1,518 matches
-
emoție. Poetul închină un imn soarelui: Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit/ din care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată. Toate înfățișările pe care ia, într-un neostoit elan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu tălpile în lutul bucătăriei de vară/ ne-am afundat copilăria în curtea lucreției/ în mijlocul ierbii vasile priponea fulgerele/ scăpate de cerul rupt din omăt/ iar noi țeseam din coada minodorei/ vioară și țambal/ și cântam în cerdacul cu păianjeni/ greierii noaptea se ascundeau/ în găurile de șarpe/ și căutau ouă să își ascută glasul// (...)// până când a venit toamna/ și au căzut frunzele prin praful verii/ și ne-am dus toți în curtea bisericii/ să numărăm cruci/ până când a venit iarna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pupilele dilatate de mirare sau ștreang/ a venit moș gerilă gol/ fără daruri/ fără globuri/ cu orbitele neîmpodobite/ a venit moș gerilă/ trupule/ ți-a adus cămașă de forță cu fir de borangic/ pe creierul rozaliu s-a așezat un greier” (Poemul meu se desfigurează). În a doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
mur...” Așa se vede lumea din cerdacul casei lui Eminescu de la Văratic, într-un ianuarie fără zăpadă. Vedeți că nu e vorba de o biserică din piatră, ci de o frescă așternută pe lemn, scorojită, în câlții căreia se ascund greierii...Așa va fi arătat biserica Sfântu Ioan la 1876, când o descrie poetul. Clopotnița este alături de biserică. Desigur, nu se poate face istorie literară după imagini din poezii. Dar când recitești poeziile cuiva recunoști realități din biografia sa. Am încercat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Înalt, osos, iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au privit câteva clipe În cârâitul monoton al greierilor din tufișuri. Necunoscutul purta o raniță atârnată pe umăr, cămașă albă, blugi și ghete. Privea cu liniștită curiozitate turnul și pe locuitorul acestuia, Încercând parcă să se asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua, a salutat. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
l-a luat și l-a dus la buze. - Mă cheamă Ivo Markovic. - De ce mă cauți? Celălalt lăsase paharul jos și-și ștergea gura cu dosul palmei. - Pentru că am să te omor. Un moment nu s-a auzit decât ferăstrăul greierilor În tufele de afară. Faulques a Închis gura - rămăsese cu ea căscată la auzul acelor vorbe - și a privit În jur. Inima Îi bătea Încet, aritmic. O simțea agitându-i-se În piept. - De ce? a Întrebat. Se mișcase Încetișor, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca să se spele pe față și pe mâini; cu apa Încă Încă șiroind pe el, a intrat În peisajul nocturn cu pași lungi și molcomi, cu mâinile ude În buzunare, pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit puțin mai Înainte, precaut, Încă orbit de strălucirea reflectoarelor halogene - și a stat acolo până când retina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Impasibil. Fără să se miște și fără s-o sperie. 11. Briza sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire a farului Îndepărtat. Tot la Ivo Markovic se gândea: la vorbele, tăcerile și nevasta lui, despre care croatul vorbise Înainte de plecare. Ce-a fost Între ea și dumneata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spre siluetele negre ale pinilor, pe care licăririle farului din depărtare le profilau din când În când pe cerul Încă spuzit de stele. Calmul era absolut; chiar și briza aceea ușoară se oprise. Faulques nu-și auzea decât pașii, scârțâitul greierilor printre copaci și vuietul resacăi, ce urca dinspre plaja cu pietricele, horcăind lung și surd, aproape omenește. Când a ajuns lângă pădurice, s-a oprit și a așteptat nemișcat printre măruntele urme luminoase ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sol minor; J. Strauss: Voci de primăvară; C. Saint-Saens: Simfonia pentru orgă nr. 3 în do minor; Pentru relaxare se recomandă, de asemenea, audiția unei casete muzicale care să cuprindă minunata muzică a naturii, de la cântecul privighetorii la cel al greierului, de la murmurul izvoarelor la zgomotul mării, la foșnetul ierbii sau adierea vântului, toate în interpretarea originală și inegalabilă a naturii. → Destindere Claude debussy: Sonata pentru flaut, alto și harfă; Nicolo Paganini: Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră în re
