1,629 matches
-
societății socialiste, alături de stimatul nostru conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu constituie pentru noi, oamenii de artă și cultură, ca de altfel pentru toți oamenii muncii din România, un model de dăruire neprecupețită în slujba intereselor patriei, un însuflețitor imbold în muncă și în creație. De aceea, este pentru noi un act de firească mândrie și gratitudine să subliniem că multe din împlinirile și succesele ce încununează stălucitul destin al științei și al artei românești se datorează îndrumării sale clarvăzătoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lucru este în folosul meu, că mi se deschid noi orizonturi după absolvirea școlii, că numai astfel îmi pot împlini idealul profesional, acela de a deveni învățător. Dar, de ce învață oamenii, fie ei copii, tineri sau adulți? Care sunt mobilurile, imboldurile, impulsurile, într-un cuvânt motivele care îi determină să acumuleze cunoștințe și abilități, comportamente și atitudini? Când scriam mai sus că în clasele primare îmi făceam temele și învățam cu tragere de inimă ca să mă bucur de laudele învățătoarei, numeam
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se stabili la Ierusalim. Numai că interdicția venită din partea Provincialului franciscan de acolo și interpretată de Ignațiu ca „voință a Domnului” îl constrânge să caute o altă cale pentru a atinge același scop. În căutarea acestei noi căi, el „simți imboldul de a studia o vreme pentru a putea ajuta sufletele”4. Ne aflăm la jumătatea istorisirii, iar acest moment constituie totodată pivotul existenței sale. Partea a doua debutează cu o lungă secvență consacrată formării - mai întâi la Barcelona iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din timp și-o petrecea scriind, o parte rugându-se. Cea mai mare consolare a sa era să contemple cerul și stelele, lucru pe care îl făcea deseori și pentru mult timp, deoarece, în astfel de clipe, simțea un puternic imbold de a-L sluji pe Domnul nostru. Se gândea deseori la hotărârea lui și ar fi dorit să fie deja vindecat pentru a putea porni la drum. 12. Gândindu-se la ce va face după întoarcerea de la Ierusalim pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în minte un gând stăruitor care îl tulbură înfățișându-i greutatea vieții lui2. Era ca și cum i-ar fi șoptit cineva în suflet: „Cum vei putea îndura această viață cei șaptezeci de ani câți mai ai de trăit?”. Dar la acest imbold pe care îl simțea ca venind de la dușman, răspunse tot în mod lăuntric, cu multă hotărâre: „O, spurcatule! Poți tu să-mi făgăduiești măcar o oră de viață?”. Astfel învinse ispita și-și regăsi pacea. Aceasta a fost prima ispitire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sale și, foarte amănunțit, ca pe un lucru ce i se închega dinainte, le cerceta pe fiecare, crezând că trebuia să le mărturisească din nou. La sfârșitul acestor cugetări simți un mare dezgust pentru viața pe care o ducea și imbolduri puternice de a o părăsi. Atunci, îi plăcu Domnului ca el să se trezească ca din vis.Cum avea deja o oarecare experiență în deosebirea spiritelor - mulțumită învățăturii pe care o primise de la Dumnezeu -, începu să cerceteze pe ce cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
punându-și-o deasupra stomacului, din cauza frigului puternic. O nouă direcție După ce Pelerinul înțelese că nu era voința lui Dumnezeu ca el să rămână în Ierusalim, cugetă în sine și se întrebă quid agendum 2. În cele din urmă, simți imboldul de a studia o vreme, pentru a putea ajuta sufletele, și astfel hotărî să plece la Barcelona 3. Plecă așadar din Veneția spre Genova. Într-o zi, în Ferrara, se ruga în catedrală și un sărac îi ceru de pomană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cât pe ce să fie prins de Andrea Doria, care-i vâna, căci pe atunci era de partea francezilor 1. Capitolul V PRIMELE STUDII (1524-1527) Studii în Barcelona (Postul Mare 1524 - martie 1526) 54. Sosit la Barcelona, își făcu cunoscut imboldul de a studia Isabelei Roser 2 și unui învățat, Ardévol3, care preda gramatica. Amândurora le păru ceva foarte bun: el se arătă gata să-l învețe fără bani, iar ea să se îngrijească de cele trebuincioase. Pelerinul cunoștea în Manresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în piept, dar aerul părea la fel de dens ca nisipul. Instinctiv se chirci pe marginea patului. Bărbatul căută cu multă fidelitate să înlăture hainele de pe trupușorul ei, pentru ca ea să rămână goală în lumina difuză și violetă a lămpii. Dintr-un imbold sufletesc ea se împotrivi. Nu-i plăcea sub nici o formă să fie goală, dezbrăcată sau indecentă ca o alună când o scoți din coajă pentru ca apoi s-o strivești între dinți. O luă în brațe și o așeză în pat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată dispensa de toate mizeriile lumii. Deși gândurile produc adesea stări de proastă calitate, acum acestea îi dădeau un imbold sufletesc și o stare bună. Cu lacrimile ascunse, cu emoții ca orice muritor, era supusă bunului Dumnezeu și-L rugă, cum o mai făcuse de atâtea ori, să-i alunge mâhnirea și întristarea ce-o avea în suflet după despărțirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aură spirituală a Hușilor. Am în vedere albumul dedicat unui mare plastician al locului - Viorel Huși, album editat la centenarul nașterii: Pictorul și graficianul Viorel Huși. Centenar (1911-1972), București, Monitorul Oficial, 2012. Responsabilă cu alcătuirea acestui majestuos album, sub fericitul imbold al unei datorii filiale, împletit cu respectul pentru actul artistic, este plasticiana și muzeografa Aură Popescu - fiica artistului. La realizarea tehnică au contribuit mai multe instituții și colecționări particulari, dar autoarea și-a extins cercetările în arhive, în presa vremii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dacă te vei mai putea întoarce... [...] Iubită mică, cred în tine, cred că ești copilul pe care îl visează toate mamele și nu îl am decât eu... Scrie-mi, te rog, des, cât poți mai des. Ești viaticul meu; ești imboldul meu la viață; îmi îngrijesc mâinile ca tu să nu le găsești prea bătrâne și fața [ca] să nu o regăsești prea brăzdată. Mă gân desc la tine ca un copil care e dus pentru întâia oară la școală. Ți-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
