14,500 matches
-
aici vreau să mor, oricine ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă cît i-or ține pe cai puterile pînă cînd o da de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu-l pătrunsese. Din existența de dincoace, ființa energetică Își conservă probabil doar imaginea. Dar, dacă subtilitatea corpului se traduce prin perfecțiune imagistică, În lumea cealaltă ar trebui să dobîndim chipul din finalul devenirii noastre fizice, adică din tinerețe, o icoană. Cei care s-au Întors din moarte clinică nu ne-au spus În ce măsură eliberarea de Învelișul terestru ne vindecă și de sluțenie, de dizarmonii precum un nas prea lung, un gît cam strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
După moartea tatii, lucrurile s-au mai schimbat, Însă nu decisiv. Bag mîna-n foc pentru o singură Împrejurare În care a pășit din proprie inițiativă În biserică, și anume, cînd aveam eu zece luni și cînd m-a ridicat la Icoana din care pogorîse Fecioara la Pișcari. A doua oară (nu am date certe, dar simt că nu poate fi altfel) a intrat În vreo biserică din Cluj, spre a mulțumi că, În sfîrșit, băiatul ei care e... În fine, așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% dintre icoanele mânăstirilor din Bucovina. Pe plan uman și cultural, foarte mult. Pe plan uman, cum aceste texte există, cum ele sunt publicate și avem acces la ele, în original sau în traduceri de primă mână, mi se pare omenește și intelectualicește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care îmi îngădui să o citez aici, în traducere proprie: Vestea nașterii Mariei Ana s-a întristat foarte tare, și-a azvârlit veșmintele de doliu, și-a spălat părul, s-a gătit în haine de mireasă și pe la ceasul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus însuși îl execută pe Satana. Iadul s-a cutremurat, porțile morții și încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se vedea câmpul galben-auriu, cu grâul copt în căldura verii, cu maci și albăstrele cât vedeai cu ochii. Și atunci, se întrebă tatăl, cum de era așa de întuneric și frig în casă ?! În colțul dinspre răsărit, sub ștergarul alb, icoana lumina blând. Ar fi trecut spre copil era atât de frumos acolo sau spre mama era și acolo frumos. Dar cum făcea un pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piept, era un spic de grâu. Cu boabe galbene-aurii, mirosind a... grâu ! Era primăvară și grâul copt n-avea ce căuta și eu, oricum, nu adun, niciodată, nici boabe de grâu, nici spice ! ... Doar aseară, când învățam, mă uitam la icoana de pe peretele din cameră, cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu și culeg, cu ucenicii lui, niște spice, ca să-mi astâmpăr foamea. Foamea de El. Foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește un copil care stă sprijinit în perne patul e așezat în partea dinspre povestitor, un scaun mic, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de tot mama noastră, mi-a spus că Tu o să ne ții loc de mamă pentru totdeauna; spune, ce să fac să se vindece frate-miu ? (tăcere, dar lumina candelei crește și scade, apoi crește și se face albastră, ca și cum icoana ar da lumină) Vocea (blândă, cu reverb, de undeva : Mergi,... mergi... (copilul se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și se face albastră, ca și cum icoana ar da lumină) Vocea (blândă, cu reverb, de undeva : Mergi,... mergi... (copilul se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
copilul se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la fel. Bătrâna: Știam c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
clipa aceea, în fața Femeii apare un copil de aceeași vârstă cu Copilul, dar îmbrăcat în alb strălucitor, cu păr blond Iisus copil; Copilul aleargă la el, Îl sărută , rămân îmbrățișați, lumina se stinge și reapare camera de la început: fereastra cu icoana, patul, masa, iar pe scaun, bătrâna) Bătrâna (își face cruce) Mare-i minunea ta, Doamne ! Uite, a deschis ochii ! (copilul se ridică din pat, se dă jos, la marginea patului, se uită în jur, se freacă somnoros la ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
colo. ― Mulțămăsc. ― Voi Încerca să lămuresc unele lucruri privind soțul ei. Dacă va fi cazul, te voi chema. La revedere, doctore Gruia . În timp ce o cerceta pe țigancă cu zâmbet pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o... Spre mirarea lui, piranda se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Șorogarilor, peste care Încă mai scăpărau câteva stele În luptă cu lumina astrului zilei... Când a simțit că gândurile care l-au torturat atâta vreme se furișează din nou ca niște răufăcători, le-a ieșit În cale recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i și trase tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său, arătându-i într-un colț un aparat de radio interbelic, care arăta în bună stare. Iorgu dădu din mână și spuse că era prea mare ca să mai aibă loc în portbagajul mașinii. Recuperă, totuși, dintr-o altă încăpere, o icoană cu Sfântul Gheorghe, uitată pe un perete. În camerele de la parter erau multe piese mari și grele de mobilier, iar bucătăria era plină și ea de tot felul de lucruri de uz casnic și gospodăresc, de care se folosiseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-o baltă de sânge și cu țeava unui revolver îndreptată spre tâmplă... 8 În Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-a binelea, Fănel Trifu își mai privi încă o dată ceasul de mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș. Un sunet grav curmă liniștea. Este urmat de o dezlănțuirea armonioasă de clinchete. Sunt clopotele bisericii care anunță terminarea serviciului divin. Sătenii încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]