda (Pordenone), prin achiziționarea în 1989 a societăților CCT din Gallarate (VA) și Elet.Ca din Capalle (FI), prin înființarea în 1989 a societății Marcegaglia Impianti Saronno (VA) și, în
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
tratatului de la Guadalupe Hidalgo, iar articolul IV a anulat articolele VI și VII de la Guadalupe Hidalgo. Articolul V reafirma garanțiile asupra proprietăților, mai ales cele din articolele VIII și IX. Pe lângă vânzarea de teritoriu, tratatul stipula și recunoașterea fluviului Rio Grande ca graniță naturală între statul Texas și Mexic. Granițele terestre au fost mai târziu stabilite de o echipă de analiză topografică de reprezentanți americani și mexicani, și publicată în trei volume sub titlul United States and Mexican Boundary Survey. La
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo () [Corola-website/Science/318287_a_319616]
-
său trofeu, cupa Italiei din 1969. Anii 1969-1976 îi petrece la Juventus, echipă care în perioada respectivă domina campionatul italian, pentru a-și încheia cariera de jucător în 1980 la AC Milan. Ca urmare a evoluțiilor foarte bune în tricoul granzilor din Serie A, Capello a fost convocat și la echipa națională, evoluând între 1972 și 1976 în 32 de meciuri și marcând 8 goluri. Capello și-a început cariera de antrenor în 1991, direct pe banca celor de la AC Milan
Fabio Capello () [Corola-website/Science/319691_a_321020]
-
Le Syndicat 2. (Синдикат 2) - Fomitchev • 1982: Leș Douanes (Таможня) - Chef des douanes • 1982: L’Année du solei actif (Год активного солнца) - Proviseur • 1982: Liszt Ferenc (Ференц Лист ТВ) - Comte Vielgorsky • 1982: La Voix (Голос) - Directeur de production • 1983: La Grande ligne (Магистраль (фильм)) - Gadalov • 1983: Le Lieu de l’action (Место действия) - Ryabov • 1984: Le Testament du professeur Dowel (Завещание профессора Доуэля) • 1984: Deux versions d'une collision (Две версии одного столкновения) - Pavlov • 1985: Sofia Kovalevskaïa (Софья Ковалевская) - l'Académicien
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
au debutat în prima ligă, numită «Clasa “A”» și s-a clasat pe locul 6 din 12 echipe. A fost un debut de succes, după primul tur de campionat, având 7 victorii în 11 partide, echipa împărțea primul loc cu granzii Spartak și Torpedo, toate cele trei echipe având câte 15 puncte. Această evoluție bună a echipei de pe stadionul Republican a dus la umplerea stadionului la fiecare meci. Chiar dacă stadionul a fost mărit la 25.000 de locuri, existau în continuare
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
de la Sintra din 26 august 1902, i-a marcat pe jucători. Tinerii, reîntorși la Lisabona visau la statutul sportului din străinătate, în special din Franța și Anglia, și păstrau contactul între ei, majoritatea trăind în același cartier rezidențial din Campo Grande. Aceștia se întâlneau frecvent în patiseria Bijou, care mai există și astăzi pe Avenida da Liberdade și aici, doi ani după experiența de la Belas, au hotărât să se întoarcă la marea lor dragoste, sportul și să înființeze Campo Grande Football
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Campo Grande. Aceștia se întâlneau frecvent în patiseria Bijou, care mai există și astăzi pe Avenida da Liberdade și aici, doi ani după experiența de la Belas, au hotărât să se întoarcă la marea lor dragoste, sportul și să înființeze Campo Grande Football Club. Și alți participanți la evenimentul din 26 august 1902 și-au urmat pasiunea pentru sport și au înființat Clube Internacional de Futebol (CIF). Sediul central al lui Campo Grande Football Club se afla la etajul al doilea al
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
la marea lor dragoste, sportul și să înființeze Campo Grande Football Club. Și alți participanți la evenimentul din 26 august 1902 și-au urmat pasiunea pentru sport și au înființat Clube Internacional de Futebol (CIF). Sediul central al lui Campo Grande Football Club se afla la etajul al doilea al conacului Pinto da Cunha, construcție situată la intersecția străzilor Alameda das Linhas de Torres și Campo Grande. Printre alții, frații Gavozzo au participat la întrunirea de constituire alături de tânărul José Holtreman
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
sport și au înființat Clube Internacional de Futebol (CIF). Sediul central al lui Campo Grande Football Club se afla la etajul al doilea al conacului Pinto da Cunha, construcție situată la intersecția străzilor Alameda das Linhas de Torres și Campo Grande. Printre alții, frații Gavozzo au participat la întrunirea de constituire alături de tânărul José Holtreman Roquette (José Alvalade), José Stromp și alți sportivi entuziaști. Vicontele de Alvalade, José Alfredo Holtreman, bunicul lui José Alvalade și capul familiei, avea aproape 70 de
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
mai târziu va deveni președintele lui Sporting, un pasionat istoric al procesului de înființare a clubului nota: "„pe zi ce trecea, două tendințe se conturau, cea a băieților din Lisabona care doreau mutarea sediului și cea a celor din Campo Grande, care considerau că păstrarea actualului sediu era corectă și oportună”". Ba mai mult, Júlio de Araújo mai amintea "„disputa nu se referea doar la locația sediului ci și la obiectivele clubului - spre deosebire de cei din Campo Grande, ceilalți considerau activitățile sociale
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
a celor din Campo Grande, care considerau că păstrarea actualului sediu era corectă și oportună”". Ba mai mult, Júlio de Araújo mai amintea "„disputa nu se referea doar la locația sediului ci și la obiectivele clubului - spre deosebire de cei din Campo Grande, ceilalți considerau activitățile sociale prioritare celor sportive”". Această perioadă tulbure ar fi putut cauza o rupere între cele două tabere. José Gavazzo a fost primul care a abandonat clubul inițial, însoțit de circa două duzini de membri, printre care și
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
de entuziasm a rostit faimoasa frază: "„Vrem ca acest club să devină un club mare, cel mai mare din Europa"", frază binecunoscută de toți suporterii lui Sporting. La data de 14 aprilie 1906 noul colectiv adoptă denumirea provizorie de Campo Grande Sporting Club iar la data de 1 iulie în același an, la sugestia lui António Félix da Costa Júnior, se stabilește denumirea de . În 20 iulie, la propunerea lui Nuno Soares Júnior, Adunarea Generală declară ziua de 1 iulie 1906
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]