3,516 matches
-
milioane, zeci de milioane sau sute de milioane de ani. Asemenea seturi bazale de informații ereditare pentru răspunsul imun conferă speciei capacitatea ereditară de a da un răspuns imun la orice element non-self, materializată prin conturarea unei norme de reacție imunitară. Natura răspunsului imun dat într-un anumit moment al vieții individului, este determinată de natura antigenului invadator în acel moment și presupune ca din spectrul normei de reacție imunitară să fie selectate acele elemente care vor avea capacitatea de a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la orice element non-self, materializată prin conturarea unei norme de reacție imunitară. Natura răspunsului imun dat într-un anumit moment al vieții individului, este determinată de natura antigenului invadator în acel moment și presupune ca din spectrul normei de reacție imunitară să fie selectate acele elemente care vor avea capacitatea de a contracara antigenul prezent, recunoscând cu înaltă specificitate natura acestuia. Teoria selecției clonale admite că rearanjamentul de segmente genice are loc la nivelul genomului, înainte de expunerea organismului la antigen. Expunerea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
impresionant al generării diversității imunoglobulinelor (genesis of diversity - GOD) stă la baza mecanismului de memorizare în discriminarea imunologică self-nonself. Evoluția mecanismelor GOD probabil că a fost precedată de evoluția mecanismelor de discriminare self-nonself, dar odată cu inserția lor în desfășurarea funcției imunitare, acestora li s-a conferit vigoare,Figura 3.13. Nucleu polimorfic al unei celule din măduva roșie hematopoietică, de la șoarece (Mus musculus domesticus). Morfologia stranie a acestuia ar putea fi interpretată în termenii realizării a două endocicluri neurmate de diviziune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
constituind așa-numitul repertoriu al imunoglobulinelor. Descoperirea mecanismelor de transpoziție naturală, fiziologică, a segmentelor genice imunoglobulinice, generatoare a unei uriașe diversități de specificitate de legare a antigenelor de către anticorpi, a permis înțelegerea modalității de utilizare a informației genetice din cadrul sistemului imunitar, modalitate neîntâlnită în nici un alt caz, în sistemele biologice. Asemenea mecanisme sunt funcționale deopotrivă în limfocitele B și în limfocitele T. Prețul plătit de organism, în termeni de consum de substanță și energie, în realizarea unor rearanjamente productive, fructuoase, de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
substanță și energie, în realizarea unor rearanjamente productive, fructuoase, de segmente genice imunoglobulinice, finalizată cu geneza unei gene funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice normale, este mare, deoarece un asemenea aranjament poate fi precedat de nenumărate încercări eșuate ale sistemului imunitar de a produce imunoglobuline eficiente în cuplarea cu antigene corespunzătoare, Dar, tocmai acest preț pe care sistemele biologice trebuie să -l plătească, asigură un repertoriu cât mai larg de imunoglobuline, capabil să acopere necesitățile de a contracara cei mai diverse
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cromozomul 2, iar la om în 11p13, foarte aproape, dar distinct, de locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având reactivitate imunitară normală. Sinteza genelor RAG1 și ARNm RAG2 în fibroblastele 3T3 de șoarece, sau în alte linii celulare inactive pentru rearanjările genice, conduce la rearanjarea V(D)J a substratelor test, la nivele care se apropie de cele care au loc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
conduce la un defect în formarea perișorilor de pe partea dorsală a corpului. Mutațiile care determină defecte în gena omoloagă RBP-JK, sunt letale recesive, iar în condiție heterozigotă acționează ca supresori dominanți ai fenotipului hairless. Deoarece Drosophila nu are un sistem imunitar de tipul celui de la vertebrate și nici vreo aliniere exonică la nivel V(D)J, nu se cunoaște în ce mod funcția genei omoloage RBP-JK s-ar potrivi cu un posibil rol al RBP-JK în rearanjarea V(D)J, de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
enhancer-ul rămâne asociat suprasegmentelor VHDJH, pe când acestea sunt plasate în imediata vecinătate a unei noi regiuni constante (de exemplu Cγ) (fig. 6.5). Este de remarcat faptul că asemenea rearanjamente de segmente genice imunoglobulinice sunt desfășurate doar în celulele sistemului imunitar care sunt direct implicate în realizarea răspunsului imun. După ce aceste celule și-au îndeplinit funcția pentru care au fost destinate, ele vor lua calea apoptozei. erspectiva cunoștințelor actuale, este de neimaginat că asemenea rearanjamente genice ar putea avea loc și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
