2,195 matches
-
funcțiune a sistemului de sancțiuni. J.A.C. Brown, care s-a ocupat cu analiza structurilor formale din cadrul organizațiilor economico-productive, mai exact, din cele industriale, arăta cu mulți ani în urmă că acestea dispun de trei caracteristici bine delimitate: sunt deliberat impersonale (degajate de orice implicații psihoafective); se fundează pe relații de roluri ideale, prestabilite (relații de roluri predeterminate, care există înainte ca un individ să posede rolurile respective); interpretează oamenii ca mulțime. Această ultimă caracteristică era extrem de importantă în ochii lui
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
generale; principiul impersonalității și imparțialității, care derivă din faptul că relațiile dintre membrii organizației și dintre ei și clienți sau beneficiari sunt formale, oficiale, bazate pe reguli, aceștia comportându-se fără ură sau pasiune, fără afecțiune sau entuziasm; autoritatea este impersonală, ea derivând nu din calitățile persoanei, ci din rangul ierarhic al funcției ocupate și, mai ales, din sistemul de reguli formale; principiul promovării în carieră asigură ascensiunea de la pozițiile ierarhice inferioare la cele superioare, promovarea făcându-se după criteriul vechimii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu (Ouchi, Jaeger, 1980, p. 28). # Și totuși, o întrebare persistă: să fie oare atât de puternic specificul național și cultural încât el singur să explice succesul organizațional? Cercetările arată că, în contextul organizațional american, care este contractual, formalizat și impersonal, au început să fie utilizate practici manageriale specifice tipului J de organizare. Aceasta i‑a și determinat pe Ouchi și Jaeger să descrie un al treilea tip ideal de organizare, pe care l‑au notat cu Z. Noul tip de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imaginate tot felul de modalități practice prin care să se obțină participarea salariaților la activitățile desfășurate sau măcar a sentimentului că sunt luați în considerare. Unele dintre acestea sunt simple, aproape puerile: completarea unor formulare de către salariați, cutii pentru sugestii impersonale, promisiunea unor comisioane pentru evaluarea ideilor merituoase etc. Altele, însă, au o profundă fundamentare teoretică. În America este cunoscut celebrul plan Scanlon gândit și aplicat în practică de Joseph Scanlon și apoi de prietenul său intim Frederick Lesieur (1958). Planul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apărut la indivizii implicați profesional alături de alții” (Maslach, Jackson, 1981, p. 1). # Epuizarea emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoadă. Depersonalizarea se asociază cu apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau de stigmatizare a acestora - toate fiind destinate să facă față epuizării resurselor interne. Reducerea realizărilor profesionale implică pierderea competențelor, autodevalorizarea, diminuarea stimei de sine și a autoeficacității. Se observă că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
așteaptă și caută să descopere nereguli, sunt raționali, nonemoționali, cu atenția concentrată pe o nișă îngustă. Astfel de caracteristici ale personalității celor din top generează o cultură organizațională de tip paraniod. La toate nivelurile, relațiile dintre șefi și subordonați sunt impersonale, centrate pe teme persecutorii. Liderii care se simt persecutați și neîncrezători pot reacționa cu ostilitate, ca răspuns defensiv în fața intențiilor răuvoitoare și atacurilor subordonaților. Ei își justifică ostilitatea categorisind subordonații ca fiind calomnioși și incompetenți sau deliberat provocativi. Acești lideri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personal. Acestea sunt mijloacele de informare, ambianța și manifestările organizate cu diverse ocazii. Mijloacele de informare constau în tipărituri (ziare, reviste, corespondență), rețele (radio, televiziune), mijloace electronice (benzi audio, benzi video, CD-uri) și afișaj (panouri, sigle, postere). Majoritatea mesajelor impersonale ajung la destinatar prin intermediul mijloacelor de informare plătite. Ambianța este o combinație de elemente ale mediului înconjurător care creează sau amplifică tendințele clientului de a achiziționa un anumit produs. Manifestările organizate cu diverse ocazii sunt evenimente special organizate pentru a
