1,830 matches
-
vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului și trece peste valurile vieții purtându-și himera pe umeri. După ce dedicase câteva cincinale farmacopeei montane, familia Bibiloni izbutise să treacă dincolo de fruntariile orașului Catamarca, avansând până la Bancalari. Acolo văzuse lumina zilei poetul. Prima Învățătoare i-a fost Natura: pe de o parte, legumele din quinta părintească, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întrebării mult trâmbițata securitate pe care capitaliștii saxoni o atribuie convoiului feroviar. Fără să fac notă discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni putea fi tot atât de bine rodul unei neatenții tipice unei firi de poet, căci eu Însumi, chinuit de himere, obișnuiam să fiu uneori cu capul În nori. Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa excitantelor. În inima orașului, micuța oază a domniei voastre pare a fi din altă lume. Prietenul nostru e mai slab: chiar și o singură himeră Îl bagă În sperieți. La drept vorbind, am crezut că are o constituție mai robustă. La Început, a Înfruntat pierderea scrisorilor cu stoicismul unui clubman; ieri am constatat că afișa doar o mască. Omul a fost rănit, blessé. În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În fermele verzi din Împrejurimi. Timpul lui Miss Evans e neprețuit. Această damă deloc acaparatoare a furat un mauvais quart d’heure din cel de care ducea lipsă mesagerul și l-a primit cu tot alaiul pe amicul care, după himera logodnei eșuate, trăsese chiulul la avansurile ei. Zece minute de flecăreală cu Miss Evans sunt prea destule pentru a Întări chiar și curajul cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-aș al naibii să fiu! - a ajuns În ascensorul care cobora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sudoarea de pe frunte, Doctorul de acum mormăie scriind în fișă: „-Bătrîne, ești destul de masochist ca să te vindeci. Așa cum îți sintetizezi demonul, vei avea și sadismul să-l amputezi!“. 5 ...Că ai să ajungi fericirea și ai să rămîi acolo: dubla himeră mă face să trăiesc ulcerat într-o lume salină. Un sunet mă înconjoară, o pulsație care unește timpurile, care mă îngînă și mă întoarce cu ea în alte locuri și vîrste. Vorbele lui Descartes: „Omul e etalonul tuturor: a ființei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de acum e abia mai adevărată pentru că simt durerea, Și nu durerea trupului ci una mai adîncă și sfredelitoare. Să fie adevărat ce bănuia Euripide? Că viața este moarte iar moartea... Cine stie? V. tînăr înțeleg că apostolatul e o himeră. Un accident de care nu te mai apără nimeni. Ieșind din ordinea oamenilor, revelația e supusă sălbăticiei lor. A ști de moarte. Un lucru simplu dar care te face periculos. Încalci legea și aceasta nu te mai apără. Ea te
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
veșniciei omului. De aceea crima și holocaustul nu schimbă pe nimeni, cum nu-l schimbă pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne dăm seama că vom
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de înfiorător. Ce păcat că tu n-ai cum să vezi în viitor!... Adineaori mi-ai spus „-Adio, comerciantule de fum!” Iar eu, sugrumat de celălalt fir, uit că împreună, pe o navă în carantină, am zărit înotînd în adîncuri himera. Acum ești călăul meu. Degeaba strig după iertare. Tinere, eu, chiar din spital îți simt bine adevărata întrebare. Ce fel de viață e asta? Să-ți ceri scuze la fiecare clipă de tot ce există; cu ce te-ai făcut
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al mărilor unde păsările au aceeași lege a dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mie foarte târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
