1,880 matches
-
Restul nu e nerozie, dar nu găsea în ea nici un ecou. "Cum, dar ți-am spus!", zise după ce se întoarse. O contemplasem venind, ca pe o străină. Era voinică, o redescoperisem, bine clădită, imaginea însăși a fertilității, rănită acum de implacabile instrumente care curățiseră cu hotărâre din alcătuirea ei intimă rețeaua fină de sânge matern... Da, îmi spusese: sarcină toxică." Da, auzisem de astfel de sarcini. Îmi turnai și băui cu sete două pahare de vin, unul după altul. Brusc, devenii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ocnă pentru furt prin efracțiune și anume spargerea geamului unei brutării și însușirea unei pâini... Din această insignifiantă întîmplare, un geniu a dat naștere unei epopei grandioase, în care lipsa de înțelegere e pusă la zid, iar fanatismul rigid și implacabil al apărătorului legii sancționat (Javert se sinucide). Ei bine, într-o zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și mie în instanță un Jean Valjean neînfometat, dar care n-a știut ce să-i spună când a fost întrebat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arate că n-a exprimat o simplă gândire circumstanțială și generoasă, menită doar să lase în urmă un bun sentiment uman, ci o gândire conștientă și profundă că pe deasupra legilor, care pot strivi, un om plasat sus poate sfărâma cătușe implacabile printr-un singur cuvânt rostit cu fermitate. Totul mi-era necesar, simpatia vecinilor, a colegilor de birou, a prietenului său acum bucureștean, Ion Micu, a bizarei prietene din copilărie care născuse un monstru, pe care Petrini îl visase astfel înainte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și să fie fericită cu un altul (după ce, cu chibzuială și scrupulozitate, îl părăsise și fără să vrea îl omorîse), trecea cu cinism peste cadavrul lui, fiindcă eu, ca s-o salvez, și care cunoșteam bine justiția, i-o ceream implacabil. Da, doamnă, îi confirmai, revenind cu cafelele, aceste gânduri pe care i le presupuneam, să nu vă închipuiți că judecata Inchiziției se mulțumea cu probe mai subtile. Vinovata, când nu era făcută vrăjitoare și arsă pe rug, era închisă într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca pe vremea bunicilor), sau umplută cu apă (made in USA). Dimineața, ne trezeam amândoi pe partea mea, lipiți unul de altul, pe-o porțiune de 20 de centimetri. Războiul se purta calm, dincolo de granița cearșafurilor. Maria împingea liniștit, inconștient, implacabil: cu-o forță egală doar cu încăpățânarea ei. Niciodată nu reușisem să aflu dacă gestul era unul de frică sau de-afecțiune. O întrebasem, dar fără prea mult interes, așa că primisem răspunsuri pe măsură. Și, la urma-urmei, pe cine împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de socializare mnemonică a tinerelor generații. Datorită controlului statal atât asupra structurii, cât și asupra conținutului acestora, manualele încorporează de regulă un puternic status quo bias, stimulând loialitatea și supunerea față de ordinea actuală, despre care se creează imaginea unei evoluții implacabile, chiar necesară. Tot datorită controlului concentrat la vârful piramidei, manualele pot fi foarte ușor reformulate, restructurate sau chiar rescrise din temelii în funcție de necesitățile de stat. Datorită acestor proprietăți, cărțile școlare și literatura didactică pe care acestea o alcătuiesc se pretează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
28). Ideea națională dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în matca neamului său care i-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această abordare sumară și oarecum simplistă ar fi de-a dreptul idilică dacă dincolo de ea nu s-ar aduna toate avatarurile acumulate de-a lungul existenței și nu s-ar Însoți de nenumărate neajunsuri de ordin biologico-fiziologic pe care scurgerea implacabilă a timpului le aduce În existența individuală. Încă odată Organizația Mondială a Sănătății, sub deviza anului „O bună stare de sănătate, adaugă viață anilor”, focalizează atenția statelor planetei și opiniei publice mondiale asupra realităților din perspectiva demografică, iar În acest
