1,883 matches
-
aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege o masă, undeva În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu le Întind o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
i-a plăcut ce-am scris, mie mi-a plăcut ce scrisese Leac. Dar asta se Întâmpla de obicei. El avea o nestrămutată Încredere În proza pe care o scriam, deși nu citise decât o singură povestioară, e drept că impecabilă. Mie Îmi plăcea ce scria În ultima vreme. Evoluase mult. Citise enorm, era la zi, scria ca atare. Mă Îndruma și pe mine printre utilitariști, fracturiști și alte chestii de ultimă oră. Eu Îi Împrumutam din clasicii de la Joy’s.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Scoate din fichet un dosar subțire, după care se așează din nou la masa de lucru. Privește la aghiotantul din fața lui. Invită-l înăuntru, te rog. Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-o impecabilă poziție de drepți, cu cascheta sub braț. Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea, simte cum căutătura ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înalt și zvelt, șeful statului major al regimentului, maiorul Eugeniu Moga. Fața alungită, cu trăsături fine, păstrează încă aparența tinereții, în pofida celor patruzeci și cinci de ani pe care tocmai îi împlinise. Ca de obicei, proaspăt bărbierit și cu uniforma impecabilă, aranjată conform regulamentului până la cel mai insignifiant amănunt, arată de parcă s-ar pregăti să plece la o defilare. De altfel, atenția lui pentru amănunte este proverbială. Printre ceilalți colegi ai corpului ofițeresc circula despre el o relatare cum că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis și uniform, ca unul. Companie, stai! Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
antrenament, decât să simtă gustul propriului sânge în gură. Este o zi superbă, cu soare bogat și varul alb, îngrijit, al zidurilor amplifică lumina. Se oprește o clipă în fața unei vitrine, doar așa, din cochetărie, pentru a-și verifica uniforma, impecabilă de altfel. Trece pe lângă un cinematograf. Afișele puternic colorate anunță un film gen western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toate acestea se vor fi terminat Sigur. La Hamburg, unde sunt părinții mei. Sau la București. De ce nu? Cu cea mai mare plăcere. Își pune cascheta încet pe cap, atent parcă să nu deranjeze nici un fir de păr din frizura impecabilă. Am onoarea. Vă sun imediat ce aflu detalii. Își strâng mâinile cu putere. Rezemat de cadrul ușii, Marius ascultă cum pașii grei ai neamțului se pierd pe cimentul scărilor către ieșire. Revenit în cameră, încearcă să-și alunge cumplita senzație că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
portieră. Automobilul rulează cu viteză mică pe aleea flancată de molizi pitici, apoi stopează în scrâșnet ușor de frâne în fața peronului. Imediat, șoferul, o matahală cu grad de Scharführer133, iese afară și deschide iute portiera din spate. Încremenește într-o impecabilă poziție de drepți în fața pasagerului său. "Oh, Mein Gott134, un ștab cu grad înalt! Ce rahat mai vrea și ăsta să mănânce pe aici?" gândesc la unison cele două santinele atunci când văd însemnele argintii pe uniforma neagră. Tacticos, cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întotdeauna e drăguț cu tata cînd acesta merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” GÎndul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă În gară, era Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, Însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrînt În afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, Își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum În puterea vîrstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
muzician este înzestrat cu calități de excepție). Abordând Arta fugii într-o manieră fascinantă și inteligibilă, artiștii au evidențiat cu mult rafinament conținutul și particularitățile fiecărei lucrări a ciclului (alcătuit din 20 de fugi și canoane). Am admirat deopotrivă coordonarea impecabilă a muzicienilor pe parcursul întregii lucrări și dialogul firesc al acestora, cât și sonoritatea plină de noblețe, remarcabilă prin profunzime, prin sensibilitate, prin subtilitatea frazării, prin dozarea atentă în plan dinamic și agogic. Muzicienii au interpretat cu profesionalism, cu discernământ, cu
