KorAP: Find »[drukola/base=gras & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...488 >

12,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

despre soarele din acea zi, despre copiii care împletiseră ghirlande din viță-de-vie și grâu, despre toți locuitorii care veniseră până la ultimul la biserica ce gemea de atâta lume, Bourrache și micuța, procurorul în primul rând, ca un văduv, preotul cel gras, Lurant, în care lumea nu prea avea încredere până atunci, dar care a știut să găsească cuvintele potrivite pentru a exprima durerea pe care mulți o purtau în inimă, acest preot care acceptase funeraliile ca pe un lucru firesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
privi cu un aer surprins și necăjit, cum te uiți la un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui, dar mai puțin gras și înalt, un dublu al sufletului lui. Parcă acești doi nemernici s-ar fi îndrăgostit unul de celălalt și nu mai voiau să se despartă. Matziev își prelungea șederea. Locuia tot la Bassepin și ne înnebunea cu fonograful lui. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea mea o imagine deformată a tatălui meu, ca o reînviere grotescă. Într-un colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
înlocui pe învățător, grav bolnav, mi s-a spus. Locuința lui fiind într-o stare jalnică, va trebui să găsesc un loc în care să mă mut. Deocamdată, voi dormi la hotel. Primarul m-a condus acolo. E un țăran gras care vrea să treacă drept un bărbat tânăr. L-ai găsi, fără îndoială, nostim. Îmi lipsești atât de mult. Dar să te știu aproape de mine, să știu că respirăm același aer, vedem aceiași nori, același cer, toate astea îmi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

ați alege? Eu, cu mâna sus. Loredana! Mama e vulpea, că ne aduce acasă câte o găină când vine de la serviciu (știi, în ’74 nu prea găseai de mâncare la alimentara... doar din ciubucuri...), iar tata e ursul, că e gras... A râs pe bune educatoarea mea. Să vedeți, am plecat odată pe Zamca, eram cu niște colegi de clasă, se apropia Bac-ul din vară și vroiam să mă mai relaxez, m-am sărutat cu unul dintre băieți de i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
i-a făcut două sandviciuri și i le-a dat, să ai și tu acasă, să ai ce să mănânci!, de parcă mâncare-i lipsea ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului, pe aleea care merge spre recepție, rămâne în urmă, tot întoarce capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
curvă, măăă, privirea aia de femeie hoață, se uită dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează deodată și o dă afară, ieși afară, să nu te mai văd!... și îi dă una la curul gras. Să te bat și să te iert!, râde Căpșuna, dar actorul cântă iar, încet, numai pentru el, în barbă, să nu-l audă nimeni din casă: plângeți-l pe-acel ce n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu Căpșuna nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
etc... Le-am ascultat conversația, am tăcut și am răbdat, nu i-am reproșat niciodată nimic, îl știam pe Ion, ziarist și prieten de familie, îți sună bine, nu?, venea des pe la noi, cum să-l iubești pe ăla, mic, gras, chelie, mâini grăsuțe și scurte, cum să nu poți trăi fără ăla? Cum să adune mâinile alea ale lui, durdulii, pletele ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
asta plin de câinii nimănui, am auzit că au mâncat de vie o femeie într-un cimitir, când au găsit-o, în balta de sânge, nu mai avea o pulpă, îi luaseră scalpul, haitele... orașul ăsta plin de muște mari, grase, verzi, câinești, am ascultat un dialog stupefiant la un telefon public, vorbea un italian cu maică-sa: „mamma, e una miseria unica, mamma!”, ei?, mai iubești Capitala? ... Eu sunt născută aici, i-am răspuns, mie îmi place, câteva lucruri ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
prin Vatra Satului, prin Oprișeștii de Sus și Gunoaia, prin Dealul și Valea Bucșii - până la Podu Turcului - adică pământ, pași, pălmi, cum se zicea odată -, pe acolo pe la noi, moldovenii vechi, se zice că o femeie trebuie să fie albă, grasă și frumoasă, vedeți, trebuie să fie întâi albă, apoi grasă, de-abia după aia se face și frumoasă, ea trebuie să fie întâi albă și grasă. Și Tina, slabă și înaltă, cu un gât ca de barză?, păi, s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Dealul și Valea Bucșii - până la Podu Turcului - adică pământ, pași, pălmi, cum se zicea odată -, pe acolo pe la noi, moldovenii vechi, se zice că o femeie trebuie să fie albă, grasă și frumoasă, vedeți, trebuie să fie întâi albă, apoi grasă, de-abia după aia se face și frumoasă, ea trebuie să fie întâi albă și grasă. Și Tina, slabă și înaltă, cu un gât ca de barză?, păi, s-ar fi uitat domnul la ea? — E ca o balerină, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
acolo pe la noi, moldovenii vechi, se zice că o femeie trebuie să fie albă, grasă și frumoasă, vedeți, trebuie să fie întâi albă, apoi grasă, de-abia după aia se face și frumoasă, ea trebuie să fie întâi albă și grasă. Și Tina, slabă și înaltă, cu un gât ca de barză?, păi, s-ar fi uitat domnul la ea? — E ca o balerină, ce știi tu? — Nu se uită un actor ca Maestrul la așa o copilă urâtă, nu înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pe la 14,30: mamăăă, sunt în mașină, pe drum, vin acasă, vin să te iau la premieră, fac Regele Lear, trebuie să mă vezi, vin, mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

