1,581 matches
-
bună înțelegere a funcționării celor dintâi. În afara folosirii pe care o primesc în diferite forme de viață și în anumite împrejurări, expresiile limbajului nu au o semnificație bine determinată. Eforturile de a face mai clară utilizarea expresiilor limbajului prin exerciții imaginative ale gândirii, printr-o cercetare pe care Wittgenstein o va numi gramaticală, pot da seama de modul cum iau naștere diferite probleme filozofice, ne pot ajuta să le facem față și să trecem dincolo de ele, dobândind un spor de claritate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai târzii ale lui Wittgenstein cu ceea ce reprezintă nota dominantă a filozofiei profesionale, îndeosebi în țări de limbă engleză, în vremea lui ca și mai aproape de noi, s-ar putea spune că în ele filozofia ni se înfățișează considerabil mai imaginativă și, în acest sens, mai ambițioasă. Ambițioasă însă într-un cu totul alt fel decât a fost ea în marile sisteme de metafizică speculativă. Drury povestește că odată, în anul 1936, Wittgenstein i-a citat cu multă însuflețire un pasaj
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a le apropia de sensibilitatea omului modern. Povestirile sunt însoțite de comentarii explicative care le asigură accesibilitatea. Jurnale ale unui călător format în liniștea bibliotecilor, Cetăți și himere (1975) și Pelerin la templul Lunii (1990) vădesc deopotrivă sensibilitate și capacitate imaginativă. În locuri copleșite de istorie, B. descoperă semnificații noi, meditând la succesiunea civilizațiilor, propunând trimiteri la istoria artelor, științei, filosofiei, dar, mai ales, evocând o atmosferă vie, convingătoare. Doar aparent pe linia preocupărilor pentru mitologie, Vacanță în Olimp (1981) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu însoțește Plumbul cu cele două catrene ale sale: "Limba lui Bacovia - pentru a reveni - non imaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura cuvintelor, pun pe fugă orice accesorii, orice decor. Iată exemplul palpabil, versul cel mai important din Plumb și totodată vers central în toată poetica
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
natura iubirii lor își schimbă semnul plus în minus. Romancierul observă sistemul dinăuntru, din capcana cotidianului, îi inventariază ticurile, anomaliile, atmosfera, periferiile, malformațiile, rebuturile. În sistemul de referință unde își plasează naratorul personajele, marea dramă nu există nici ca proiecție imaginativă. Sinuciderea protagonistei are iz de imitație ieftină, după un film comercial. Într-un pasaj naratorul explică: iubirea se banalizează, capturată de goana contra cronometru prin întâmplările cotidiene. Aflat în prim-plan, cuplul Sandu-Pia se destramă, ea se sinucide, el se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
patosul rostirii covârșește soliditatea faptelor relatate, Întâlnim acel ciudat amestec de planuri care, Într-o carte din 1982, e descris de Albert Stone astfel: Nu sunt deloc satisfăcut de tendința de a trata autobiografia ca pe o subspecie a literaturii imaginative și astfel să se pună accentul pe procesul, la fel de important, al recreației istorice, al argumentului ideologic și al expresiei psihologice. Viața, și nu Literatura este semnul cu o capacitate de includere superioară, iar el ar trebui plasat deasupra intrării În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pot fi percepute de către toți adulții în forma lor adevărată, însă copiii trebuie să învețe ce minciuni sînt inofensive sau sociale și care dintre ele nu sînt. Dunn și Wooding (1977:46) atrag atenția asupra cercetărilor care arată că jocurile imaginative ale copiilor încep la vîrste mai fragede acasă decît în laboratoarele psihologilor. Rămîne însă de văzut dacă există diferențe similare și între tendința copiilor de a minți în laborator și comportamentul lor în lumea reală, acasă, din moment ce puține studii asupra
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tolerat-o. Mai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, conceptul de "roman", ca gen recunoscut și acceptat al literaturii, a prins rădăcini (Watt 1957:10), ficțiunea în sine fiind un tip de discurs care "dă dreptul oricărui fel de act imaginativ să se desfășoare" (Pavel 1986:2). Chiar și așa, mulți creștini au continuat să se arate suspicioși față de toate formele literaturii. De exemplu, Edmund Gosse (1949: 20) a crescut la sfîrșitul secolului al XIX-lea într-o casă din care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1979:323): Nu putem exclude posibilitatea ca de fapt Castaneda să nu fi intervievat nici un indian șaman Yaqui, și ca aparenta autenticitate a experiențelor sale șamanice să provină în întregime din propriile talente șamanice și din abilitățile lui literare și imaginative. În loc să încerce să descopere dacă a vrut sau nu Castaneda să inducă publicul în eroare și, de asemenea, să-și păcălească îndrumătorii de la universitatea din California, unii comentatori postmoderniști (cf. de Mille 1980) au considerat această problemă irelevantă. Silverman (1975