provizii de dragoste albă, și fără pământ de erori. Dar noi prietene dintotdeauna, am rămas fericiți și poate lumile imposibile ne vor veghea ca și când, noi doi am fi o Albie de vremi, peste nopți de dragoste albă, peste nopți de himere și peste alintul din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca să-mi dezmoștenească visul ca pe o lumină tristă de dragoste... Timpul a trecut fără să mă rănească în viziunea realului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în destinul ucis, pentru că genele tale sunt fulgi de himere. O, tu, ce rătăcești ca un vânt fără nici o direcție precisă, amintește-ți de acea dimineață fără întoarcere când am plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe țărmul de stele, Avem viețuirea din trupul nescris Înghețată-n privirea-ți eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul ușor să nu te oprești în cerul de stele să pășești peste trupuri de ani și de dor rătăcind în edenuri, dormind în himere. Căci trupul lor de păcat încărnat într-o iarnă flămândă abandonată de muze cu destine de iad și trecătoare în ziua descarnată de nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de zări, Prin ținutul fantomei de stele, El, prin sufletul lunii un eșafod de chemări, El, roua de cer rostogolită-n speranțele mele. El, mi-a inserat drumul ce-aveam de urmat, Mi-a vindecat teama de noapte, Sărăcia din himera cu capul plecat, El, dorul de viață prin nimfa de șoapte. El prin oceanul de vis, mai departe Naviga vindecat și iubit De-o ființă plecată la moarte prin pătulul dorit al hârtiei de scris. Toamna venea ca o disperare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte vorbe, reconstruind cu aceeași încăpățânare și bătrâna doamnă dând în continuare din cap, zâmbind, iar el abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o convingă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura grozav dacă ne-ar vedea cum stăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne-amăgim cu vorbe să lăsăm ideile să curgă să nu grăbim înșelătoarele cuvinte, să privim cu ochii minții dragostea noastră bolnavă. Poate înșelăm reflecțiile aspirăm gândurile suntem victime ale imaginii din noi, conceptele noastre sălbatice cu noțiuni multiple ocolesc himera acest animal terestru care ne bântuie cu sugestii, cu explicații savante ivite din tomuri de piatră și nu mai avem nimic de făcut decât să ne-așezăm unul în fața celuilalt, la distanțe cumplite de inimi: eu să visez, tu să
Ra?iune by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83895_a_85220]
-
Iubita mea e o himeră cu chip învăluit în ceață, dar nu îmi pasă, mă știe și mă vrea chiar dacă sunt bătrân și hâd, chiar dacă îmi târăsc piciorul iar mâna nu pot să o-ntind. Eu îi vorbesc în șoaptă ea mă ascultă, surâde reflectă
Claviatura (Keyboard) by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83915_a_85240]
-
să mă liniștesc, dar gândurile mă prind ca într-un carusel: De la o vreme, parcă românilor nu le mai pasă de Dumnezeu, de locul lor natal, de parinți, de progeniturile lor și se agață cu disperare sau lăcomie (unii) de himerele pe care le întrevăd în alte colțuri de lume. Așa că, fără să mai privească în urmă, aleg să plece, cu gândul că vor reveni la familie, cu ceva bani adunați. Doar că odată ajunși acolo, uită de toate și chiar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
înăbușită, să nu stârnească vreun câine flămând, al îndepărtaților vecini, de pe vale: Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care o admirăm astăzi. Atribuția ei etruscă, raportarea la secolul V a.c., acceptate, lung timp, ca un loc comun în comentarii, nu puteau să reziste unei analize mai strînse, invalidînd pertinența asocierii cronologice cu alte piese muzeale, de felul Himerei din Arezzo. Intuită de către studioși circumspecți, Wilhelm Bode spre exemplu, incompatibilitatea nu implică doar nuanțe de ordin stilistic, în cauză sînt elemente precise privind tehnica metalului și însăși mărturia brută, de neînlăturat, a materiei, - scormonită înlăuntrul formei figurale, în miezul
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
după diverse reguli: ghiduri turistice pentru cei grăbiți și ghiduri sentimentale; orașul real descoperit continuu de două secole de scriitori și pictori și vederea dinăuntru, aparținând venețienilor înșiși, orașul ca spațiu al ficțiunii, orașul - personaj el însuși ori preschimbat în himeră. La mijloc de secol XIX Veneția îl cucerește între cei dintâi pe John Ruskin: ajuns aici în 1845, descoperă un întreg univers, din care se va naște o carte fundamentală, The Stones of Venice, tratat de estetică și ghid unic
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]