2,871 matches
-
picioarele. Ei dau ajutor, pur și simplu, unor străini. Există organizații umanitare pentru oricine. Pentru evrei și armeni, pentru copii cu familie și familii fără copii, pentru ortodocșii ruși și ortodocșii sârbi, pentru reformați și baptiști. Religia e o treabă grozavă. Cine avea una, se și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident, ca să ajungem și noi în America. Era vară și aerul era fierbinte. La vârfurile pantofilor mei ortopedici, pielea maro se rosese și nu arăta frumos. „Nici o supărare”, mă liniștea signora Maria. Doar nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam eu și tata: din socialism și țara noastră era o țară grozavă, iar tovarășul, un bărbat demn de laudă. El ținuse piept rușilor în ’68, când cu Praga. Nu trimisese trupe acolo, cum făcuseră ceilalți. În ruși nu se poate avea încredere, socialismul în schimb e un lucru bun, în socialism cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am încrucișat brațele sub cap și mi-am lăsat privirile să colinde. Pe pod, un pescar era din cale afară de răbdător și asta părea singura lui îndeletnicire. Fuma țigară de la țigară și ținea într-un geamantănaș niște scule de pescuit grozave. Geamantănașul îl strângea mereu lângă el, parcă s-ar fi temut că ar putea cineva să i-l fure. O fi fost de fabricație germană, ca și televizorul nostru. Omul privea țintă în apă. Ariana. Cum ar dori ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pus de către poet În gura nefericitului gigant, Însemna pe atunci, tristețe adâncă, suferință, amărăciune, și nu numai asta, dar, de la un timp Încoace, omului obișnuit i s-a părut, și foarte bine, că se pierdea prin acest termen un mod grozav de a exprima sentimente cum ar fi repulsia, sila, aversiunea, care, așa cum va recunoaște oricine, nu au nimic de-a face cu semnificațiile amintite mai sus. Când e vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu câtă ușurință se adapta la orice situație și cu cât tact manevra totul. În plus, avea marele talent de a lua din conversația neinteresantă doar părțile interesante, iar în prezența lui te simțeai de parcă ai fi fost cel mai grozav om din lume și de parcă ai fi avut cea mai interesantă viață. Cu toate acestea, nu era deloc sociabil și, în afară de mine, nu s-a mai împrietenit cu nimeni la școală. N-am înțeles niciodată de ce un individ atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă comport civilizat pe viitor. Din momentul acela nu m-am mai simțit bine în cămin. A venit primăvara, anul școlar s-a terminat 1, dar din păcate am pierdut câteva credite, iar rezultatele mele nu au fost prea grozave: majoritatea de C și D, doar câțiva B. Naoko a obținut note mult mai bune și nu a ratat nici un examen, intrând cu brio în anul II. S-a dus un an... Pe la jumătatea lunii aprilie, Naoko a împlinit douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mirat, și i-am spus: — Nu aștept pe nimeni. Ia loc, te rog. Și-a târât cu zgomot un scaun și s-a așezat în fața mea, privindu-mă prin ochelarii de soare și coborându-și apoi privirile în farfurie. — Pare grozavă. — Chiar este. Omletă cu ciuperci și salată cu mazăre verde. — Ah, ce păcat! O să cer și eu așa ceva data viitoare. Acum am comandat altceva. — Ce-ai comandat? Macaroane gratinate. Nici acestea nu-s rele aici, am zis eu. Apropo, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și îl iei. Discuții în grup, interviuri... ca atunci când vr\je[ti o gagic\. — Deci, a fost ușor. Când afli rezultatele? am întrebat eu. — La începutul lui octombrie. Dacă reușesc, fac cinste mare. — Cine se prezintă la asemenea examene? Indivizi grozavi ca tine? — Hai, lasă prostiile! Cei mai mulți sunt idioți și dacă nu sunt idioți, atunci sunt cu siguranță degenerați. Zău că nu mint. Adică nouăzeci și cinci la sută dintre indivizii care devin birocrați nu fac nici măcar o para chioară. