1,556 matches
-
cu care acum s-a contopit..." E vorba de identificarea unui destin individual cu un destin colectiv, a unui întreg popor cu un profet ce i-a tălmăcit istoria, destin care se realizează în mod exemplar integrîndu-se în acea cohortă halucinantă a marilor "conducători" dictatoriali ale căror imagini s-au multiplicat în secolul nostru. Oratori aproape sacri, ei acționează mai întîi de toate prin Verb, prin cuvîntul prin care înțeleg să hotărască cursul istoriei. Ce a făcut Isus Hristos? comentează Goebbels. A
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul mizeriei și alte poeme sociale sunt compuneri retoric-patetice, aducând ecouri din François Coppée
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
și mai ales legionari francezi, olandezi, norvegieni, pe scurt, "europenii" SS-ului. Aici se găsea Cancelaria Reich-ului, unde, mergînd printre dărîmături, am zărit documente ce autorizau promovări sau medalieri semnate de Hitler. Bunker-ul, aflat la baza edificiului distrus, își dezvăluia halucinantul mister. Walhalla se năruise, acoperind cu ruinele sale palatele wilhelmiene, unde, printre bucățile enorme, zăceau atlanți și cariatide cu trupuri desfigurate și sfărîmate. Alexanderplatz nu mai avea contururi. Pe Leipzigerstrasse, rămășițele instituțiilor odinioară bancare, administrative sau comerciale dezvăluiau în toată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
scleroza, se înăsprea. Astfel, în decursul sejururilor mele ulterioare, atenția mi-a fost atrasă nu de spectacolul ruinelor, ci de cel al diviziunii ce se înstăpînea într-un Berlin devenit deopotrivă miză, reședință și front al războiului rece. Urmăream procesul halucinant nu doar al împărțirii orașului în două, ci mai ales al constituirii a două orașe noi pornind de la dezintegrarea definitivă a celui inițial, două orașe complet diferite, și totuși gemene. Fostul centru al capitalei, acel perimetru unde Berlinul de Est
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unul normal dacă ne gândim că "toate societățile au trăit din imaginar"328. Din această perspectivă, reprezentările și simbolizările colective, chiar și cele care se referă la practicile divinatorii, au rolul de a echilibra realul. Altfel, orice real ar deveni "halucinant", cum afirmă Marc Augé, un obiect de halucinație pentru indivizi și pentru grupuri. Prezența practicilor divinatorii în societate într-o varietate de forme și imagini poate fi cred unii un semn al "decadenței"329 sau al "ficționalizării realității". Efectul ar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al intrării în lumea ficțiunii/al ieșirii din universul diegetic (simbolism original). Prima dramă de idei a lui Camil Petrescu fixează încă din titlu simbolul central, Jocul ielelor, figurând ideile absolute ce îl prind pe Gelu Ruscanu în vârtejul lor halucinant, distructiv. Odată impus, simbolul schimbă perspectiva de interpretare/de semnificare a întregului context stilistic. Fiindcă modifică valoarea logică a contextului, el este considerat o figură de gândire (metalogism). 2.5. Compoziție și structură Reprezentând un mod de organizare internă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian ființează, așadar, ca actor tragic pe scena lumii, în orizontul limitei și al închiderii, întro durată mult prea îngustă, un prezent fragil mereu amenințat de eternitatea morții. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că George Bacovia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
din când în când la mine, / Când eu tot urc să m-oglindesc în tine?” Încordarea, tensiunea între stări de spirit care în mod obișnuit s-ar exclude reciproc, dublate de conștiința fragilității clipei creează o atmosferă în același timp halucinantă și violentă. Între semeție și disperare, între lamento și provocare, poezia își află un izvor spiritual în cărțile Vechiului Testament, dar și printre poeții transilvăneni revoltați și mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
-se însă, de cele mai multe ori, tentat doar de jocul cuvintelor, de speculațiile lexicale. El nu investighează întâmplări paradoxale sau inexplicabile, ci încearcă să inoculeze mister unor fapte absolut banale. Partea cu adevărat rezistentă din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul cel mare, ce amintește prin detalii și atmosferă de La hanul lui Mânjoală, nuvela lui I.L. Caragiale, precum și Descântecele, poem de factură folclorică, unde se încearcă valorificarea stilistică a stratului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat cu un destin potrivnic; supus recluziunii, insul se simte strivit de puterea vremelnică și invocă în ajutor divinitatea (Halucinantă). Unele poezii sunt evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
