5,812 matches
-
scuturăm perdeaua La geamul viu al iernilor din noi, Înghesuiți în vechiul mușuroi, Ce-și cară fericirea cu ocaua. Prin visele-adunate în convoi, Sulemenim ades cu bidineaua (Strângându-ne la zâmbete cureaua) Și soarele, pe chipul său de sloi. Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia, La poarta nopții nu-i nimic de zis, Când din cenușă s-a „născut” mumia Infernului cu iz de Paradis. (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mai scuturăm perdeauaLa geamul viu al iernilor din noi,Înghesuiți în vechiul mușuroi,Ce-și cară fericirea cu ocaua.Prin visele-adunate în convoi,Sulemenim ades cu bidineaua(Strângându-ne la zâmbete cureaua)Și soarele, pe chipul său de sloi.Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,La poarta nopții nu-i nimic de zis,Când din cenușă s-a „născut” mumiaInfernului cu iz de Paradis.(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Amin! Petale în ucenicii divine Te visăm, amețind zorii cu genele închise strâns în urmă ta, pui de înger, coagulându- mă în palmă dimineții, grațiind sfârșitul forțat al nopții moi, alungând astrele din frenezia, descompusa în culori albe și verzi, imitând senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne tot cucerească, pajiști în ploile cerului acoperă cosmosul în intonări
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
de specializată în “părerologie generală”) îndrăznelii mele de a mă exprima public, iată că totuși nu-mi pot reprima strigătul interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul sinelui, căci doar n-om fi toți un aluat. Dumnezeu ne-a prefigurat diferiți, cu puterea fiecăruia în a-și folosi
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de specializată în “părerologie generală”) îndrăznelii mele de a mă exprima public, iată că totuși nu-mi pot reprima strigătul interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul sinelui, căci doar n-om fi toți un aluat. Dumnezeu ne-a prefigurat diferiți, cu puterea fiecăruia în a-și folosi
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
lor flori catifelate Mă regăseam sub nuc și sub gutui tomnatic În care - și avea cuib curcanul singuratic Urmat îndeaproape de găinușe si cocoși De gâște și gânsaci gălăgioși, făloși Pe care- i secondam prin curte, ziua, Cercând să îi imit în timp ce umpleam piua Turnându- le din apa rece cu ulciorul Să- i răcoresc și- apoi să își ia zborul Pe limba lor vorbindu- și gâgâit și tare Și alergandu- se nepăsatori, sub soare. ...................................................................... De ce captiv mi- e sufletul sub vie
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
satul Brânzoi. Cocoșul Dori, imediat și-a luat zborul și a făcut câteva ture, de credeai că-i porumbel. Căpitanul nici n-a sesizat. După atâția ciorapi de marinari, își pierduse sensibilitatea nasului. -„Pe flota lui”...(îi plăcea să-l imite pe marinar) ,nu-i frumos, Emile, nu te-ai gândit că aici este și o doamnă? îl certă cu voce blândă Alena. -Întâi să gustați, și-apoi să vă plângeți; e făcută după o rețetă mocănească moștenită de la părinți, zise
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
voia, nimic nu-l oprea să meargă până la marginea orașului, marginea lumii sau, să intre într-o cofetărie și să mănânce o prăjitură. De multe ori se uitase cu jind, la vitrinele cofetăriilor unde erau expuse mulaje din ghips care imitau cele mai apetisante preparate. Acum intrase hotărât, să-și satisfacă hatârul de a mânca o ”Savarină”. Când a auzit cât costă, s-a uitat la mărunțișul din buzunarul, apoi la vânzătoare și cu un oftat din toți rărunchii a renunțat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
evreii Ungureanu & Tismăneanu cel Tânăr să-i convingă pe naivi ca o formă fără fond, statul lui, o ficțiune dependenta de FMI, e în UE. Cam cum au eșuat sub sovietici și Ana Pauker & Tismăneanu cel Bătrân. Nouă clasă politica imita establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt însă reale. Voda e deasupra legii și cu boierii cei mari decid totul în Consiliul Suprem de Apărare al Țării. Baronii locali, boierii mici și maziliții își cumpără imunitatea și suporte procese de
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
cele patru inele de stânci înghețate, și cu solii celor șaizeci și doi de pui rotunzi, scânteietori, cu strălucirea atmosferei nitrogenice a lui Titan, a cărei jumătate pe veci e scufundată într-o eternă noapte, deși altmineri Titan vrea să imite Terra... Invită-ne să ne suim pân' la logodna ta cu infinitul, trecând printre Diana, Mimas și Iapetus cel roșcat, să-ți bem strălucirile cu ambră de stele, și să-ți aprindem norii de metan și hidrogen ca pe un
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Literatura > Copii > IUNIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUNIE Volbura, ca un zuluf, Pe arac imită via, În livadă nor de puf Slobozește păpădia. Stă gătită-n mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
ușor în apele adânci din proximitate. Bineînțeles că ne ducem cu viteză la fund, trăim însă o senzație de uimire și încântare, plutind ca niște obiecte imponderabile printre corali, pești de toate formele și culorile, testoase, nevertebrate și vegetație luxuriantă. Imităm mișcările lui Voquin pentru a ieși de acolo. Ingrid nu-și poate stăpâni exclamațiile de admirație și după ce-și scoate costumul. - N-am văzut ceva mai frumos, Doamne! - Nici nu știu dacă există ceva mai frumos, zice Voquin, poate
DRUMUL APELOR, 35 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373482_a_374811]
-
