1,953 matches
-
șdespre astaț. Am corespondat cu alte câteva universități scandinave, dar tare mă tem că vestea Șdefinitivăț a sosirii dvs. a ajuns prea târziu: aici, totul se organizează cu o încetineală exasperantă - oricâte calități ar avea compatrioții mei, nu știu să improvizeze... Îl veți întâlni și pe profesorul Ehnmark, titular al catedrei de istoria religiilor: vă previn că nu vorbește decât engleza și ne detestă, pe Widengren 1 și pe mine, ceea ce nu ne împiedică să avem relații corecte; astfel, m-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui erau plecați. O liniște apăsătoare, alături de lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta se învârteau visuri și iluzii ce urmau să dea glas unei noi generații. Un suflu crud și plin de libertate învăluia cei patru pereți zgâriați și îmbâcsiți ai camerei, peste care erau lipite programe de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
celor câteva tentative pe care le pregătiseră fusese de-a dreptul uluitor, forțând chiar sala să se ridice la dans. Următoarea zi, tot la pian, mai puneau pe roate încă două piese, începând să facă repetiții și cu o orchestră improvizată peste noapte, cu instrumentiști găsiți de Fernic de prin maha- lalele orașului, care se mulțumeau cu puțin și erau dispuși să încerce orice. În câteva ore aveau un nou tango, cu versuri savuroase și simple pe care le trântea Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
termină marfa. Nu vă prindem până la urmă ? Însă marfa era destulă, nici nu ajunseseră la sticlele care umpleau peretele întreg din spatele barului, chiar dacă majo- ritatea erau goale și folosite ca ornamente. Surpriza însă avea să vină de la Fernic, care a improvizat pe loc o bombă, luând o sticlă de whisky pe jumătate goală, înmuind în ea o cârpă, cu care se ștergeau probabil mesele, legând-o apoi de capul sticlei, dându-i foc și aruncând-o cu mare forță pe parchet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Învățase în scurt timp să și renoveze, să zidească sau să zugrăvească, știa cum se toarnă o temelie de casă sau cum se bate piatra în asfalt ; cum se montează o ușă ; cum se repară o broască ; cum se poate improviza o bibliotecă pornind doar de la niște simple bucăți și plăci de lemn ; cum se pune parchetul sau gresia ; sau cum se leagă două fire care să aducă curent. Nimeni nu îl trata ca pe un copil pe micuțul Cristian, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și o zi bună. Avea peste cinci oglinzi, de diferite forme și mărimi, ca să se poată zări cum arată din toate unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui. Aceleași în care repeta ore întregi, studiindu-și mișcarea scenică, corectându-se, improvizând mereu cu gesturi și mișcări noi. Cum ieșea, îi saluta pe doamna Apostolescu, pe vecini, dacă îi prindea, care erau fericiți să-l vadă și-i povesteau ultimele zvonuri despre el, ca să aibă de ce să mai râdă, își lua de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu brevetul în mână, într-o adevărată profesie. A devenit chiar repede cunoscut în noul său domeniu, aproape la fel de faimos cum fusese până atunci în calitate de compozitor, mai ales pentru felul său nebun de a fi, dovedindu-se un aviator excentric, improvizând la fiecare miting aviatic cu o bravură aproape inconștientă, transfor- mând zborul într-un adevărat spectacol. „Un om, o chitară și un avion“ era sintagma care îl definea cel mai bine și care apărea tot mai des în presa vremii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceva anume în mod special, o anume melodie de mai multe ori ? — Destul de des. — Și există situații când refuzați, presupun. Aveți și dumnea- voastră un program. — Desigur că, în funcție de moment, de tensiunea publi- cului, de atmosfera unei seri, se poate improviza. Dar au existat, domnule Vasile, presupun, nenumărate dăți când ați și refuzat, nu ? — Au existat, da. — Și atunci ați simțit nevoia să muștruluiți în public pe cei care v-au deranjat sau stresat cu preferințele lor ? Cristi tace. — Sau, domnule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și instrumentiștii intrau în corturile medicale, în care se adăposteau soldații răniți, proaspăt aduși de pe front sau din sălile improvizate de operație, fețele pacienți- lor se luminau deodată. Durerile le treceau ca prin minune, uitau pentru câteva momente de cusături și de tăieturi, de oasele rupte, uneori și de membrele amputate, și se lăsau purtați în lumea poveștilor și a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