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale căror grupuri sînt mai fluide. Chiar și așa, există dovezi că maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă. Copiii sînt capabili să fabuleze și astfel să facă diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar, înainte de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ei. După cum afirmă Cheney și Seyfarth (1990:244) un copil mic care încă nu reușește să mintă cu privire la firimiturile de pe obrazul său, poate totuși să invite un ursuleț de pluș la o cană de ceai. Avînd la dispoziție atît abilitatea imaginativă cît și cea de a ghici gîndurile altora, minciuna devine realizabilă. Piaget (1932: 135; cf. Vasek 1986:285) susține că "tendința de a minți este naturală... este o componentă esențială a egocentrismului copiilor". Victor Tausk (1933:46 n.5), susținea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am putut descoperi doar patru categorii de contra-argumente realiste la argumentul fundamental pentru moralism. O primă categorie neagă prima premisă. În această categorie includ, spre exemplu, mult citata afirmație a lui John Dunn potrivit căreia "nivelul interesului și al energiilor imaginative" pe care filosofii politici le-au investit în investigarea temei dreptății sociale este "absurd" și "reflectă un nivel aproape ridicol de eroare de judecată"9, de vreme ce "în orice societate politică ce permite discuția liberă a alegerilor politice, dreptatea în distribuția
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
prima vedere, această afirmație nu pare să constituie, totuși, o contestare a tezei că specificarea conceptului de dreptate socială reprezintă o temă legitimă (și importantă) a filosofiei politice. Tot ceea ce pare să condamne Dunn este "nivelul interesului și al energiilor imaginative" pe care filosofii politici le-au investit în investigarea ei, nivel ce a dus la ignorarea sau marginalizarea altor teme importante pentru teoria politică normativă. Iar în această opinie cred că nu putem decât să fim de acord cu Dunn
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
anumite circumstanțe și conotații patologice. Diferența dintre ceea ce trebuie înțeles ca imaginar în cadrul normalității față de imaginație cu conotații patologice nu este deloc ușoară. Gorgos (1985)68 descrie patru categorii de forme ale imaginației: 1) Visele din timpul somnului. 2) Asociațiile imaginative spontane. 3) Reveria sau visul cu ochii deschiși. 4) Imaginația reproductivă, creatoare. Visul este parte componentă în economia somnului, având un rol important în menținerea echilibrului psihofiziologic. În unele boli psihice sau uneori în situații stresante, visul poate avea un
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
avea și valențe pozitive. Este vorba de trăirea în teritoriul imaginarului a unor dorințe imposibil de realizat în realitate. Coșmarurile și reveriile cu valențe negative apar în nevroze, în situații psiho-traumatizante, stări reactive și în epilepsia psihosenzorială. O altă producție imaginativă este minciuna, care este o distorsionare voită a adevărului. Există mai multe tipuri de minciună: * Minciuna convențională: ce exprimă o anume decență pentru a evita situații ce necesită respectarea etichetei sociale. * Minciuna utilitară: individul urmărește obținerea unor beneficii nemeritate; denotă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
