1,474 matches
-
localității Plătărești, implicit a lăcașului de cult cunoscut drept Mănăstirea Plătărești, provine de la un grec, Platara, primul egumen al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel, chiar articolul din "Ziarul Lumina" din anul 2008 pare a se contrazice singur atunci când afirmă câteva paragrafe mai departe că în pronaos întâlnim
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Iașilor. Ștefan Bosie a fost singurul epitrop și administrator al Epitropiei din 1734 până în 1752. Din acest an și până la moartea sa, în 1765, administarea ospiciului a fost asigurată de Ștefan Bosie, Vasile Roset și Anastasie Lipscanul. Constantin Racoviță, prin hrisovul de la 1 ianuarie 1757, reformează organizarea Epitropiei „Sfântul Spiridon”, stabilind regulile de organizare și funcționare a spitalului, luând decizia de înființare de noi spitale la Focșani și Roman și doneză Mănăstirii „Sfântul Spiridon” moșii și alte bunuri imobiliare (între care
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
la care Scarlat Ghica adaugă alte 1.200 hectare. Pe aceste terenuri, unde mai târziu vor fi descoperite izvoare minerale, se vor construi clădiri care să permită utilizarea izvoarelor, apărând astfel stațiunea Slănic-Moldova. În 1765 Grigore Alexandru Ghica numește, prin hrisovul din 13 iunie, șase epitropi: hatmanul Vasile Roset, vistiernicul Ion Cantacuzin și patru negustori ieșeni, Costea Avram, Constantin Panaite, Costea Papafil și George Petală. Reforma cea mai importantă a fost realizată de Alexandru Mavrocordat care, prin hrisovul de la 1 august
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Ghica numește, prin hrisovul din 13 iunie, șase epitropi: hatmanul Vasile Roset, vistiernicul Ion Cantacuzin și patru negustori ieșeni, Costea Avram, Constantin Panaite, Costea Papafil și George Petală. Reforma cea mai importantă a fost realizată de Alexandru Mavrocordat care, prin hrisovul de la 1 august 1785, modifică statutul Casei Sfântul Spiridon, statul care va rămâne în vigoare până în 1864. În acest an autoritatea asupra bugetului Epitropiei, dar și al Eforiei Spitalelor Civile, a fost transferată la Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
scrise ale prezenței unei comunități și a unei biserici evanghelice luterane din lemn, în București, datează din secolul al XVI-lea. La intervenția ambasadorului suedez la Înalta Poartă, baronul Gustav von Celsing, în 1753 domnitorul Constantin Racoviță a emis un hrisov prin care îngăduia construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică luterană, formată în marea majoritate din sași ardeleni stabiliți la București. Acest nou lăcaș de cult a fost sfințit la 15 august 1778 de Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
regele Salomon al Bretaniei atacându-i pe frații Udo, Berengar și Waldo. Regele Carol, pentru a menține pacea, a revenit asupra măsurilor anterioare și a acordat conducerea campaniei antivikinge lui Gauzfrid, conte de Mâine și membru al familiei Rorgonizilor. Un hrisov din 879 îl menționează pe Udo și pe frații săi că participând la întemeierea colegiului din Gemünden. Evident, moartea regelui Ludovic din Francia răsăriteana din 876 le permisese să revină la curtea lui Carloman. Udo a avut un fiu, Conrad
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „"ascultător de vlădica Proilaviei, și păstorește doar asupra lipovenilor din ținutul Hotinului"”. În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru"” hirotonește pe „"ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
1668 cu "Safta Costachi", fiica boierului Apostol Costachi. Din această căsătorie au rezultat șase copii: un băiat, Dimitrie (Dumitrșcu) Racoviță și 5 fete - Anastasia, Tofana, Ecaterina, Maria și Elena. Documentele vremii îl menționează destul de des pe Ion Roacoviță. Astfel, în hrisovul din 9 martie 1667 de împărțire a moștenirii socrului său este menționat între moștenitori "„...Ion Racoviță ginerele Tomei Vornicul cu giupâneasa dumisali Nastasia...”". Averea moștenită era una semnificativă "„În partea dumisali lui Ion Răcoviță Păharnicul și giupânesii dumisali Nastasiei s-
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
și mori la Dorohoiu și Bălteni, sat întreg la Vasluiu, și Clocușna, sat întreg la Hotin, și Hulubeștii, sat întreg la Tecuciu, și Păuceștii, sat întreg la Iași ...”" și încă alte 15-20 de sate, vii și păduri. Într-un alt hrisov din 3 decembrie 1669 este menționat "„Ion Racoviță, Mare Comis”", prima atestare de deținere a unei poziții de „boier velit” În aceeași poziție este menționat și în zapisul din 13 august 1673: "„Ion Racoviță, comis, a primit în dar un
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei, în urma mazilirii neașteptate a lui Dumitrașcu Cantacuzino, în luna mai 1685. Moare la o dată necunoscută anterioară datei de 2 noiembrie 1688 când este scris hrisovul prin se împarte averea rămasă în urma morții lui între moștenitori.
