1,748 matches
-
cu doi ochi, spectatorul își poate crea propriul spectacol. Soluția e minunată, corespunde în mare măsură textului, care se bazează pe o soluție estetică“, a spus Erofeev, lăudând și performanțele actorilor. Lenin sau nu? Spectacolul de teatru Viața cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
textului, care se bazează pe o soluție estetică“, a spus Erofeev, lăudând și performanțele actorilor. Lenin sau nu? Spectacolul de teatru Viața cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot și să îl țină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează și mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgostește de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a apărut ideea că acolo ar putea fi Lenin. Al doilea, Lenin a apărut în spectacolul de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în acele țări care nu iubesc URSS-ul“ și că scriitorul își reprezintă țara, dar în primul rând pe sine, insistând pe ideea că unele texte le-a scris de parcă i-ar fi fost dictate din cosmos: „Viața cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Când o citesc uneori mă simt stânjenit. Cartea e mai mult decât mine“. Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Când o citesc uneori mă simt stânjenit. Cartea e mai mult decât mine“. Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost scrisă în timpul URSS, în anii ’80. Am arătat-o unui coleg, care mi-a zis că e o porcărie“. A pus manuscrisul într-un sertar și uitat a fost timp de trei ani. Apoi, la un Revelion, prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
stradă unde era un târg, iar cărțile se înșirau pe un kilometru: „La jumătate de kilometru de teatru, ca un tigru, am văzut ceva galben cu negru. Am luat cartea și am citit pe copertă: Victor Erofeev, Viața cu un idiot. Arăta interesant, am cumpărat-o, m-a costat cam un euro“. Ce a urmat a fost și mai interesant, fiindcă „regizorul trebuie să doarmă cu un text, ca să îl simtă“. Și așa a făcut. „Cartea intră în mine și altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
sunt răsturnate, adevărurile - întoarse pe dos, iar ironia conflictului dintre existența individuală și Istorie, întotdeauna crudă și indiferentă precum tot ceea ce pare firesc, natural, evident, devine un credo de care poetul e definitiv atașat. "Toată viața mea am fost un idiot", afirmă Mircea Ivănescu, cu satisfacția malefică a celui care și-a construit o prezență publică inteționat stearsă, o apariție mereu umilă, precară, marginală. Gabriel Liiceanu se întreabă dacă nu cumva această mască ascunde, de fapt, un imens orgoliu și chiar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
belles citation, sunt presărate pe ici pe colo între "fragmentele" lui Lamparia și cu greu mă abțin să nu reproduc vreo câteva. Mai sunt aici, cum spun, "frânturi de cugetare", unele de dimensiunea unor microeseuri, ca acelea despre Maiorescu, Dostoievski ( Idiotul), Rimbaud, Doamna de la Fayette, Proust, Bachelard, G. Călinescu (Bietul Ioanide), Borges. De mare atenție se bucură filosofii și filosofia: Platon, în cea mai mare măsură, Aristotel, Descartes, Pascal, Erasmus, Kant, Schopenhauer (desigur), Freud, Husserl, Heidegger, Nae Ionescu, C. Noica, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orientare, exemplul cel mai elocvent fiind acela al lui Liviu Ioan Stoiciu. Cât rău au putut să facă postmoderniștii români culturii și literaturii se poate vedea în atitudinea lor față de Eminescu, poetul nostru reprezentativ, care, în concepția acestora, este rușinea, idiotul național. Dar avem postmoderniști care se manifestă și în politică, în societatea, în învățământul românesc. Toți acționează în spiritul "political correctness", drept pentru care poporul o duce ca pe roze, încât societatea românească rămâne una deschisă tuturor dezastrelor. Comparativ cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru din debara", sau și mai pe șleau golănesc, și cu nesimțire spus, grobiană, "idiotul național". Oroarea de "naționalismul comunist ceaușist" îi încurajează pe urmașii kominterniștilor de alaltăieri, dar și pe unii din fiii clientelei ceaușiste, de a treia mână, să treacă "la baionetă" împotriva trecutului sumbru, de până mai ieri, din care cei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat am scurtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl înjură. Unul lansează chiar o glumă idioată: Ce-ar fi dacă ar cădea în fîntînă, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Atunci era bine să nu dai ochii cu el pentru că, oricum, tot i se punea pata pe tine. Oamenii, în general, calculează efectele, urmările acțiunilor lor. Adică gîndesc cam așa: dacă îl lovesc cu un ciomag în cap pe ăsta, idiotul poate să dea colțul. În acest caz mă pasc ani grei de mititica. Prin urmare, omul trosnește picioarele, spatele, mîinile. Chiar dacă oasele sînt mai subțiri și se rup, mai ai șansa unei împăcări unse cu ceva milioane. Bineînțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
familii onorabile, s-a împărțit lumea în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii), dă drumul la aforisme marca proprie: „Boule“, „Prostule“, „Să vezi ce smardoială (sic! ) o să-ți dau!“ etc. Un altul găsește normal să glumească cu cititorii în termeni de film porno. E ironic. „Eu și colegul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a națiunii. Bunul-simț, buna-creștere, măsura, discernământul sunt în comă. Împotriva exasperării mele se invocă, de regulă, trei tipuri de argumente: unul șmecher, unul idiot, unul „metafizic“. Argumentul șmecher: ratingul. Televiziunea înseam nă costuri. Carevasăzică depindem de audiență. Oferim, deci, publicului ceea ce ne cere el. Publicul nu vrea Shakespeare, balete rusești, Hegel și Liviu Ciulei. Publicul vrea Capatos, Serghei Mizil și Sânziana Buruiană. E fals
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
niște probleme cu capu dar nu e dușmănoși că nau vorbit de posturi străine și nici nau vorbit de rău socialismu ei se pare că habar n-au pe ce lume trăiesc." Semnat: Matache, 2 noie 1985. Mache era un idiot semianalfabet. Documentele de arhivă date acum publicității pun în evidență și figura turnătorului cult, subtil, inteligent, infinit mai periculos pentru cei din jur. Distanță de ani-lumină între colaboratorul tâmp Matache și opusul său, Tache, autor al relatării despre adunarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ăla... Ce vroia boschetaru’ ăla de la tine? Îl găsiseși de client să-i vinzi geanta cu țoale? — Ba să-l fut În gură, că tocmai asta voia: cică să-mi sugă pula cu cin’zeci de lei. Ca să vezi ce idiot. I-am spus că fără trei sute nici să nu se gândească, că io sufăr cu capu’ și trebui’ să mă-ngrijesc. Îmi trebui’ să mă hrănesc, băutură ca lumea și potol grețos și să mă odihnesc la hotel. Nu stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trecut de la un capăt la celălalt al terenului prin toată echipa adversă cu viteza unui purgativ, iar acum se pregătea pentru altă figură, Încununată de același deznodământ. - Pepino v-a spus bine. Ăsta-i prețul. - Care-i prețul? Întreb ca idiotul. Io unu’ tot n-am Înțeles, Hansi, zău așa. O tot fofilați În loc s-o spuneți odată clar, atât și atât, ca să avem pe ce... - Cinci mii de căciulă, făcu Hansi, iar de-acum era limpede, aveam pe ce, măcar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]