Îngrămădiți suflătorii ochelariști ai orchestrei. Totul se petrecea atât de iute, că n-aveai timp să te plictisești, dar când au sosit la Philadelphia, aproape de sfârșitul vacanței, a fost o binecuvântare să evadeze din atmosfera grea, de flori și machiaj gras, iar mânjii și-au scos corsetele cu dureri abdominale și gemete de ușurare. De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma să-și petreacă acolo iarna cât timp părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor era cu o idee mai gras și personalitatea i se rotunjise și În acest fel, iar Amory găsea atât tihnă, cât și securitate În fotoliul jos și moale În care se scufunda, ținându-i companie la fumatul unei havane, Îndeletnicirea limpezitoare de minte a vârstei mijlocii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

fiindcă și doamna Popa e pacienta mea și... în fine... mă rog, înțelegeți... - Nu. - Dumneai e la o vârstă la care... S-o luăm altfel: vedeți dumneavostră, domnule Popa, soția mea e o femeie extraordinară... Soția lui e o vacă grasă roșcată și cu mustață care a venit odată la MaxiBar singură și a băut două sute de coniac și s-a pișat pe ea și a strigat că ea se împușcă ca Anna Karenina (da aia parcă nu s-a împușcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras și cu chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să dezbată dacă să cheme mai întâi salvarea, poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai bătrân, mai gras, poate cu o problemă și mai mare la buric, poate... era piatra de încercare pentru Contesă, proba ei de rezistență, Purgatoriul. Mutatis mutandis, era ca și cum un pompier ar fi trebuit să salveze un om căzut într-un veceu de țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
toți se hotărau să moară. Un cerșetor cu picior de lemn și cu fața Marianei strigă după el: - Eu nu sunt „pisi”! Nu mi-ai zis niciodată „pisi”! Mișu fugea cu icoanele sub braț, lovindu-se de Mariane mici, Mariane grase, Mariane cu barbă, Mariane grăbite sau supărate. Se uită la icoane: o Mariană mare și tristă ținea în brațe o Mariană mică, care ținea în mână un glob rotund ca fața Marianei. Mișu era cu un picior în prăpastia nebuniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
intră în ochiul lui Popa cel mitocan, care se transformă în Dumnezeu, strigă tare „V-am păcălit!” și căzu la pământ lepădându-și pielea de Dumnezeu, apoi pielea de Popa, apoi pielea de șarpe, transformându-se într-o nouă Contesă, grasă și bătrână. Acum în visul Contesei erau un singur Popa - poetul - și trei Contese: una cuminte, una cu buze roșii și una grasă și bătrână. Din copac privea originalul Popa, căruia visul Contesei îi plăcu foarte tare și se decise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pielea de Dumnezeu, apoi pielea de Popa, apoi pielea de șarpe, transformându-se într-o nouă Contesă, grasă și bătrână. Acum în visul Contesei erau un singur Popa - poetul - și trei Contese: una cuminte, una cu buze roșii și una grasă și bătrână. Din copac privea originalul Popa, căruia visul Contesei îi plăcu foarte tare și se decise să rămână poet, împreună cu cele trei muze. Așa că se transformă în măr și căzu jos. Cele trei Contese începură să se bată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]