este o rană .profundă, existențială, o crestătură în propria sa carne. Răul său este viu și ia astfel o direcție. Pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ. Această coborîre este bîntuită de viziuni halucinante, infernale: flori carbonizate, ploi negre în miros de arsură". Ca în poema Negru. Poetul este în fața civilizației, un retractil, o refuză, îi întoarce spatele preferînd vremurile preistorice, ca în una, cum recunoaște exegeta, dintre cele mai intens inspirate poezii bacoviene
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant omor din culpă și pe care domnul profesor Talpalaru ar lăsa-o pe drumuri, fără mijloace de subzistență, dacă ar putea. De ce s-o fi pripind domnul inspector general cu verdictul, înaintea organelor abilitate, și de unde această înverșunare radicală împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de scurtă. Mi-l amintesc tăcut și interiorizat, în 1985, la Festivalul Artei și Creației Studențești de la Galați, așteptând cumva neîncrezător verdictul juriului, și, apoi, exuberant, când amândoi am avut premii de sărbătorit. Mi-l amintesc, de asemenea, în momentele halucinante ale rupturii de sistem din 1989, când amândoi credeam că România se va însănătoși rapid și că vom putea face, liberi, ceea ce ne fusese refuzat până atunci. Spre deosebire de mine, el a ales să rămână nesmintit slujitor al presei și al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în condițiile în care există cu adevărat o piață a muncii, nu ca în România, unde președintele însuși ne spune verde-n față să ne luăm tălpășița din țară pentru că nu avem unde munci. Totuși, ce se întâmplă este absolut halucinant. Nici în comunism și, îndrăznesc să spun, nici în timpul frământărilor sociale din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și, apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se definește prin raportarea la una din problemele-cheie ale literaturii confesive: sinceritatea. Acesteia i se adaugă aproape instantaneu o alta: fidelitatea rememorării. Dacă citim uluiți sutele de pagini În care Ion Ioanid Își amintește cu o exactitate de-a dreptul halucinantă nume și situații pe care o memorie obișnuită nu le poate reține, nonșalanța cu care Nina Berberova, autoarea unui bestseller mondial, Sublinierile Îmi aparțin, trece peste evenimentele revoluției din 1917 și pe lângă marile personaje prinse În vârtejul istoriei, provoacă, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el nu poate fi separat de opera „vizibilă” a scriitorului. Dimpotrivă, În nu puține cazuri, creația e altfel luminată prin lectura jurnalului. Postimpresionismul din unele romane ale Virginiei Woolf este perceput diferit prin prisma jurnalului care descrie cu o acuitate halucinantă raporturile autoarei cu lumea. „Tulburarea” peisajului narativ din Valurile sau din Spre far sunt contraponderea, În regimul fictivului, a unei imposibilități reale de a găsi punctul de focalizare În perceperea lumii. Aflată Într-un contratimp tragic, Virginia Woolf reconstituie imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul volum primind Premiul Academiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
forța, nici lirismul maestrului de sub tutela căruia a făcut, de-a lungul anilor, evidente eforturi de a se emancipa. Cele mai bune texte realizează acea atmosferă de balcanism românesc (Pe drumuri), specifică și marelui brăilean, excelând în descrieri de natură halucinante (A răsărit luna) sau exotice (Un cort pe malul Dunării). Eroul povestirilor din volumul Pâinea și bicicleta, peregrin prin țară, cu fesul turcesc pe creștet, are și el ceva din destinul rătăcitor al personajelor din Chira Chiralina sau Neranțula. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
devii o rădăcină zburătoare, și asta provoacă un conflict permanent între autenti citate și lizibilitate. Această sfîșiere se manifestă, pe de o parte, printr-un fel de efracție sistematică ce constă în subvertirea limbii franceze pentru a-i conferi respirația halucinantă, acel parfum de fîn și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Quel', intitulată Perpendiculaire, născută în 1984 și beneficiind de o revistă cu același nume la editura Flammarion. Și (aproape) în aceeași calitate a fost în mod public "debarcat" de foștii săi camarazi, la capătul unui fel de proces de erezie, halucinant într-o perioadă în care tocmai ne plîngem de absența tot mai clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se dusese să ancheteze asupra morții jurnalistei Anna Politkovskaia și a dat peste el în mulțimea care comemora cinci ani de la intervenția dezastruoasă a trupelor speciale în teatrul de la Dubrovka, unde teroriștii ceceni luaseră ostatic publicul. Limonov e o ființă halucinantă, cum numai țara lui Neciaev și a lui Cehov putea produce, un personaj care, dacă ar fi fost inventat, ar fi părut complet neverosimil. În formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]