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!" (I. L. Caragiale, Vizită...) (f) "Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, / Iar mireasa viorică-i aștepta-ndărătul ușii. / Și pe masa împărătească sare-un greier, crainic sprinten, / Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinteni; / El tușește, își încheie haina plină de șireturi: / Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături." (Mihai Eminescu, Călin (file din poveste)) (g) " În casă se aprinde
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zgribulite, / Peste țarini zdrențuite, / A venit așa, deodată, / Toamna cea întunecată. // Lungă, slabă și zăludă, / Botezând natura udă / C-un mănunchi de ciumăfăi, / Când se scutură de ciudă. [...] Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Tare-s mic și necăjit." (George Topârceanu, Balada unui greier mic) (c) "Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul și nu stă mult. Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, cari merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame." (I. L. Caragiale, D
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
oferă de la sine celui care îl modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu impostura. Și culegerea de piese de teatru Cațavencii (2001) pedalează pe o tematică sinonimă. Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iași, 1998, 242-246; Emilian Galaicu-Păun, Poezia după poezie, Chișinău, 1999, 186-191; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 141-143, 197-202; Marius Manta, „Infernul migrator”, ATN, 2000, 1; Vasile Spiridon, Gloria greierului, CL, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, I, 425-437; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 61-64; Theodor Damian, Privește, vremea este aproape, „Lumină lină” (New York), 2001, 3; Adrian Alui Gheorghe, Hurrah, New York!, CL, 2002, 8; I. Antal, Cațavencii suspendate de axul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
peste 650 de specii (reprezentând membrii din toate familiile cu exceptia vulpilor zburatoare) se hranesc cu insecte. Grupele de insecte cel mai frecvent capturate sunt: gândacii (Coleoptera), fluturii de noapte (Lepidoptera), mustele si tântarii (Diptera), gândacii de bucatarie (Blattoidea), termitele (Isoptera), greierii si cosasii (Orthoptera), cicadele (Homoptera), albine si viespi (Hymenoptera). Există numeroase estimări ale beneficiilor pe care liliecii le aduc agriculturii. Astfel, McCracken (1996) a arătat că în Texas, unde Tadarida brasiliensis formează cele mai mari colonii de maternitate, cu un
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
3. Aleea Grigore Ghica Vodă: 8,24 ha 4. Liceul Pedagogic „Vasile Lupu”, Aleea Sadoveanu nr. 46: 7,61 ha 5. Parcul Expoziției, Aleea Grigore Ghica Vodă: 5,4 ha 6. Muzeul Satului, șoseaua Bucium: 5,0 ha 7. Vila Greierul (spitalul de copii Dr. Clunet), șoseaua Bucium nr. 37: 4,37 ha 8. Schitul Mănăstirea Bucium, cartier Bucium: 3,37 ha 9. Grădina Zoologică Bucium, șoseaua Bucium: 3 ha 10. Institutul Agronomic, Aleea Sadoveanu: 2,0 ha 11. Complexul Studențesc
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți înțepenește, Fă-te-ncoace, nu fi surdă, Să mă duci peste pripoare, Vin să te-ngrijesc mai bine Văi și coaste la strâmtoare, C-a-mpuiat grierii-n tine, Pe potecă fără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Tălăncile, țârâitul unanim al greierilor exprimă liniștile vesperale, "armonia" naturii: Un clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neam împovărat. Tălăncile, țârâitul unanim al greierilor exprimă liniștile vesperale, "armonia" naturii: Un clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă care nu poate fi constrânsă la o căsătorie de convenție cu un om bătrân. Ea își alege, după un examen fizic, ca soț, putem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș ce cânți în lună, Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș ce cânți în lună, Cum le vărs
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu e însă terestru ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș ce cânți în lună, Cum le vărs cu jele! Când pădurea sună, - Du-te, greier, du-te, greier
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]