foarte interesant apoi urcăm cu toții în mașini și ne întoarcem la hotel. Eric vine iar lângă mine și îmi spune că avem multe de discutat despre ceva extraordinar mă uit la el, nu văd nimic nerezolvat și nici nu am imboldul de a afla prea multe de la el, rămâne să revină a doua zi. Toată lumea pleacă și rămân singură cu Udita pe terasă, ne uităm unul la celălalt, eu izbucnesc în râs și simt o foame cotropitoare (am mâncat foarte puțin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
primești 50 de membrii în biserică, dar dacă numai 5 din ei sunt membri pocăiți cum trebuie, ce folos va fi în ziua judecății?” Dar cuvintele care m-au mișcat pe mine cel mai mult și care au fost un imbold de a merge în Africa au fost: ,,Nimeni nu se îngrijește de sufletul boșimanilor!” Inima i se frângea văzând atâtea suflete fără Hristos. Mulți îl criticau, dar el nu ținea cont de criticile lor și drept urmare și-a continuat lucrarea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cei prezenți și-au amintit de cele mai frumoase momente din timpul petrecut în această comunitate... Evenimentul inaugurării din 1 iulie 2006 a avut darul de a ne apropia de personalitățile oficiale ale Buzăului și de a ne da un imbold pentru misiune. Pentru toți cei care au avut pe inimă lucrarea lui Dumnezeu a fost un prilej de a ne arunca privirile spre viitor, spre ce ar trebui făcut, astfel ca această biserică să fie mai plină de suflete mântuite
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dăruindu-mi din senin Flăcăul din Shropshire, un mic volum de versuri despre tineri și moarte. Ziua aceea mohorâtă Începea să se micșoreze, din ea rămânând doar o dungă galbenă palidă pe cerul cenușiu, la apus, când, acționând la primul imbold, m-am hotărât să-l vizitez pe vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aș vrea să se înțeleagă că volumul acesta admirabil ar avea un aer funerar. În realitate, Valeriu Cristea evocă moartea cu un soi de adversitate responsabilă, pentru că «din păcate, moartea îl privește pe om» (249) și pentru că moartea mamei - prim imbold al scrierii cărții - l-a determinat să reacționeze, să caute un remediu împotriva acestei inadmisibile agresiuni pe care o îndurăm toți și în fața căreia ar trebui, socotește el, să fim solidari. Explicația modului cărții este de găsit în secvența unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
provoace. Când am fost sigur că respectivul este trimis anume, le-am spus securiștilor cine a fost și ce mi s-a spus. Am fost în situația că unii dintre cei care au vorbit cu mine, o fac din propriu imbold și nu i-am spus și mi-am dat seama că șefii știau ce am vorbit cu astfel de oameni , că totuși, omul era trimis la mine ca să mă toarne. Am decis să nu mai accept nici un fel de discuții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ales, pentru comentarii, doar spectacolele care mi sau părut evenimente importante. Am apreciat calitatea spectacolului de la un moment dat, în ansamblul său. Am ținut cont, în primul rând, că orice cântăreț, și mai ales cel tânăr, are nevoie de un imbold, de o părere a celor din jur, pentru a prinde curaj. Am avut intenția de a da aripi celor cu har. Dacă am reușit sau nu, se va vedea doar în timp! Aprecierile unei reușite devin stimulative. În aceeași măsură
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
informativ, altele de interes social. Tonul nostalgic sau moralizator poate surprinde, dar le-am scris cu bună-credință! Simțeam o acută nevoie de a comunica cu cei din jur. Experiența a peste cincizeci de ani petrecuți pe scenă fiindu-mi primul imbold în acest sens! O voi face și în continuare cu seninătate, cu obiectivitate și cu bună-credință, în toate intervențiile publice!Ă Panoramic artistic. IMPERATIVELE STIMULĂRII ARTEI LIRICE Pornind de la ideea că, în contextul integrării în Uniunea Europeană, va trebui să profităm
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
neuitat. Cu adevărat, programul, așa cum prevedea experimentatul și subtilul Ioan Holender în deschidere, este menit să ofere tuturor o atracție specială, în interpretări cu totul aparte și unice în felul lor. Reușita primei ediții a festivalului va da, cred, un imbold și guvernanților și interpreților români, confirmând astfel părerile avizate din declarațiile lui Zubin Mehta, pe care le consemnez ca încheiere: Cred că mergeți din ce în ce mai sus. Sper ca Europa și NATO să vă ajute. România este locul unde se întâlnesc mari
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în timp, au purtat cu ei pe meridianele lumii faima unei binecuvântări a începuturilor de carieră petrecută pe sol ieșean. Totul este astăzi istorie! O rememorare a unor fapte din care se pot trage multe învățăminte, dar devin și un imbold, m-am încumetat să le cuprind într-o monografie sentimentală intitulată MIRAJUL SCENEI pe care intenționez să o prezint anul viitor, când se va împlini, la 3 noiembrie 2006, o jumătate de veac de prezență și mărturie activă pe această
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]