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În care trăim, nu sunt Întotdeauna pe măsura așteptărilor noastre. Pentru fiecare evoluție individuală există o traiectorie care ține de foarte mulți factori și care par a contura un destin pe care omul, indiferent de condiția sa, pare al urma implacabil. A vorbi În acest context de o predestinare nu pare hazardat, deși la prima vedere ar părea anacronic, pentru că multe destine converg În a da dreptate afirmației filosofului francez Henri Perruchot care spunea „Fiecare spirit merge și nu poate merge
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
om nu reprezintă decât o clipă Între două veșnicii, cea de aici și cea de dincolo, delimitate strict de două evenimente cruciale și anume; nașterea și moartea. Deși nu reprezintă decât o clipă la scara timpului astral În curgerea sa implacabilă, viața de om este suficientă pentru a-l pune În situația de a-și Îndeplini destinul speciei, procreerea și creșterea copiilor, ca o continuitate a vieții și a mesajului genetic pe care individul Îl poartă și trebuie să-l transmită
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cu familia și deci locul unde se naște viața, Într-o lume pe care omul nu o cunoaște și pe care o descoperă treptat. Cimitirul se identifică cu lumea de dincolo pe care nimeni nu o cunoaște, dar către care, implacabil, orice om se Îndreaptă și orice existență sfârșește. În această reprezentare satul simbolizează cadrul social, În care omul se Împlinește În plan social și biologic, realizându-și astfel destinul. Este În fapt singura realitate concretă pe care individul, În parcursul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
heroină. Ceea ce îl va duce spre moarte este și faptul că, intrând în acest joc crud, încă își mai păstrează o doză de umanitate, întorcându-se la locul fatidic cu apă pentru desperado-ul însetat și muribund. "Câștigătorul" în această lume implacabilă este Chigurh, care își îndeplinește misiunea de ucigaș și recuperator cu precizia destinului orb. Ca și Holden la sfârșitul Meridianului sângelui, Chigurh nu ajunge pe mâna justiției reprezentate de Bell, el fiind mâna unui alt fel de justiție. McCarthy nu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Împărăției veșnice și după a cărui amintire va păstra el Însuși și urmașii săi dorința Înfocată de a se Întoarce. De acum Înainte el va parcurge un drum de suferințe, dureri, boli, de‑a lungul căruia va purta În mod implacabil povara blestemului care cade asupra sa. În general neajunsurile, necazurile, bolile, infirmitățile, suferințele, stricăciunea și moartea, ca și toate relele ce afectează acum natura ome‑ nească sunt consecințe ale păcatului originar și mărturia tristă, dar certă, a realității lui. Sfântul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și Într‑o stare fizică și psihică degradată. Bolnavii acceptă gândul morții, unii chiar o așteaptă. Nu este o acceptare Împletită cu depresie, cu tristețe sau jale, ci o acceptare a situației și a morții, o așteptare tăcută, liniștită a implacabilului. Din punct de vedere fizic, pacien‑ tul este tot mai obosit și tot mai slăbit. Pe durata derulării acestor etape, pacientul aflat În stadiul terminal imprimă acestor etape anumite trăsături personale Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 121
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dacă tu vei crede În El cu toată inima ta, El va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale. Prin harul Lui, El curăță leproșii, mân‑ tuiește pe cei posedați de demoni, oprește hemoragiile și vindecă și alte boli implacabile și incurabile. Într‑adevăr, ar fi mai ușor să numeri nisipul din mări și stelele de pe cer decât să măsori minunile lui Hristos. Chiar și acum, În orice oră și orice loc, El stă lângă slujitorii Lui și Îi ajută
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este amendată în numele unei proiecții ideale a poetului, în evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surâs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
malformat și pricepe că ființa umană este neputincioasă în fața suferințelor fizice; întâlnește o persoană împovărată de vârstă și înțelege că anii tineri, propuși lui drept eterni, se duc cu repeziciune; în fine, are prilejul să constate că existența umană este implacabil datată. Plimbările, splendid descrise în Mahapadanasuttam, patru la număr în mai toate versiunile, cu rostul lor evident de a împinge la meditație, vor fi fost suficiente pentru convertire într-o lume dispusă să acorde preponderență unor dezbateri lăuntrice. Însă în