facă cultură, sau cel puțin să cânte și să danseze. Acesta a fost sensul festivalului Cântarea României (prima ediție, În 1977). Sute de mii de amatori din fabrici, de pe ogoare sau din școli au fost Îndemnați, la nevoie obligați, să improvizeze tot felul de spectacole. Era o manieră de a trece intelectualitatea Într-un plan secundar (iată, oricine poate face așa ceva!) și de a inunda Într-un optimism artificial problemele din ce În ce mai grave ale societății românești. Simbolurile naționale au acoperit totul. Naționalismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Loviți sălbatic cu bâtele, În uralele unei populații fanatizate care Îi Încuraja pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde s-au petrecut detestabile scene de tortură și umilire. În final, Iliescu le-a mulțumit oficial minerilor și i-a trimis acasă. Aceștia Învățaseră Însă drumul Bucureștiului și promiteau să revină. S-au ținut de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Partidul România Mare. Este o stângă alimentată de tentații autoritare și naționaliste. Mulți români deplâng disoluția autorității. Cam multă anarhie În societatea românească, este drept. Românii n-au excelat niciodată În materie de rigoare și disciplină. Sunt mai pricepuți să improvizeze și să aranjeze lucrurile din mers. Tranziția nesigură În care s-au angajat după prăbușirea comunismului a accentuat aceste trăsături. Este o mare dezordine În România, profitabilă unora dar care Îi lasă pe cei mai mulți dezarmați. Legile se bat cap În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nici trecerea lor prin Londra nu a rămas neobservată; londonezii au avut prilejul să-i vadă exersând tradiționala artă a cerșitului. În 2002, odată cu renunțarea la vize, a urmat un val „sensibil“ În Franța. Francezii s-au trezit cu așezări improvizate la marginea orașelor, focare potențiale de infecție și delincvență. Dintre cei expulzați, unii au ajuns (pentru scurt timp) În Elveția, În contrast și mai izbitor cu ordinea și curățenia elvețiană. Pe români Îi jignește asimilarea român-țigan, curentă În Occident. Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Am văzut ce era în computerul tău. Am văzut pagina cu Maer Cohen. De ce naiba mă minți? Se întoarse spre mine oripilat. - Ai intrat în computerul meu? - Da, am intrat. Am văzut fișierele, Robby. - Tată... Își uitase replicile. Începu să improvizeze. (Sau chiar mai interesant, insinuă scriitorul, își trimise dublura.) Dintr-o dată Robby începu să zâmbească. Se aplecă înainte, ușurat. Apoi începu să râdă pentru sine. - Tată, nu știu ce crezi c-ai văzut... - Era o scrisoare... - Tată... - De la Cleary Miller... - Tată, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la liceul „N. Bălcescu” din Pitești, ca și directoarea liceului, d-na Rotăreasa, m-au invitat de pe acum ca „invitat de onoare” la sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimei” piteștene. Acolo domnește o cu totul altă atmosferă. Am rostit - improvizând - căci nu mă așteptam să fiu solicitat și, după cum ai citit și mata În „Secera și Ciocanul”, cuvântul meu a fost În special relevat, ca „emoționant” - debitând de fapt amintiri despre ședințele Junimei și activitatea revistei cu același nume pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Seria nouă), În care e și cuvântul meu la reînființarea - adică reluarea activității acestei societăți, care a jucat mare rol În viața școlară a acestui liceu (Articolul prezintă multe greșeli, căci stenograful nu era prea abil. Cuvântul meu a fost improvizat, căci nu mă așteptam să fiu solicitat să vorbesc, neavând nimic scris spre a fi supus revizuirii forurilor În drept. Credeam că va fi ca la Flt. Abia am avut timpul necesar să-mi alcătuiesc câteva notițe. A fost, totuși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au plecat.