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
trebuie să descopere singur mijloacele instrumentale adecvate, pe care le presupune abordarea repertoriului atât de complex și de fascinant scris de compozitorii actuali. Lucrarea de anvergură instrumentală i-a prilejuit violonistei oportunitatea de a-și evidenția plenar experiența și tehnica impecabilă. A fost o adevărată desfășurare de pasaje strălucitoare, pe întreg registrul viorii, executate cu dezinvoltură, într-un tempo extrem de rapid. Lucrarea conține numeroase efecte coloristice și timbrale neașteptate, pe care solista le-a reliefat convingător, într- o manieră originală, plină
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
de baritoni români, și vă rog să-l credeți pe cel care mai are doar 9 ani și atinge vârsta centenară, că o voce particulară, unică, mai generoasă, mai strălucitoare în registrul acut, egală în toate registrele, inconfundabilă în timbru, impecabilă în dicțiune, nu am auzit pe meleagurile noastre. Mi-a scăpat din palmares doar prima generație de baritoni a lui D. Popovici - Bayrenth de la sfârșitul sec. XIX, însă am ascultat “pe viu” pleiada enesciană a lui J. Athanasiu, P. Ștefănescu-Goangă
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
și cu reminiscențe din impresionsimul francez timpuriu - cel de-al doilea, conceput ca o ”expoziție” de ritmuri de jazz, de la blues la rag time și la cele tipice musicalurilor de pe Broadway, au fost revigorate cu o precizie și o creativitate impecabile. Răspunzând aplauzelor interminabile ale publicului, Trio ”Sternin” a mai cântat, în primă audiție, lucrarea Ecouri 2 de Ulpiu Vlad - o muzică onirică, de mare forță și finețe expresivă, dar cu o scriitură de o dificultate redutabilă pentru interpreți. Profunzimea intuirii
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
programând o adevărată “Gală a muzicii ușoare românești” acest motiv atmosfera a fost una de concert, cu un public elevat, cunoscător și doritor să-și revadă idolii după atâția ani de “secetă”. Și a mai contat foarte mult ceva: organizarea impecabilă, cu cort de protocol ca la Roland Garros, și mai ales scena (de toate aspectele tehnice s-a ocupat Doru Ioan Dăncuș, el însuși artist și familiarizat cu toate cerințele în domeniu), cu dotări de sunet și lumini la cote
?lag?rul rom?nesc la Baia Mare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83748_a_85073]
-
să dansăm”,“O lume minunată”, “Iubiți și câinii vagabonzi”, “Sus în deal”. Angela Similea și-a reconfirmat statutul de star autentic: spectatorii s-au ridicat în picioare la intrarea sa în scenă, iar ea i-a răsplătit cu o selecție impecabilă a marilor sale hit-uri semnate Marius Țeicu sau Marcel Dragomir, culminând cu “Să mori de dragoste rănită”. Finalul, apoteotic, i-a aparținut dezlănțuitului Adrian Enache, dinamitat parcă de colaborarea cu farmaciile Catena (în proximul concert ni s-a promis
?lag?rul rom?nesc la Baia Mare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83748_a_85073]
-
vocii sale uluitoare. Pe Eglis Silnis, în Wotan, l-am perceput mai greu, vocea sa nu are amplitudinea lui Winkler, dar în contextul Sălii Palatului ar fi nedrept să emit un verdict. Intepretarea sa a fost cu siguranță minunată, cu impecabilă redare a conflictului interior în dialogul cu Fricka, trecând prin registrul eroic în hotărârea de a o salva pe Freia și cel al remușcărilor și ambiției nemăsurate în scena finală. Cuplul Fasolt-Fafner, cei doi giganți interpretați de Günther Groissböck și
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