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
două (trei) biserici de la Argeș, ajungând la concluzia că ea reprezintă un cântec povestitor despre ridicarea bisericii lui Hristos. Cercetătoarea susține că, așa cum se poate desprinde din Miorița, destinul reprezintă doar o virtualitate și el nu apare deloc ca destin implacabil. Motivul testamentului ciobanului există În toate variantele de baladă și colind. Ciobanul care dorește să afle ce-i rezervă viitorul lui, familiei și turmei sale, este un bun gospodar ce vrea ca existența să nu i se desfășoare la Întâmplare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că Însoțesc nașterea, fie că mediază moartea fiecăruia În parte. Așteptarea ursitoarelor și credința În implacabilul ursitei, ocupă un loc aparte În literatura despre naștere. B.P. Hasdeu Înregistrează diferite cazuri În care apare acțiunea ursitoarelor: Fata ursită să se căsătorească cu călătorul (cu varianta Fata ursită să se mărite cu ciobanul), Copilul ursit să se căsătorească
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă În imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, eului Îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă Într-un imaginat conflict deschis cu personajul căruia Îi atribuie vina
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În cap și găsește acul Înfipt demult sub piele, la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, Întocmai cum au prorocit ursitoarele . Omul apare În aceste narațiuni ca fiind supus unui traseu implacabil, manifestat prin Împrejurări care impun alegeri tragice. d. Conjugarea destinului Tipul conjugarea destinului reunește narațiunile despre Încercările Întreprinse de om pentru modificarea destinului: mai Întâi, identificăm tentative de Îmbunare a destinului prin practica masa ursitoarelor, după care Înregistrăm zbateri nereușite
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mai sunt oameni buni. Atunci erau mai credincioși. Sunt astfel copii care se nasc În ceasul rău și cărora le merge rău toată viața. Desprindem câteva constatări din textul de mai sus. Astfel aici acționează doar două ursitoare; se accentuează implacabilul ursitei, faptul că nimeni nu le mai aude și se exemplifică cu o Întâmplare. Desemnarea unor ceasuri sau zile faste pentru consemnarea evenimentului de naștere, cu repercusiuni corespondente pentru evoluția următoare a copilului, este și ea prezentă În credințele tradiționale
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
are în zona centrală o compoziție foarte sugestivă care poate fi receptată ca simbol al corpului uman divizat în vital și morbid. Secțiunea din stânga contemplatorului, ramificată în frunze, sugerează viața, iar cea din dreapta acestuia, în ramuri uscate, sugerează calea spre implacabilul sfârșit în prelungirea căreia intervine medicul recuperator. Brațele întinse lateral ne duc cu gândul la simbolul crucii sub care se află atât existența umană, cât și intervenția recuperatorie a medicului neurolog. Întreaga reprezentare este cuprinsă în bandă mărginită de cercuri
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
atmosfere luminate straniu, stop-cadre, compoziții bizare în cadru, măști în locul caracterelor realiste - într-o tragedie greacă în sensul lui Nietzsche, o revoltă oedipiană a fiului curmată de răzbunarea rituală a tatălui, totul într-o atmosferă mitologică, cu cor antic anunțând implacabilul fatumului irațional. A trebuit să intervină Comitetul Central al Partidului pentru a stopa turnarea acestei „producții patologice”. Pravda l- a condamnat pe Eisenstein fără drept de apel : „Un artist sovietic nu-i poate avea ca asistenți pe Nietzsche, Lévy-Bruhl și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tradiționalism, avangarde, suprarealism etc.), iar pe de altă parte modernismul a devenit un termen de teorie literară cu multiplă vocație (M.Cătărescu, Postmodernismul românesc) Ciudată revelație născând un ciudat și contradictoriu sentiment. Pe de o parte jignirea acestei joase apartenențe implacabile, pe de altă parte dorința frenetică de a-i fi cât mai perfecți reprezentanți (Ana Blandiana, Calitatea de martor). 4.3. Materialul faptic impune și o altă constatare: în româna actuală componentele care alcătuiesc structura corelativă pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]