buddhistă Și cea care, ne-nțeleasă de un suflet prea umil, Mă dezice de o casă, ce-mi fu’ patrie-n exil, Când toți care își pun pene se considera bengali Și din mult prea multa lene, devin simpli papagali, Ce imită scriitura unor veșnic refuzați De ce a lăsat natură ultimilor talentați. Că e rimă, că nu-i rimă, evident, nu comentez, Aș putea și fără vină să explic, dar divaghez De la zimții din zabrele, care stau când eu zâmbesc, De la ochii
SE BALANSA PANTERA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373589_a_374918]
-
înglobează, aproape tot , ce a reușit să inventeze natura. Pare a fi o formă superioară a viului înzestrată cu atâtea aptitudini și posibilități de care, uneori, nici el nu este pe deplin edificat. Cât timp a încercat să se adapteze, imitând natura, natura nu i s-a opus. Când și-a depășit locul și sensul, natura, sau cineva de sus în care el și a pus mereu speranțele, au început să îi reamintească cine , pe cine susține. Este momentul ca; această
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase cândva. Doar fusese un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
De la ea porneau majoritatea inițiativelor extravaganțe. Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric scula pe
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
aceea... ori toți să munciți, ori eu să primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător... Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei.Se așează pe el și imită ceea ce ar trebui să facă ca activist. Gesticulează.) - Stimați tovarăși, partidul ne învață că munca înnobilează omul. De aceea vă îndemn să munciți... Sus munca, tovarăși! (Către public) - Să nu ajung eu la ea. Tovarăși, munca este izvor de sănătate
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
în mod sigur riscul de a creea ceva insipid, sterp și anost. Numai talentul împletit cu inspirația, erudiția și experiența concură la crearea unor opere viabile. Spusele, aparent paradoxale, ale lui Jules Renard: „Cu cât citești mai mult, cu atât imiți mai puțin” sunt pline de adevăr. Fiindcă „sita” memoriei devine mai „deasă”, adică exigentă, dar nu atât de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
în cale, în timp ce turistul vede doar ce și-a propus să vadă. Dacă ne propunem să vedem oportunitățile pe care le oferă România, trebuie să călătorim pe drumul nostru propriu, nu pe unul bătătorit, fie el și al Spaniei. În loc să imităm în maniera turistului cuminte bifarea de obiective, ar fi bine să ne croim un drum nou, luând aminte la experiența celorlalți. Călătoria noastră spre un turism românesc sănătos merită efortul! -------------------------------------------------------------- [1] Date statistice din 2007 [2] Cifre extrase din raportul
SPANIA ŞI ROMÂNIA, O PARALELA INEGALĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375298_a_376627]
-
te mai v...v... văd. (Se preface a-l căuta după faldurile draperiei, pe sub scaune, prin sală). Uuu... Unde te-ai ascuns domnu' Cucu? CUCU: Cu-cu. Cu-cu... ( Convins cănu-l zărește nimeni, face o serie de giubușlucuri copilărești, îl imită pe Escroc, se ascunde în spatele lui, și altele). ESCROCUL: Nu mă sss... peria. (Mimează spaima). Nu mă sss-peria că plec și gata. CUCU: Cu-cu. Cu-cu. ESCROCUL: Domnu ' Cucu. Domnu' Cucu... CUCU: Eu sunt in... eu sunt in... ESCROCUL
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
gelozie pe chiar ființa care se lasă ocrotită, abandonându-se nu ție, care ocrotești, ci sentimentului însuși, plinătății lui inconfundabile. De unde și certitudinea că sentimentul ocrotirii e mai puternic decât cel ce îl reeditează, îl pune în mișcare, îl renaște imitând dumnezeirea. Căci nu există ocrotire mai de dorit decât abandonul făpturii sale către aceasta. Dar nu oricine se lasă ocrotit. Nu are orcine înțelepciunea, încrederea, bucuria de a fi ocrotit. Adesea, cel ce se dăruiește acestui sentiment este mai puternic
“UMBRELA E O ARCĂ SUSPENDATĂ” de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375362_a_376691]
-
inefabilă din iubirea față de acest sfânt Patron, atât de carismatic și de îndrăgit. Francisc însuși a fost un miez de foc care a ars continuu și s-a mistuit până la sfârșit din iubire față de Acela pe care dorea să-L imite și cu care voia să se identifice în suferință. Nu e de mirare, așadar, că el continuă să împrăștie scântei de iubire pentru Isus și acum și, neîndoios, până la sfârșitul veacurilor, atrăgând ca un magnet, zeci de generații de creștini
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
de sine aproapelui în Cristos și în aceasta constă noutatea formei sale de viață. “Francisc alege - spune autorul - viața de peregrin și străin, găsind în ea un mod potrivit pentru a realiza intima sa propunere spirituală, aceea de a-L imita pe Isus Cristos sărac, umil, răstignit, care a venit să-i slujească pe oameni și să-i mântuiască de păcatele lor.” Este foarte interesant de pătruns în acest univers, în acea atmosferă de tranziție dintre vechi și nou, pentru a
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
profundă, sărăcia trăită în umilință, efortul continuu de a converti propria inimă - iată dorințele ce-l animau pe Francisc, imediat după convertire precum și strădania de a descoperi chipul lui Cristos în cei mai săraci și în frați, pentru a-L imita - deziderate care trebuiau concretizate într-o regulă. Iată pe scurt miezul, esența trăirii franciscane, pentru cei care încă n-au cunoscut acest ideal de viață fraternă, dar doresc să știe câte ceva despre ea. Apostolatul penitențial itinerant început cu doi frați
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
-și face cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietățile Pământului și de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieșea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]