1,824 matches
-
din minți: ― Tu?... Tu?... Mișelule!... Mișe... Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
permite să constat. A dracu’ de complexă. Chiar mă complexează. Suntem prea mulți culți la aceeași masă. Eu, Gore, Gicu, Șopenhauăr, Țuțea și Cant. Nici nu mai avem loc pe scaune, ați Înnebunit instantaneu. Nice mai lipsea... Gore și Gicu holbează ochii... Stă la noi În cartier?, Întreabă primul. Iar Sandu face pe niznaiul. A stat, da’ s-a mutat mai la periferie, a zis că vrea aer curat... Gore, ești un fraier, te-am făcut! Nice, mă, alt filozof, Nice
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un copil. Și spunând acestea, veni spre mine și îmi trase două palme, peste față. Cred că, în viața mea, n-am rămas mai încremenit de uimire. Aici, Maynard făcu o pauză și își plimbă privirile prin încăpere. Musafirii se holbau unii la alții, stingheriți. În cele din urmă, femeia care se manifestase atât de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat una ca asta? - Orice om care se ține de asemenea lucruri... - Bine, doamnă, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Deschid ușa și imediat o închid la loc. în pat, goală și, probabil, adormită, Vero îmbrățișa cearșaful. O mai văzusem goală, dar întotdeauna pe barcă, cu toți de față și aveam senzația că toți se uitau la mine dacă mă holbez după ea. Recunosc. Mi-au fugit ochii de câteva ori, dar tot cu frică să nu fiu observat de ceilalți. Smoală mă împingea din spate să intrăm, ca să-mi arate cum funcționează ventilatorul, pe când eu mă gândeam cum să fac
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumina că te omor!" în partea cealaltă a camerei, eu stăteam în cur în pat cu cuțitul în mână, fără respirație de la râs. Râdea și ea și urla la mine în timp ce urina: "Te rog, te rog, stinge lumina. Ce te holbezi așa la mine? Ce, tu nu te piși tot în chiuvetă noaptea? Lasă că te-am auzit eu, dar eu sânt franțuzoaică, bine crescută, nu țăran român ca tine." Era atât de sexi și excitantă, că am stins lumina și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
spune: Bonjour, ca va? Rimelul eu puțin dus, semn că plânsese sau poate vântul să fi fost de vină. M-am căcat pe mine. Era Vero în carne și oase, obosită, nespălată, dar tot al dracului de frumoasă. Piticul se holba când la mine, când la ea. Am plecat cu încetinitorul, am luat-o în brațe și i-am plătit datoria de pe barcă. Am strîns-o în brațe până am sufocat-o săraca, nici nu mai putea să vorbească. "Ea e Vero
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Azi însă nu mai citesc așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă și gajică pe Jetuța? Nu știu, dar un lucru mai vreau să spun: că niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se plimba
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ridică ochii iarăși spre cer. Stelele sclipeau ca totdeauna, în apa neagră cerească. Încet, privirea lui Auta coborî spre straniul turn. Iar în clipa aceea se deschise un fel de ușă care până atunci nu se vădise prin nimic. Auta holbă ochii. Din ușă năvăli un val de lumină, ca a soarelui. Simți că i se clatină picioarele. În cadrul acelei uși se ivi cineva... Un zeu? Avea o înfățișare aproape omenească: pielea era argintie și vălurită uimitor de frumos, două mâini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se poate, deși respirația e cam scurtă. Prietena noastră ne-a spus că nici aerul din câmpie nu e vătămător, dar trebuie să ne deprindem întîi cu cel de pe munți. Credeam că deosebirea de aer e mult mai mare. Mai-Baka holbase ochii și asculta uluit. Nu îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că sunt zei: nici nu vorbesc, cîntă! Lui Auta îi veni în minte tot timpul trecut, când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre câine. Apăsă un bumb din spatele țevii, și câinele se prăbuși pe lespezi, mort. Auta privi uimit această minune pe care n-o bănuise. Așadar, aveau arme. Iahuben, care până acum nici nu se uitase la străini, căscă gura și holbă ochii la țeava fermecată. Străinul stătea cu țeava întinsă spre soldați. Ei văzuseră moartea grabnică a câinelui și nu mai ascultară de porunca dată, fugind care încotro. Tefnaht auzise amenințarea străinului și vedea și țeava din mâna lui, dar pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise el și se poticni. Voia să spună: eu sunt cel care e cârmaciul luntrei noastre; însă nu izbuti să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti cu fața în pulbere, sărutând glezna lui Min. Cârmaciul nu pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e luată de lângă mine. Mă ridic În picioare și mă Întorc să-i Înfrunt pe hoții de cadavre. Mereu sunt aceleași chipuri. Ca În filmul ăla tâmpit unde se adună toți când e o tragedie. — La ce mama dracu vă holbați? Ce vașteptasă vedeți? Ducețivă napoi la cumpărăturile voastre! Cărațivă! Le arăt insigna. Poliția! Împrăștiați-vă! Mortul e pe targă, iar femeia i se prăbușește pe piept. La asta vor să se benocleze hoții ăștia de cadavre, ca la Înmormântarea prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În străinătate: să fută curve În cur! Suntem o rasă răspândită. Slainte! Îmi ridic eu paharul. — Nu vă supărați! O voce din spatele meu. Mă răsucesc și văd un puțoi dat cu gel și dinții ieșiți În afară. — Ce? zic eu holbându-mă la el. — Dacă e