“ Acum, pe lângă spectacolele în care joacă, Eve mai este angajată și la Fundația Benjamin Fondane (Fundoianu), un poet evreu, originar din România, foarte cunoscut și apreciat în Franța... A doua lectură din această seară o am de pe scena improvizată de la Marche de la Poesie. Traducerea în franceză a poemelor este „interpretată” artistic de un actor, Jean-Luc Debattice, care mi-a spus că îl apreciază mult pe Matei Vișniec, dramaturgul. Citește și Vitalie, un fragment dintr-o proză inspirată de realitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
film despre regiunea Ruhr, o zonă industrială și minieră care a dat un anume profil și orașului Dortmund, dar atenția noastră e disipată deja pe felurile de vin, bere, pește și homari care se găsesc din abundență pe mesele bufetului improvizat într-o aripă a sălii de proiecție. Unii au reușit să se aghezmuiască binișor. Noroc că hotelul la care vom fi cazați e la câțiva pași de Bibliotecă... La Astron Suite-Hotel - uriaș, supermodern - primim, fiecare, nu câte o cameră, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de către Dej, în ’48. Iată, gestul, reacția tatălui meu în acel moment de mare criză națională îmi este singurul sprijin „rațional” în toată „iraționalitatea” veșnicei mele întoarceri, sub comuniști, dar și după aceea, în țară. Al doilea răspuns, „argument” (repet: improvizat, insuficient poate, dar cum nu am altul la îndemână...Ă este tocmai această „mărturie” pe care am făcut-o cu cărțile mele și cu atitudinea mea civică - atât cât a fost! - față de și despre răscolitorul și barbarul timp pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ambient social normal, „semnalele” pe care le dădeam noi, ele însele nu erau totdeauna foarte „clare”, foarte radicale - nici nu era posibil și, încă o dată, nu numai „din cauza comunismului”, ci din cauza „comunismului românesc”, o spuneam, mai barbar, mai „primitiv”, mai „improvizat” și, la sfârșit, mai autocritic decât felul în care aplicau vecinii noștri de la nord comandamentele moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înmulțirea portretelor cu martiri pe stâlpii rețelelor de electrificare de pe marginea drumului și de afișele din ce în ce mai mari înfățișându-l pe Nasrallah, mai exact bustul acestuia cu mâna dreaptă ridicată, pe ziduri și la intrarea în localități. De partea israeliană monumente improvizate în memoria celor căzuți, sub panouri cu fotografiile soldaților morți în luptă ca, de exemplu, această rustică stea a lui David desenată chiar pe sol cu borcane de sticlă așezate acolo de camarazii lor, pe locul unde o rachetă Hezbollah
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Gustave Flaubert n-a fost deloc un copil fenomen; a învățat cu greu a scrie și a ceti; mintea sa însă lucra; el visa deja composițiuni dramatice, pe care nu știa să le scrie, dar pe care le representa singur improvizând dialoguri și înlocuind rând pe rând rolul diferitelor personagii (Maupassant, Studiu asupra lui Flaubert). Vagabondaj: Au fost vagabonzi: Heine, Byron, Leopardi, Tasso, Lenau, Musset, Gautier, Eminescu, Petrarca, Cervantes, Meyerbeer, Wagner. Inconștiență și instantaneetate: Yürgen-Meyer, în Geniu și Talent, zice: Talentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turmelor lui, o vadră jumătate de brânză. Apoi toamna a vândut proprietarului, pe atunci Macarescu, cu câte un galben jumătate oaia. Construcția drumului peste Stânișoara, cu Italienii, acu 10-12 ani, când lucrau aici oamenii aceia din rasă de artiști, cântând, improvizând coruri și orchestre. BORCA ȘI BROȘTENI La Broșteni, seara la Cazino, niște nemți rău crescuți și obraznici, și un popă tânăr, răgușit, care joacă biliard. Drum cu un om de treabă, care mă duce cu căruța. Într-un loc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]