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici vorbă. Sunt prea obișnuit cu stilul meu de viață ca să îmi doresc să-l schimb. Pe mine nu mă interesează nici T½dai, nici Ministerul de Externe. Singurul lucru pentru care te invidiez este că ai o iubită atât de grozavă. Hatsumi este extraordinară. Nagasawa tăcu și-și văzu de mâncare. După ce-a terminat, a zis: — Ia ascultă, Watanabe. Eu am senzația că peste vreo zece sau poate douăzeci de ani, drumurile noastre se vor încrucișa iar pe undeva. — Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care se servea prânzul în cutiuțe frumos lăcuite. De îndată ce ne-am așezat la masă, ni s-au adus două boluri cu supă și două cutii pătrate, roșii, cu meniul zilei. Zău că a meritat să venim până aici, gândii eu. — Grozavă mâncare! am zis eu. Și ieftină! Vin aici din liceu. Vechea mea școală este foarte aproape. Erau foarte severi și trebuia să venim pe furiș ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu cântam la chitară. Midori a cântat Șapte narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din zona Kansai.1 — Sunt grozave! am exclamat eu cu gura plină. — Watanabe, ia spune adevărul. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din zona Kansai.1 — Sunt grozave! am exclamat eu cu gura plină. — Watanabe, ia spune adevărul. Nu te așteptai să gătesc atât de bine, nu? — Cam așa ceva, am răspuns eu cinstit. — Ești din Kansai și de aceea îți plac asemenea delicatese, nu? a întrebat ea. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șir. Așa că, într-o bună zi, în clasa a noua, m-am hotărât să gătesc eu pentru întreaga familie și eram decisă să fac lucrul acesta ca lumea. M-am dus la librăria Kinokuniya din Shinjuku, am ales cea mai grozavă carte de bucate, m-am întors cu ea acasă și am studiat-o din scoarță-n scoarță. Am învățat cum se alege un tocător, cum să ascut un cuțit de bucătărie, cum se dezoseaz\ un pește, cum să fac fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la chitară. Noi, cei de aici, suntem pe rând profesori sau elevi. Cine știe franceză, predă franceză, cine s-a preocupat la viața lui de științe sociale, predă istorie, cine se pricepe la tricotat îi învață și pe alții. E grozavă școala de aici! Din păcate, eu nu am ce să-i învăț. — Nici eu nu mă pricep la nimic, am spus. — Aici îmi dau silința mai mult decât la facultate. Învăț tot ce se poate învăța și chiar îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu ne încurci, spuse Reiko. Cea neridată, din stânga, e Naoko. — Mincinoaso! Eu dorm în dreapta, spuse Naoko. — Apropo, am aranjat să fim libere mâine după amiază, adăugă Reiko. N-ați vrea să mergem toți trei la iarbă verde? Știu un loc grozav prin apropiere. — Nemaipomenit! am exclamat eu. Fetele s-au spălat pe dinți și s-au retras în dormitor. Eu mi-am mai turnat niște coniac, m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vara, în perioada în care e deschisă cafeneaua cea mică pentru turiști. E, nu sunt chiar turiști, le-aș zice mai degrabă drumeți și nu sunt mai mult de douăzeci pe zi. Ia ascultă, n-ai vrea să bei ceva? — Grozavă idee! Câinele ne-a condus la cafenea. Era o căsuță albă cu o terasă mică, iar de streașină atârna o firmă ștearsă, sub forma unei cești de cafea. Câinele ne-a luat-o înainte, pe scări în sus, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