sunet al acestei covârșitoare partituri. Singurul punct în care a dozat judicios a fost jocul scenic. Reținut la început, gestic minimal în actul al doilea, Vinke captează audiența prin creșterea dramaturgică spre final, unde se dezlănțuie. Iar logica sa este impecabilă, pentru că Siegfried și Brünnhilde sunt singurii eroi wagnerieni care își schimbă complet identitatea. Iar momentul acestei transformări a fost condus de Vinke și Catherine Foster cu o finețe ireproșabilă. O Brünnhilde lirică, solară și nobilă, Catherine Foster a trecut de la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la trădarea lui Siegfried până la eliberarea prin moarte și supremația iubirii peste timp și în noul timp. În toate acestea, Petra Lang nu doar cântă, ci este Brünnhilde. Autentică, naturală, cu o fenomenală voce și cu un uluitor
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
București a cântat foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion Prunner ne-a arătat fațeta puternică, bine conturată a vocilor minunate ce construiesc acest ansamblu, capacitatea de adaptare la orice exigențe prin redarea impecabilă a stilului wagnerian și bucuria de a fi pe aceeași scenă cu unii dintre cei mai importanți artiști lirici ai momentului, alături de senzaționala și eroica orchestră Rundfunk Berlin. Amurgul zeilor este o poveste despre importanța memoriei atât prin intrigă, căci
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
trist care își reclădește o sexualitate din amintiri, imaginație și pornografia scabroasă care îl agresează la tot pasul. Voluptate-abjecție, atracție-respingere, virilitate-slăbiciune sunt câteva dintre dubletele pe care se întemeiază viziunile din Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... În pofida formei impecabile (întregul volum poate fi citit și ca o trecere în revistă a formelor poeziei tradiționale, dar și a clișeelor din filmele pornografice), puține versuri din acest volum pot fi citate într-o revistă literară cu ștaif. Imaginile sunt prea tari
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
a lăsat o însemnare de neuitat; Păstorel, mare erudit în materie de vinuri și, când voia, ceremonios și un desăvârșit "om de lume". Avea o memorie prodigioasă, o dată recitând 500 de versuri din Verlaine, "fără nici o șovăială, într-o franceză impecabilă"; Rebreanu, "înalt, voinic, iar când stătea în picioare, părea înfipt în pământ ca un pom"; Adrian Maniu "de o brevilocvență esențială"; Al. Rosetti, "de o frapantă frumusețe și distincție. Era ceea ce se întâlnea întotdeauna foarte rar: un domn. Impunea distanța
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
un artist pe care l-am auzit elogiindu-și colegii, vorbind ore în șir despre trupele și balerinii mari ai lumii, l-am văzut bucurîndu-se ca un copil atunci cînd au sosit și la București spectacole mari. Alura sa, ținuta impecabilă, mișcările capului, expresivitatea mîinilor, a privirii, săriturile, forța sa dramatică, poezia corpului m-au emoționat întotdeauna pe scenă. Dar și în întîlnirile noastre civile. Ioan Tugearu are o putere de fascinație pe care a știut mereu să o hrănească. Pentru că
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
-ți cer un sfat pe text/ să vin împreună cu britney la tine/ aș convinge-o foarte foarte repede." S-ar cuveni, din când în când, câte un "sic" exclamativ, fie pentru a penaliza româna imposibilă, fie pentru a remarca versuri impecabile și absolut individuale. Marca - încă în formare - Hose Pablo. Așa încât, conservân-du-și excesele, cele mai bune dintre poeme își ocrotesc autenticitatea: "am în capul meu un gând genial/ ceva perfect, femeie/ și nu le voi arăta nimic lasă-i pe ei
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
totul devine o elegantă dezbatere între specialiști, de aleasă ținută intelectuală. Dimpotrivă, textele - inclusiv cele pe suport electronic - destinate publicului larg ar trebui să fie, din punctul de vedere nu numai al expresiei, dar și, poate, mai ales, al logicii, impecabile. Spre deosebire de exprimarea orală, cea scrisă este - sau ar trebui să fie - mai supravegheată, chiar solemnă, se zice. Pentru simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu 23 de milioane de pasageri agățați silențios de punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]