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
în linie bărăbătească, sigur dovedit, al neamului său”". Nu mai sunt cunoscute date certe despre el după 1535 și nici dacă a avut urmași. Totuși este foarte posibil ca el să fie acel "„Barbu banul moșul nostru”" menționat într-un hrisov din 1654 al lui Matei Basarab că ar fi făcut danii la Sadova și a pribegit la Țarigrad. Puținele documente care s-au păstrat din prima jumătate a secolului XVI nu sunt foarte explicite și au dat naștere la diverse
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Craioveștii" prezintă cel puțin trei menționări documentare ale faptului că cel care a domnit în 1636, un anume "„Drăghici al lui Danciu Gogoașă”" a luat domnia prin impostură fapt pentru care a și fost omorât de turci. Astfel într-un hrisov din 1588 se spune că "„Șerban banul a mers de a spânzurat pe Drăghici al lui Danciu Gogoașă la Țarigrad deoarece s-a fost ridicat să vină ca Domn”". Șerban era mare ban al Craiovei la 1636, fiind și unchiul
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
nou la ea pentru a se realiza o nouă alianță matrimonială, de această dată cu mai tânărul conte Odo de Champagne. Se pare că Odo ar fi fost cumva dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi. În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
avut cel puțin doi frați mai mici. Cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Robert de Nevers, viconte de Ligny-le-Château, care s-a raliat lui Guillaume în cruciada de la 1101. Celălalt era Hugo de Nevers, menționat doar cu ocazia unui hrisov datat în 1144. Bunicii săi pe linie paternă erau Guillaume I de Nevers și Ermengarda de Tonnerre. Pe linie maternă, el era nepotul seniorului Lancelin al II-lea de Beaugency. "Origine et Historia Brevi Nivernensium Comitum" menționează că Renaud al
Guillaume al II-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328440_a_329769]
-
a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
că făcuse daruri M-rii Sf. Dumitru din București. Identificarea Mănăstirii Sf. Dumitru cu biserica Sf. Dumitru - de pe locul actualei biserici de pe Str. Franceză colț cu Str. Sf. Dumitru - este doar o ipoteză, deoarece, concomitent, la sfârșitul veacului al XVI-lea, hrisoavele consemnează existența unui așezământ având același hram, amplasat în Ostrovul Dâmboviței. Ori, poziția actuală, dar și cea din trecut, a bisericii Sf. Dumitru „De Jurământ”, nu corespunde cu a unui lăcaș situat într-un ostrov, adică înconjurat de apă. Cea
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
acesta din urmă era de origine română și fusese arhidiacon la Patriarhia Ecumenică și mitropolit al Tesalonicului (1745-1760), înainte de a fi ales ca mitropolit al Moldovei. Obștei venite de la Athos i s-a încredințat Mănăstirea Dragomirna cu toate moșiile, prin hrisovul din 31 august 1763 al domnului Grigore Callimachi (fratele mitropolitului). Paisie a revenit astfel în Moldova de la Muntele Athos și a devenit stareț la mănăstirea Dragomirna din apropiere de Suceava. Astfel, el și 64 de ucenici ai săi s-au
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
diferite de la o regiune la alta, care se manifestă mai ales prin organizații civice și preocupări de a-și promova cultura și în formă scrisă. Sursele documentare vechi despre băieși sunt rare. Prima oară sunt menționați într-un document românesc, hrisovul domnitorului Țării Românești, Gavril Movilă, din 20 septembrie 1620, către mănăstirea Cozia, dar din care reiese că ei erau prezenți în această țară mai dinainte. Italianul Luigi Ferdinando Marsili întâlnește spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în Transilvania, țigani care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
alai, în Alba Iulia. Aceleași considerente de securitate — eliminarea lui Ieremia Movilă, care se manifestase ca dușman al lui Mihai — au determinat campania domnului muntean în Moldova, adusă și ea sub autoritatea sa (1600)'', scrie istoricul Florin Constantiniu. Într-un hrisov emis la Iași la 27 mai 1600 Mihai Viteazul se intitula '' Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei''. Mihai Viteazul a realizat prima încercare de unificare politică a teritoriului românesc
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
de el sunt de menționat: pomelnicul mănăstirii Dobrușa (1777), condica Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii Strehaia (1791), pomelnicul mănăstirii Titireciul din Ocnele Mari (1799), pomelnicul bisericii din satul Urșani (1804), pomelnicul bisericii din satul Simnicu de Jos (1814), hrisovul moșiei Rutești-Vâlcea (1815), pomelnicul mănăstirii Țânțăreni-Dolj (1816), condica vel paharnicului Constantin Almăjanu (1819). Alte manuscrise conțin condica mănăstirii Arnota (2 vol.), pomelnicul bisericii din Proeni-Vâlcea, condicile mănăstirilor Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
poate fi precizată. Se poate afirma însa că din timpuri foarte vechi băștinașii au utilizat apele sărate ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente. Cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
a chemat Plopeni și zic oamenii c-ar fi fost așezată mai în jos de unde se află astăzi. Numele de Grumăzoaia vine de la un vechi răzeș Andrei Grumază. Această moșie, spun oamenii că a dat-o Ștefan cel Mare -cu hrisoave - unui oștean pe care-l chema , în urma unei vitejii desfășurate într-un război.
Stan Posatnicul [Corola-other/Imaginative/83511_a_84836]
-
f.23; f - Idem, f.148; g - Idem, f.214; l - Dicționar geografic al județului Vaslui, f.134; m - Idem, f.203; n - Idem, f.70) e)Locuitorii din satul Căputești, comuna Ivănești, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, având și hrisoave de pe vremea Marelui Domn Ștefan-Vodă. f) Cea mai mare parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]