3,476 matches
-
prin încăpere. Și-o amintea tânără, foarte tânără de 18 sau 19 ani cu fruntea boltită, senină și ochi limpezi, pieptănată cuminte cu părul adus după urechi și împletit într-o coadă groasă, îmbrăcată totdeauna în rochițe simple écolière, cu gulere și manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice pe la margini. Lângă el, Doru Matei tremura. Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la ceas. ― Lipsește Valerica Scurtu, observă locotenentul. ― Poate n-a reușit să scape de la slujbă. Oricum, mai are timp
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acu' și-a găsit și ăsta să... Întâlni privirea Melaniei Lupu și amuți. " Ori e îngrozitor de obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi și se precipită spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi opri brațul în aer. Melania Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i se răsucise pe după gât, ca un guler de blană negru. Vorbi încet: ― Comiteți imprudențe, domnule Matei. Nu-i acum momentul să admirați pânzele... Îl așteptă până intră în camera lui, apoi închise ușa zâmbind. Azimioară apăru după câteva minute, căutîndu-și țigările. Erau pe o măsuță, lângă odaia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ani cred că nu-i stătea rău..." Observase fenomenul chiar și la cele mai sobre femei. Păstrau în ținută, indiferent de modă, câte un amănunt din timpul tinereții. Același gen de pălărie, sau aceeași coafură, un anumit ruj, anumite gulere. ― Oh, Scuzați-mă! Credeam că a venit ziarul. Pe cine căutați? ― Pe domnul Marin Vâlcu... ― Poftiți înăuntru. Spre surpriza maiorului, femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au fost, dincolo de întîmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învîrteau pe-acolo se duceau pe țărm, se uitau la stânci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înhățau prada. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, mi-am dat seama că era la curent cu ce se întîmplase. Poate chiar el îi șoptise Moașei istoria cu statueta. Am simțit un puternic impuls să-l iau de guler și să-l scutur zdravăn, "ascultă, fiu de cățea, nu încapi de "mine?", când deodată, poate chiar din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spus discret. Scutură din cap. Nu vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța", îi zici lui Vecu, apucîndu-i de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, rîzi: "Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încîntată, înclinîndu-se, învîrtindu-se și zâmbind. Îmi place aici", mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta. "Femeia tot femeie", mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă îngrijora. ― Singurul lucru care mă interesează, i-am spus, este să-mi găsesc liniștea interioară. M-a înțeles perfect. La restaurantul hotelului vine o întreagă familie, foarte interesantă. Tatăl este un om înalt și slab, îmbrăcat în negru, cu guler tare. Are mijlocul capului chel și două smocuri de păr gri în dreapta și în stânga. Niște ochi mici, rotunzi și aspri, un nas subțire și o gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
statui a Republicii, prăfuite și murdare. S-au oprit sub monument. Rieux tropăia, scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub cravată, prost bărbierit, ziaristul avea un aer încăpățînat și îmbufnat. Fiți sigur că vă înțeleg, spune în sfârșit Rieux, dar raționamentul dumneavoastră nu este bun. Nu pot să vă dau acest certificat pentru că, de fapt, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
său, apoi i-a dus pe Tarrou și pe Rambert spre un colț al tribunelor, de unde domnul Othon, care se așezase mai la o parte, s-a ridicat să-i întâmpine. Era îmbrăcat tot în același fel și purta același guler tare. Tarrou a observat numai că smocurile lui de la tâmple erau mult mai zbârlite și că unul din șireturi îi era desfăcut. Judecătorul avea un aer obosit și nici o singură dată el nu și-a privit interlocutorii în față. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sincer speriat de ceea ce avea să i se facă, încât după câteva minute nu m-am mai uitat decât la el. Avea aerul unei bufnițe speriate de o lumină prea puternică. Nodul cravatei lui nu se ținea exact în unghiul gulerului. Își rodea unghiile de la o singură mână, dreapta ... Pe scurt, nu insist, ai înțeles că era un om viu. De aceasta eu, mi-am dat seama dintr-o dată, eu care nu mă gândisem la el până atunci decât băgîndu-l comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul în haine civile din rândul al treilea fu primul care îl observă, șoptind imediat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Yariv“, spunea una dintre ele. „Arestați-i pe trădători“, spunea alta. Prima schimonosise portretul prim-ministrului care purta un keffiyeh alb cu negru, baticul tradițional palestinian. Celălalt îl prezenta pe Yariv în uniformă de ofițer nazist, nelipsindu-i literele SS de pe guler. Femeia care ținea pancarta cu keffiyeh-ul o văzu pe Maggie uitându-se. Strigă: —Vrei să salvezi Ierusalimul? Asta e soluția. Avea un accent newyorkez. Maggie se apropie. Suntem „Îmbrățișarea Ierusalimului“, spuse femeia, întinzându-i lui Maggie un pliant. Formăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bătu palma cu un tânăr ce stătea în spatele unei tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spus și mai lânainte, am reușit să aștern o patină, ca să spun așa, peste agitația și nebunia din biroul nostru. Toate activitățile neesențiale sunt încetul cu încetul reduse. Pentru moment sunt ocupat cu decorarea stupului nostru fremătând de albine cu guler alb (trei). Făcând analogia cu cele trei albine îmi vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dacă te rog să pleci o clipă din cabina mea cât îmi cercetez trupul ca să văd dacă nu a fost maltratat? Cinci minute sunt suficiente. — Uite ce, Ignatius. Doamna Reilly se ridică de pe scaun și îl prinse pe Ignatius de gulerul pijamalei cu picățele, cu care fusese îmbrăcat. Nu face pe deșteptu’ cu mine, că-ți dau o palmă de-ți mut falca din loc. Angelo mi-a povestit totul. Un băiat cu educația ta să se înhăiteze cu niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]