meu, l-a bifat pe lista vizitatorilor și eu m-am îndreptat spre ieșire. — Înțeleg că ești din Tokyo, spuse bătrânul, văzând adresa din registru. Am fost și eu o dată acolo. Doar o dată. Acolo se mănâncă niște carne de porc grozavă! — Da? am întrebat eu, neștiind ce să-i răspund. — Celelalte mâncăruri din Tokyo nu mi-au plăcut, dar carnea de porc a fost delicioasă. Cred că au crescătorii speciale acolo. I-am spus că nu știu și că e prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
La nimic, am mărturisit. S-ar putea să nu servească unui scop concret, dar îți dă posibilitatea să înțelegi lucrurile mai sistematic și să le privești logic. Midori s-a gândit o clipă serios la ceea ce i-am spus. — Ești grozav! zise ea. Mie nu mi-ar fi dat niciodată prin cap să privesc astfel problema. Întotdeauna am considerat că subjonctivul, calculul diferențial și simbolurile chimice sunt complet nefolositoare, o durere de cap în plus, așa că le-am ignorat cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui la diferența dintre munca serioasă și cea mai puțin serioasă. A fost probabil prea ocupat ca să se mai gândească la prostii de-astea - ocupat cu librăria, ocupat cu creșterea fetei care fugise la Fukushima. — Ei, cât despre cina aceea grozavă, îți convine sâmbătă? — Excelent! Nagasawa a ales un restaurant elegant și liniștit de pe o stradă dosnică din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am fost conduși amândoi într-un separeu. Pe pereții acelei încăperi mici atârnau cam cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Rana nu e chiar atât de gravă și pe urmă chiar mi-a făcut plăcere să joc. Pe când ne pregăteam să plecăm, o femeie slabă, între două vârste - probabil proprietăreasa localului - i s-a adresat lui Hatsumi: — Surioaro, ai fost grozavă! Hatsumi i-a mulțumit cu un zâmbet dulce și apoi a plătit. — Te doare? m-a întrebat ea după ce am ieșit în stradă. — Nu foarte tare, am zis. — Crezi că ți s-a deschis rana? — Presupun că nu. — A! Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
M-am întâlnit cu Nagasawa la cantină, joi. S-a așezat lângă mine, cu tava cu mâncare și și-a cerut scuze pentru ceea ce se întâmplase la mica lui petrecere. — Nu-i nimic, am zis. Îți mulțumesc pentru cina aceea grozavă. Trebuie să recunosc, totuși, că ți-ai sărbătorit prima slujbă într-un mod cam ciudat. — Fir-ar ea să fie! Am mâncat, tăcuți, câteva minute. — M-am împăcat cu Hatsumi, spuse el. — Nu mă surprinde. — Îmi amintesc că și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat. Ești la ora regretelor? — S-ar putea, zise el, dând din cap de câteva ori. Hatsumi mi-a spus că ai sfătuit-o să mă părăsească. Nu ți se pare normal? — Ba da, spuse Nagasawa. — Hatsumi este o fată grozavă, am spus eu, sorbindu-mi supa. Știu, zise el, cu un oftat adânc. E chiar prea bună pentru mine. Dormeam profund când am auzit soneria care mă anunța că mă caută cineva la telefon. Îmi simțeam capul greu, de parcă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea. — Ei, fir-ar să fie! spuse ea, aruncându-mi o privire supărată. Nu trebuie să-ți fie jenă. Gândește-te la ceva excitant, îți dau voie. A, gata, știu! Data viitoare o să stau cu tine la telefon: „Oh... e grozav! Ah... e bine acolo! O simt! Stai! Mai stai un pic!... Gata... o s\-mi dau drumul! A, nu...!“ Uite-așa o să-ți spun la telefon în timp ce te masturbezi. Telefonul căminului e în hol, lângă ușa de la intrare și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
peste el o cămașă groasă, iar apoi și-a tras pantalonii pe ea. M-am îmbrăcat și eu. — Lasă-mă să mă mai gândesc și o să te gândești și tu, spuse Naoko. — Bine. Buzele... să știi că au fost absolut grozave! Naoko s-a înroșit ușor și mi-a zâmbit. — La fel spunea și Kizuki, mărturisi ea. — Aveam gusturi și păreri asemănătoare, am subliniat eu, cu un zâmbet. Ne-am așezat la masa din bucătărie, față-n față, am băut cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]