1,996 matches
-
bilete o dată pe săptămână, și el o-ntindea la Matracucă. Îndrăcită a fost, diz-de-dimineață se scula, își făcea cafeaua și p-ormă inspecta bucătăria ; stabilea ce-avea să gătească, câte porții, ce-i trebuie, toate le socotea ; mergea de colo-colo, greoaie și pieptoasă și cu țigarea-n colțu gurii ; de la ea, vezi, se-nvățase și fii-sa să fumeze, de la ea se-nvățase și cărpănoasă. Era madam Ioaniu dată dracului de strânsă la pungă, de sta să numere câți cartofi să fiarbă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de apă, sticle cu capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele și se uita la ele. Asta a fost când... începea. Și-amintea de toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea a doua Ora ceaiului — ...un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semenii cu generoasă îngăduință. Cu atât mai bine deci dacă timidul Titi, profitând de protecția maturului său amic, îndrăznește acum să trimită o sclipire luminoasă și șăgalnică a ochilor - ca o propunere de reîmprietenire - spre tânăra doamnă ce stă ursuză, greoaie în celălalt colț al salonului ! Cu atât mai bine, cu cât ea nici nu pare să o observe... Cufundată în gânduri, Sophie frisonează sub șalul alb de mătase. în ciuda ochilor ei bulbucați, a buzelor cam subțiri, în ciuda destulelor imperfecțiuni și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale din jilț, astăzi s-a simțit mai greoaie ca de obicei și, de câteva zile, își târăște piciorul stâng. Ai răbdare, puiule, ai răbdare... Câteva zile doar, și-ai să scapi... Și-ai să mergi la fel ca mai înainte, i-a spus nașa, Fănica Filipeasca. Dar de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu constați o iritare... Atenție ! Pași pe scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și bâjbâie cu degetele tremurătoare printre pastiluțe, până prinde una. — Aidi, donșoară, lăsați în pace măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o. A răsfoit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a măgulit, cu toate că la plecare n-am putut să nu observ cu strângere de inimă obrazul lipsit de frăgezime al lui Marie-Liliane și silueta ei, tot mai greoaie. 23 septembrie 1916 Descurajarea a pus acum stăpânire pe toate inimile !... Tabloul dezastrului de la Sibiu devine tot mai complet, pe măsură ce aflăm amănunte de la cei ce au scăpat din încercuire, unii trecând munții Făgăraș, în marșuri istovitoare, târând cu ei și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută. Vica lasă repede ochelarii în albumul care rămâne deschis pe masă și se îndreaptă, greoaie, spre ea, să i-o ia din mână. — Asta ce-i ? O sută ? Apăi n-am schimbat, să știi ! Io mai caut pân toaște, da nu se-ntâmplă niciodată să fie mai mulți decât știu io ! Nu se-ntâmplă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu poate fără, și-al ei de la cinzeci de ani a-nchis taraba... Mai dă-o dracu și p-asta și pe toate. Haidi, să șezi să te odihnești în grădină... Știi, cum făceai când... Vica se învârte în jurul meu, greoaie și importantă, în vârful picioarelor. Iar eu, ca pe vremea când eram prea înghesuiți acasă, toți într-o cameră, și veneam aici să învăț, stau pe banca din fundu’ curții, sub uriașul plop. — Liniștește-te odată și stai și tu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
formidabil, în aqua forte, al „societății burghezo-moșierești“ precum Cronică de familie a lui Petru Dumitriu. Ștefan Mironescu, Papa, îmi pare cel mai greu realizabil personaj al romanului ; dar unul care se impune, în această galerie formidabilă, drept cel mai realizat. „Greoiul“ Mironescu, profesorul serios, idealist și teoretizant, caută la nesfârșit armonizarea binelui occidental cu cel românesc, a binelui Patriei cu cel familial și a binelui Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce și le simte frînte în pumnul mic. Apoi, mîna femeii pierde încet, calculat, din putere, pînă ce, retrasă în poală, rămîne moale în atingerea palmei bărbatului așezată peste ea. Privirea îi stă ațintită înainte, spre ștergătoarele ce se tîrîie greoaie sub zăpadă. Un profil frumos de femeie tînără, învăluită într-un aer melancolic. Mi-e teamă, Mihai! șoptește