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ocazia de a se realiza o prezentare a firmei și produselor ei, prin intermediul utilizării artistice textului tipărit, a sunetului și a culorii. Totuși uneori, expresivitatea acestui instrument publicitar poate slabi mesajul sau poate distinge atenția publicului de la el. d. Caracterul impersonal: Publicitatea nu poate fi tot atât de insistentă ca un agent de vânzări al unei firme. Auditoriul nu se simte obligat să fie atent sau să-i răspundă în vreun fel. Publicitatea este capabilă doar de monolog, nu de dialog cu auditoriul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pierde competiția. Independenta,contra -dependența Acceptare, interdependenta Sentimentele sunt legate de: Semnificație, unicitate, acceptare comparate cu insignificanta, a fi ignorat, parasit, plictisit. Competenta comparata cu umilință, rușine,indiferenta. Dragoste, apreciere sau diferențe, apropiere emoțională,compara te cu neplăcut, respins, rece, impersonal. Simptome ale unor probleme rezolvate exprimate prin: Dominare, retragere extrema, date autobiografice, experiențe personale (povesti de război) incapacitatea de a lua decizii, politețe fata de figurile importante, inflexibilitate in ceea ce privește locurile Lupte pentru conducere, adepți supuși, pauze lungi, discuții
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
dat. În societățile tradiționale, „cutumiare”, normele sunt exprimate prin modele de conduită și de comportamente care Încadrează activitatea socială pe baza adaptării la situațiile actuale a unor soluții anterioare. În societatea modernă, această Încadrare este asigurată de norme ierarhizate și impersonale (Kelsen, 1962): statul, care are monopolul Dreptului, impune aceste norme prin lege, apoi desprinde consecințele lor prin intermediul unui dispozitiv foarte bine structurat, de la general la particular (decret, circulară, decizie, măsură de numire etc.). Pe de altă parte, textele supranaționale, rezultate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
individului” (ibidem, p. 163). Pe lângă identitatea primită din exterior, este fundamental să se lase loc pentru identitatea gândită, care este În mare măsură instituită de voința individului. Putem, cel puțin teoretic, să schimbăm caracterele pe care le-am moștenit, caracterele impersonale, fără să devenim radical diferiți. Lăsând la o parte dificultățile empirice, „pot să fiu, de exemplu, negru tot așa cum alții sunt albi, fără ca acest atribut să mă califice În vreun fel ca persoană” (Guenancia, 1995, p. 620). Apartenența la o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
importanța cooperării și a Întâlnirilor „față În față” etc. Sunt componente de care trebuie să ținem seama dacă vrem să evităm confuzia cu gașca (mai mult sau mai puțin organizată) sau cu grupurile secundare (prin natura lor formale, contractuale și impersonale). După ce am clarificat vocabularul, să vedem care sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a studia mecanismele de reglare care apar. Mai Întâi, ne putem gândi la observația participativă. Această tehnică este Împrumutată de la etnologi, care, pentru a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Adorno (1903-1969) și Benjamin (1892-1940), se plasează În filiația lui Marx, dar și În cea a lui Simmel (1858-1918) și Weber (1864-1920), care au arătat amândoi importanța crescândă a obiectelor ă și mai ales a celui mai anonim și mai impersonal dintre toate, banul ă, precum și riscul obiectivării relațiilor umane. Această școală a Îmbogățit astfel analiza marxistă, arătând multiplicarea contemporană a formelor servituții și aservirea crescândă a omului față de obiecte, din cauza dezvoltării științei și tehnologiei. Apare o „rațiune tehnică”, iar acești
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dureros să Încerce comparații. Însă ceea ce este important În plan privat, oricât ar fi de respectabil, nu trebuie să oprească munca istoricului sau a sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular, căutând, dimpotrivă, În mod sistematic raporturile care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește judecata morală, presupunând că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