gândurilor pozitive. Aceste gânduri sunt automate, în sensul că sunt repetitive, persistente și nu pot fi controlate. Gândurile negative automate se derulează rapid în afara câmpului central al conștiinței, ele fiind însă accesibile acesteia. Se pot prezenta sub formă verbală sau imaginativă și au un caracter credibil în momentul declanșării. Aceste gânduri se diferențiază de obsesii sau îngrijorări. După acest model cognitiv, cognițiile negative se manifestă prin simptomele afective, comportamentale și somatice ale depresiei. Disfuncțiile cognitive ca nucleu al depresiei Beck a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unei narațiuni este ocurența actului verbal de spunere a poveștii de către un agent numit narator. Conținutul semantic al acestui act de vorbire trebuie să fie o suită de evenimente care au avut loc deja, fie în fapt, fie în lumea imaginativă. Această concepție asupra narațiunii ca fenomen exclusiv verbal respinge posibilitatea unor forme vizuale sau muzicale ale narațiunii și exclude textele în care nu apare un narator explicit sau care nu reprezintă evenimentele în mod retroactiv. O poziție incompatibilă cu studiul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
culorilor În desen, În așa fel Încât rezultatele nu corespund realității;imprecizia execuției: contururi neclare și linii tremurate, care se datorează, mai ales la preșcolari, slabei dezvoltări a mușchilor mâinii care trebuie să asigure ghidarea instrumentului cu care desenează; - spontaneitatea imaginativă: exprimarea grafică fără un subiect apriori, deoarece desenul are la copii un caracter spontan. Tot În legătură cu abilitățile copiilor de a se exprima grafic și cu relația cu realitatea reprezentată, G. H. Luquet identifică următoarele etape ale dezvoltării: - desenul involuntar: la
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine intrigi arborescente și planuri paralele, dar nu și în măsură să insufle tensiune conflictelor, ceea ce, de altfel, nici nu i-a stat în intenție. C. își plasează acțiunea romanelor în anii interbelici, atât în spațiul românesc, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
De fapt „cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă.” (idem:119). Metafora reprezintă, în această paradigmă un „mod non-definițional de fixare a referinței”, definindu-se ca „raționalitate imaginativă” (idem:122-123). Departe de a fi doar un simplu „ornament retoric”, metafora funcționează ca instrument de cunoaștere, ea apărând pentru a compensa carențele de „denumire”, lacune ale unui tip de limbaj în criză de termeni pentru noi aspecte ale realității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Teoria ondulației universale, un evoluționism cu corsi și ricorsi în marginile lui Spencer, era o reeditare entuziastă și prolixă de locuri comune. Gândirea românească avea să se dezvolte pe alte drumuri. Totuși limba de idei a lui Conta e mai imaginativă decât a lui Maiorescu, cu acea doză de haotic necesară construcțiilor ideologice. Capitolul XIII MIHAI EMINESCU Opera literară a lui M. Eminescu (1850-1889) crește cu toate rădăcinile în cea mai plină tradiție și este o exponență deplină, cu toate aspectele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
slabul Leiba să facă teribila faptă a arderii mâinii lui Gheorghe? Explicația de ordin psihologic e frica, știindu-se că spaima are adesea efectele curajului. Dar isprava lui Zibal e așa de teribilă, încît e nevoie de o frică delirantă, imaginativă, care se și lămurește prin aceea că Zibal este evreu. Dar evreii normali au frica defensivă, lamentoasă, Zibal e sinistru. Aflăm atunci că eroul suferă de teroarea cronică de origine traumatică, adăugată la spaima atavică, și pe deasupra de paludism, care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
punct de vedere al fondului (originalitate elementară), al armoniei (originalitate subiectivă) și al formei (originalitate plastică), aceste aspecte fiind și ele considerate sub triplul raport al intensității, calității și tonalității, așa încît o operă este sublimă, umoristică, naivă, patetică, optimistă, imaginativă, abstractă, exultantă, deprimantă, ingenioasă, fantastică, incisivă, explozivă etc. ION TRIVALE Un bun critic ar fi fost dacă trăia mai mult Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerată de simbolism, foarte analitic sub un unghi cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc" libere de conceptele pe care ar trebui să le desemneze, de aici fiind posibilă "contaminarea" cuvintelor cu opușii lor sau "diseminarea" semnificațiilor. În ultima analiză avută în vedere, în funcție de proiect sau scopurile urmărite de fiecare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche a exaltat corpul ca pe o oportunitate și ca pe o salvare, Eminescu rămâne în sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un romantism înalt, ci mai curând un romantism dereglat" (p. 18) și că indeterminarea și ambiguitatea nu mai reprezintă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]