2,606 matches
-
amintindu-și halu cinant ce-au făcut cu fiecare, n-aveam cum s-o uit pe cea care, cum-necum, fusese totuși numărul unu și-așa avea să rămână, indiferent de cât avea să se mai lungească lista. În ciuda alegerii ei grotești, sau poate mai ales de aceea, simțeam multă duioșie și compasiune pentru ea. M-aș fi-ntâlnit cu Irina oricând ca s-o pot ajuta, în ciuda tuturor riscurilor. Știam că mie nu avea să-mi facă rău. Dar de prin ’86
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală din miezul orașului, am mai făcut câțiva pași ca să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.) și probabil și ale satului natal. Dar ficțiunea rămâne ficțiune. Contestatarii structurii romanului ar putea invoca aglutinarea de secvențe narative
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
LUMINIȚA SĂNDULACHE Fiicei mele, DENISA Se născuse în 1967, fiind cel de-al treilea fiu al unei familii de intelectuali, născuți la rândul lor, la umbra grotesc prelungită- de care istoric vorbind, nu au scăpat niciodată- a regimului comunist al oribilului Nicolae Ceaușescu. Studiase la Universitatea din Iași și făcuse serviciul militar la T.R., așa cum făceau toți studenții la vremea aceea. În armată, începuse să-și dea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
luă obiceiul să-i plesnească de pe locul ei din față, mai întâi cu exemplarul din Rand McNally făcut sul, apoi cu copia cartonată din Judecata de Apoi. Cappy se mulțumea să apuce strâns volanul și să meargă înainte, cu acel grotesc măr al lui Adam ce i se umfla pe gât făcându-l să semene cu un bâtlan la pândă. Ajunseseră în sfârșit la unchiul lor, un bărbat care, până în urmă cu trei săptămâni, nici măcar nu apăruse în vreo fotografie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în urma unui accident de mașină, înainte să împlinească opt ani. Actul trei : Des choses cachées depuis... Am dus, astfel, aproape toată sarcina cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt, complet răsturnat cu capu-n jos, ca-ntr-un film grotesc. În toamna dinainte plecasem și eu, și Cristian de la Odeon, goniți de furtuna politică. Eu mă aciuasem, într-o stranie și nefericită aventură, la Editura Humanitas. El, pe un post de milostenie, la UNITER. Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și se prăbuși, torță strălucitoare aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-au apărut din nou așa cum erau și cum arătau. Iar polițiștii se apropiau iarăși Îmbrîncind oamenii din jurul meu. Dar oamenii nu puteau accepta să se despartă de imaginea aceea minusculă și singuratică a mîndrei morți, șezînd rigid, cu demnitatea grotescă de bețiv, cu zîmbetul său fin - căci oamenii rămîn devotați trupului neînsuflețit și-l păzesc și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rînjiră la ea, iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei îl încîntă. — Nu, nu am încercat să pictez oameni scîrboși. La urma urmei, Hristos și-a ales discipolii la întîmplare, ca un juriu, așa că probabil că era un grup reprezentativ ca oricare. Poate că le-am dat o înfățișare grotescă. Nu mulți dintre noi sînt cum ar trebui să fie, nici chiar după propriile estimări, și atunci cum să nu fim grotești? Dar nu sîntem de cele mai multe ori scîrboși. — Desenează-mă pe mine, Duncan, zise Judy, aici, pe masă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un juriu, așa că probabil că era un grup reprezentativ ca oricare. Poate că le-am dat o înfățișare grotescă. Nu mulți dintre noi sînt cum ar trebui să fie, nici chiar după propriile estimări, și atunci cum să nu fim grotești? Dar nu sîntem de cele mai multe ori scîrboși. — Desenează-mă pe mine, Duncan, zise Judy, aici, pe masă. Ea își ținu capul nemișcat, timp în care Thaw o mîzgăli pe suprafața de plastic. — Am terminat, spuse el, dar nu e formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salonului, strălucea o veioză, o lumină crepusculară se filtra de afară, venind din cerul văratic, suficientă pentru a transforma pagina într-o tăbliță palidă, iar mîinile lui continuau să hașureze umbre în jurul unor capete feminine enigmatice sau a unora masculine grotești sau a unor monștri, în parte pasăre, în parte mașină, și a unor orașe mamut în care se amestecau stiluri arhitecturale din toate epocile. După miezul nopții, dădea cărțile la o parte și stătea ridicat, agățîndu-se atît de strîns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzu acoperișul unui bungalow, cu un pătrat de fereastră galbenă. Acolo se zăreau forma întunecată a capului și umerii unei persoane, iar dacă fereastra era a casei lui Sludden, cea care privea era, cu siguranță, Sandy și, brusc, aeronava aceea grotescă și fragilă, faptul că era delegat și primar i se părură o evadare prostească din realitatea care conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a trece la un context social mai amplu. Tu ești Thaw, cu aceeași imaginație nevrotică, dar fasonată și inserată în decorul lumii pe care-o ocupi.