Doris, întorcînd capul, iar răsuflarea ei fierbinte lovește obrazul bărbatului. Amețit de parfum, Mihai își trece brațul stîng peste umerii ei, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cafea se varsă pe masă. Oșanu se preface că nu observă, preocupat să achite costul consumației. Chelnerul încearcă să refuze politicos, dar cedează. Rămași din nou singuri, după ce lui Mihai i-a fost adusă o nouă cafea, tăcerea se așterne greoaie și stînjenitoare peste cei doi. Într-o zi, începe Oșanu, vorbind aproape în șoaptă, cred că duminica trecută, cînd am fost la ei la o cafea, am văzut o revistă literară. Avea o pagină în care se anunțau viitoarele apariții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
puținătate mentală ("oligofrenie") ea nu interesează decât psihologia. Prostia ca încremenire în proiect nu are deci nimic de-a face cu testele americane pentru IQ (intelligence quotient, "coeficient de inteligență"), cu înzestrarea mentală sărăcăcioasă, cu lentoarea operațiilor mentale, cu priceperea greoaie etc. Un om prost în acest sens este un om ineficace sau cu un randament scăzut, și prostia lui nu-l afectează sau nu-l dezavantajează decât pe el. Iar un om prost în acest fel poate să fie complet
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care urma să îl facă în momentul în care l-a văzut. Cu întârziere, și-a apropiat picioarele și și-a îndreptat umerii. A însemnat un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
moartea mamei sale. Fără cartea aceea, François n-ar fi auzit niciodată vorbindu-se de bunica lui moartă cu mult Înainte de nașterea lui. Nepoții acelei moarte n-o cunoșteau decît din două-trei fotografii: li se părea urîtă și mai curînd greoaie. Copil fiind, François avusese poftă să-i spună tatălui: „Mama mea e mai frumoasă decît a ta!“. N-ar fi bănuit niciodată că tatăl lui iubise atît de mult o mamă despre care nu Își mai Îngăduise nici o confidență de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu! Dar totuși! Cum așa?“. Am un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele mamei, dar a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zis: «Du-te!» Am ieșit și mi-a plăcut, mi-a plăcut atunci, chiar în clipa aceea, mi-a plăcut cum m-a dat afară; însă mult timp după aceea cuvintele lui, când mi le aminteam, mi-au produs impresia greoaie a unei mile ciudate, disprețuitoare față de el, pe care n-aș fi vrut deloc s-o am. Nici chiar în momentul unei asemenea jigniri (doar simt și eu că l-am jignit, deși n-am avut această intenție), nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără îndoială un înțelept, surâde stins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru că nu aveau în spatele lor o familie patriciană al cărei renume să garanteze pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la minte. Zgomotele din jurul altarului îi atrag din nou atenția. Cu cât bănet o fi cumpărat parvenitul privilegiul ca fiică-sa să fie destinată acestui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el citea. Nici până în ziua de azi nu e sigur dacă nu cumva defectele lui au provocat râsetele acelea nebunești. E conștient sărmanul că are respirația mică, vorbirea greoaie și bâlbâită. — Nu, îi răspunde în cele din urmă cu voce tare. Se va folosi de vocea stilată a unui actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert de-al nostru va citi și pentru el, și pentru Livilla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăă... nu sunt sigur. Dă-mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las’ că-ți povestesc eu. Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză la câini, răspunde acru instruc torul. Ultima parte a spectacolului e responsabilitatea mea. — Hai, vino ncoace! se dă călărețul mai într-o parte. Rufus nu așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Avicenna, nu sunt ignoranți ca europenii, cum să poți rămâne timp de două secole expus unei culturi tolerante, mistice și totuși libertine fără să cedezi ispitelor ei, mai ales când ai putința s-o compari cu cultura occidentală, necioplită, greoaie, barbară și germanică? Până ce, În 1244, se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]