necesar să aveți o discuție așa de jegoasă, mi-ar plăcea să vorbți mai Încet. Sunt femei și copii mici care vă pot auzi... dă el din cap spre o puștoaică mică cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noastră, toți copiii trec printr-o perioadă când spun mici minciuni prostuțe. În cazul lui Stacey cred că a stat cu cine nu trebuie la școala aia. Oricum, trebuie să spun că arăt nemaipomenit și știu după felul cum se holbează la mine tipul din spatele barului că și el este de aceeași părere. Ei bine, te poți uita dar nu mă poți atinge amice! Mi-am pus tocuri, bluza aceea din mătase și fusta plisată. Arunc o privire În oglindă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai puțin. Fetița Shirley. Cedez În fața forțelor libidoului și dau telefonul, dar, de Îndată ce sosește, Îmi dau seama că am făcut o greșeală și că m-aș fi scos mai bine cu o labă. E ca un sloi de gheață. Se holbează la mine, rezemându-se de spătarul scaunului, fumând o țigară și având o expresie cu adevărat nesuferită pe față. — Nu știu de ce mă aflu aici, spune ea cu amărăciune, iar eu sunt pe cale să răspund ceva de genul „pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu să spun. Dacă Cliff e vinovat și ne-a umilit pe amândoi, atunci, crede-mă, nici o forță, nici o forță Împuțită de pe lumea asta n-o să mă Împiedice să-l sfâșâi În bucăți cu mâinile goale. Crede-mă, spun eu, holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău pentru Bladesey când Îi văd ochii scăpărându-i de ură. Dar trebuie să fim siguri. Sunt sigură! Sunt ca dracu de sigură!... of Bruce... geme ea Încetișor, cu fața contorsionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
râde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sunteți nați avut tupeu săi dați ontâlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țâțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra ta. — No s-a dus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
țării și a domniei formele vel(ik) și bol(earin) > boeare > bare „boieri”; comp. rom. mare, măre (ca adresare), de unde bre!, bă!, măi!, alb. moré „bă, măi”, morí „mulțime, grămadă”. Alte forme românești dezvoltate pe aceeași bază: buric, grămadă, a holba, morman, obârșie, oblic, a obliga, oblu, a obrinti, vârf, vraf, a urca și a se aburca, vârcă etc. Dezvăluirea sensului supraetnic al cuvintelor alani, huni, anți, inzi, avari etc. simplifică istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
130 grâu, 127 grec, 46 greu, 46 groază, 130 Gruia, 46 grunz, 130 gură, 103 a gurăi, 103 Haemus, 69 Halici, 69 han, 66 hapcă, 44 harag, 131 a hălădui, 53 heleșteu, 103 Heleșteu, 103 Herăstrău, 103 hoardă, 134 a holba, 69 holdă, 130 horvat, 52 hotar, 44 hrubă, 46 hulubă, 46 Hunedoara, 67 huni, 57 Hunia, 67 hurtă, 133 Iași, 57 iazigi, 193 ind, inzi, 68 ins, 66 a intra, 43 Io, 110 Iosa, 57 Iosaș, 57 Isaci, 57 Isca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
albul lor. - Știi pi dracu..! și scuipă într-o parte. - Îți zâc, frumosule, îți zâc tăt ci ți‟i scris! Lisandru făcu un gest, a lehamite cu mâna, dar țiganca i-o prinse din zbor, cu o iuțeală de pisică, holbându-se în ea. - Ei, hai, zî-i... da‟ vez‟ să nu zâci vreo prostie! zise el amenințând-o cu degetul. Atât a așteptat oacheșa, și începu a turui din gură.. - Ești iute la mânie, flăcăule... șî hotărăști necujătat... da‟ pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la nunta noastră. Dacă vii, ești invitată și la cina din ajun. Găsești detaliile în plic. În stil foarte american, dar știi tu cum e! Și, desigur, poți să aduci pe oricine ai avea în viața ta acum. Darcey se holbă neîncrezătoare la felicitare. Apoi deschise al doilea plic. Era o invitație. După atâta vreme, facem în sfârșit pasul cel mare, scria. Și vă invităm din vreme să veniți la nunta noastră. Cele două nume erau tipărite cu litere argintii înclinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu am dreptate, însă... Darcey ridică din umeri. M-am înșelat. Neil era înmărmurit. —Ce-ai zis? Te-ai înșelat? Credeam că s-au căsătorit, spuse ea. Nu știu de ce nu au făcut-o. —Eu... nu știu ce să spun, bâigui el holbându-se la ea. De câte ori ai vorbit despre ei și cum au fugit să se căsătorească... toată tevatura aia! Problema nu era dacă s-au căsătorit sau nu, îi spuse Darcey. —Nu. Probabil că nu era. — În orice caz, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan se încruntă. Una donna înseamnă o femeie, nu? Ea dădu din cap. —N-am idee, se dădu el bătut. Să nu ai încredere într-o femeie care se dezbracă de tot mai puțin de pălărie, traduse ea. Aidan se holbă la ea câteva clipe și apoi izbucni în râs. Câteva capete se iviră de după panourile despărțitoare. —Cum se spune: „vrei să ieși în oraș cu mine mai târziu“? o întrebă. —„Vrei să ieși în oraș cu mine mai târziu“ sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de stăpână sunt pe situație. Știam că unul dintre tipii de la departamentul de imobiliare se uitase peste ofertă, așa că în seara aceea am accesat computerul lui, am găsit ce lucrase el și i-am trimis totul lui Max. Darcey se holbă la ea. Ai furat munca altuia! Fii serioasă, zise Nieve, pierzându-și răbdarea. Jerome ar fi trebuit să-mi dea și-așa dosarul, ca acesta să ajungă la Max. I-am luat-o înainte, atâta tot. Numai că, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]