bombardamentele, tranșeele mizerabile, lipsurile etc. versus comandamentele strategice, pline cu colonei și maiori care locuiau în confortabilele clădiri rechiziționate. Cartiere Generale, OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ori favorizînd, după modele preexistente, crearea derivatelor; de exemplu cu sufixul -itate, cu care se formează substantivele abstracte, care exprimă calitatea de la baze adjectivale: meticulozitate, rigurozitate, după modelul timid-timiditate), sintactic (schimbarea regimului unor cuvinte; de exemplu, după modelul unor construcții impersonale: este/rămîne de făcut au apărut construcții neacceptate de limba literară: trebuie de făcut, merită de făcut. Din perspectiva lingvisticii discursului, analogia se înrudește cu inducția și cu comparația și exploatează efecte importante de sens, prin punerea în relație a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este un procedeu discursiv concretizat în categorii de forme precum pronumele personale și grupurile nominale. Ca atare, o exprimare cu pronumele inclusiv noi (noi credem că ...) relevă un raport de coeziune de grup și de diferențiere de alții, în vreme ce exprimarea impersonală (se crede, de obicei, că ...) indică detașarea de conținutul exprimat. Unele tipuri de discursuri, precum cele care țin de limbajul politic, uzează de autodesemnare pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Fiala arată că, în anii 1980-1990, limba de lemn a devenit obiect de studiu al analizei discursului, punîndu-se în evidență cîteva note specifice: 1) absența complementului de agent din structurile verbale pasive; 2) substituția formelor verbale personale prin forme verbale impersonale; 3) nominalitatea, constînd în predominanața numelor substantive (abstracte); 4) determinare nominală frecventă (prin intermediul adjectivelor, în special); 5) terminologie nespecifică; 6) prezența clișeelor și a sloganurilor; 7) opacitate referențială; 8) ritualizarea limbajului. Dar caracteristica de bază a discursului politic, mediatic, administrativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desigur, în analiza enunțului, a discursului și a textului. Chiar în cazul gramaticii tradiționale există termeni precum subiect logic care identifică referirea la persoană sau la autorul acțiunii, dar care nu coincide cu subiectul gramatical (precum în construcțiile cu verbe impersonale și cu diateza pasivă). De aici se poate observa că, deși există opinii potrvit cărora logica stă la baza folosirii limbii în vorbire, în realitate, limba urmează deseori trasee specifice, diferite nu numai de cele din logică, ci și în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar dumneavoastră îl faceți să pară atît de simplu), exprimarea mulțumirilor, complimentelor sau formularea de scuze (Mă scuzați că v-am deranjat la o oră atît de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existînd în structura de adîncime. De aceea, realizarea tipică a predicatului se definește ca partea principală de propoziție care, intrînd în raport de inerență cu subiectul, face o comunicare despre conținutul semantic al acestuia. Predicatul exprimat prin verbe la diateza impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
singurele demne de toată încrederea. Am citit, m-am minunat și continui să mă minunez. Atitudinea o cunosc. Face parte din aceeași familie tradiționalistă a creației literare pe hârtie, cu pixul sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl ducem la o redacție, unde altcineva ia dactilograma și mai culege o dată textul, de data asta pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
orice imagine pe care am căpătat-o despre ideile autorului reprezintă „autorul implicat”. Conceptul de „autor implicat” a fost introdus pentru prima oară de Wayne C. Booth: Pe măsură ce autorul scrie, el nu creează doar un „om în general” ideal și impersonal, ci o versiune abstractă a lui însuși, diferită de autorii implicați din operele altor scriitori... imaginea pe care cititorul și-o face asupra acestei prezențe este una din cele mai importante realizări ale autorului. Oricît de impersonal ar încerca să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
general” ideal și impersonal, ci o versiune abstractă a lui însuși, diferită de autorii implicați din operele altor scriitori... imaginea pe care cititorul și-o face asupra acestei prezențe este una din cele mai importante realizări ale autorului. Oricît de impersonal ar încerca să fie, cititorul își va construi în mod inevitabil o imagine a scribului care așterne cuvintele de acestă manieră. (Booth, 1961:70-1) În discuțiile ulterioare pe tema autorului implicat a existat tendința de a pune accentul pe cuvîntul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]