∗ Asta te face mai capabil de acțiune și mai puțin capabil de iubire. Chiolhanuri grotești, sentimente nobile Și sfîrșituri fericite Acum e - și iluzionistul se uită la ceasul de mînă, căscă și se întinse pe perne - e 1970, și deși opera e departe de a fi gata, îmi dau seama că va dezamăgi în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lawrence, de strîngerea căpițelor, Tressel de construirea caselor și Archie Hind de funcționărime și sacrificiul animalelor, prea puțini scriitori tratează asemenea subiecte. Mi-e teamă că oamenii dintr-o epocă mai sănătoasă vor considera povestea mea un chiolhan cu paraziți grotesc de frivoli, cum sînt creaturile doamnei Radcliffe, ale lui Tolkien și Mervyn Peake. Poate modelul meu de lume e prea comprimat și îi lipsesc momentele pașnice de lejeritate nechibzuită pe care se bazează partea cea mai nefericită a lumii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simtă înțepături pe tot corpul ca un arici de mare! Legătura cu dragonita este evidentă. Se salvează moral datorită unei întîlniri cu o altă fată din lumea bună, care murise de gripă, apoi pornește într-un pelerinaj printr-o regiune grotescă, în care cunoaște tot felul de nelegiuri ale Angliei victoriene. îVezi și MacDONALD) KOESTLER, ARTHUR Vezi nota 6. LAWRENCE, D. H. Vezi nota 12. LEONARD, TOM Cap. 50, par. 3. „Așteaptă puțintel, drăguță“ este un Plagin al poemului The Voyeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la Flann O’Brien; un erou, străin de trecutul lui într-un Infern modern tentacular, de asemenea din Flann O’Brien, T.S. Eliot, Nabokov și Flann O’Brien, o paradă de erudiție absolut nerelevantă, cu ajutorul unor note de subsol umflate grotesc. în. a.) ∗ Această remarcă e mult prea ridicolă pentru a merita un comentariu în. a.). ∗ Dar de fapt subiectele secțiunilor lui Thaw și Lanark sînt independente și cimentate mai curînd prin șmecherii tipografice decît printr-o necesitate formală. O posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit însă că, la un anumit moment, și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason, mi se păruse și mie, pe cât de stranie, pe atât de grotescă. „Zâmbești fiindcă n-ai fost acolo“, am repetat, îmi trecuse supărarea. „Nu de asta.“ Zenobia arăta cu degetul spre mine. „Uită-te cum ți-ai pus pantalonii...“ M-am uitat și am văzut lucrul cel mai neașteptat din seara aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dată, să-și ducă până la capăt planurile de dominare a lumii. În acest punct, confruntarea dintre cei doi eroi este suspendată, de vreme ce motanul nebun și cățelul ironic sunt singurele forțe ce stau în calea unui personaj ce evocă, în cheie grotescă, spectrul național-socialist. Și poate că omagiul ultim adus lui Pif și Hercule este acela de a-i privi, ca în magnifica lor aventură din țara jucăriilor, ca pe atleții inepuizabili ai gagului, imaginației și bucuriei. În mișcările lor se găsește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cel ce oferă pretextul unei serii de filme ce aclimatizează westernul ca producție europeană. Având în Lex Barker și Pierre Brice două dintre starurile ce luminează magnetic ecranul, coproducțiile germano-iugoslave recreează, în deco ruri modeste și cu o figurație adesea grotescă, mitul originar al Vestului. Acesta este un western a cărui ambiție urmărește să inverseze polaritățile rasiale și să exporte, către o audiență hipnotizată, strălucirea unui univers ce propune o mitologie și o etică, în egală măsură. Și dacă Brice și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Situat în contra curentului interbelic ce venerează progresul și Moscova, Hergé evită republicarea unui text încărcat de mitologia „antisovietică”. Reeditate după decenii, desenele sale au capacitatea de a evoca confruntarea dintre ingeniosul reporter și angrenajul birocratic ce oscilează între violență și grotesc. Atunci când visează la întoarcerea în spațiul natal, Tintin visează la echilibrul arcadic al unei comunități și la seninătatea asociabilă acesteia. Al doilea episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai puțin problematic ideologic : în Tintin au Congo, criticii lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]