5J, în care J este un polipeptid de asociere, nefiind nici o legătură între acesta și regiunea J a catenelor imunoglobulinice. Acest polipeptid J formează punți disulfidice cu catenele µ. Secreția proteinei este consecința răspunsului umoral pe care îl dă sistemul imunitar al organismului. Versiunile µ m și µs ale catenei grele µ prezintă diferențe doar la terminalul carboxi (capătul C). Astfel, catena µ m se termină cu o secvență hidrofobică, care o ancorează în membrană. În µs această secvență este înlocuită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc anticorpi și proteine ale complementului, aceștia fiind considerați primele organisme la care apar astfel de componente ale sistemului imunitar. Ig M pare a fi prima clasă de imunoglobuline ce apare în filogenie, de la care au derivat celelalte tipuri. Imunoglobulinele reprezintă un exemplu clasic de evoluție a proteinelor ca urmare a duplicației genice, mecanism care a fost elucidat de Susumu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în plasmacite. O particularitate importantă este aceea că nu toate descendentele unei celule B activate devin celule plasmatice secretoare de anticorpi, cu durată scurtă de viață. Unele dintre ele rămân în repaus funcțional (quiescent) și constituie substratul material al memoriei imunitare, cu durată lungă de viață. La reîntâlnirea ulterioară cu același antigen, celulele B cu memorie sunt stimulate să prolifereze rapid și ele vor secreta același anticorp pentru care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale unui răspuns imun de respingere a grefelor se găsesc, dacă nu pe suprafața tuturor celulelor organismului, atunci, în mod cert, pe suprafața majorității celulelor sale. Asemenea antigene de suprafață celulară reprezintă componentele moleculare esențiale ale unui subsistem al sistemului imunitar, subsistem care a fost numit Complexul major de histocompatibilitate (CMH). Curând avea să se realizeze că HLA și CMH reprezintă subsisteme ale sistemului imunitar aflate în relație de corespondență biunivocă, astfel că ele reprezintă unul și același lucru, HLA fiind
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor sale. Asemenea antigene de suprafață celulară reprezintă componentele moleculare esențiale ale unui subsistem al sistemului imunitar, subsistem care a fost numit Complexul major de histocompatibilitate (CMH). Curând avea să se realizeze că HLA și CMH reprezintă subsisteme ale sistemului imunitar aflate în relație de corespondență biunivocă, astfel că ele reprezintă unul și același lucru, HLA fiind, de fapt, molecule CMH de pe suprafața leucocitelor umane. În anul 1964, Terasaki și Mc Clelland au pus la punct testul de toxicitate a limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
determinismul genetic al antigenelor leucocitare umane. Ulterior, au fost identificate și alte componente ale CMH, stabilindu-se definitiv relația biunivocă fizică și semantică HLA ↔CMH. Întrucât acest sistem genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente ale sistemului imunitar, care nu sunt legate doar de leucocite, este preferabilă utilizarea acronimului CMH. Din punct de vedere funcțional, moleculele CMH au fost asociate inițial cu mecanismele imunitare de histocompatibilitate implicate în acceptarea / respingerea grefelor de țesuturi și organe. Numai că, la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acest sistem genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente ale sistemului imunitar, care nu sunt legate doar de leucocite, este preferabilă utilizarea acronimului CMH. Din punct de vedere funcțional, moleculele CMH au fost asociate inițial cu mecanismele imunitare de histocompatibilitate implicate în acceptarea / respingerea grefelor de țesuturi și organe. Numai că, la o analiză mai profundă, imunologii și-au dat seama că transplantul de țesuturi și organe este un demers artificial al omului, o achiziție recentă a practicii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați doar ca răspuns la pătrunderea unui agent străin, sunt sintetizați spontan, de la sine, în manieră constitutivă, adică în absența contactului cu antigenele. Doar eritrocitele de grup sangvin 0 nu au antigene de suprafață, dar în plasma lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de sânge între persoane cu grupe sangvine compatibile, dar diferite (A cu 0, B cu 0, AB cu 0) apare o oarecare reacție antigen-anticorp, numai că un asemenea răspuns imun este de intensitate redusă și este ușor contracarat de sistemul imunitar al receptorului. Dar, cele mai sigure transfuzii de sânge, care nu se asociază cu nici o reacție imună sunt transfuzii izogrup, adică în cadrul aceluiași grup sangvin (0 cu 0, A cu A, B cu B, AB cu AB). În cazul transfuziilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
existenței antigenelor cu specificitate tisulară. În aceste experimente au fost aplicate teste de aglutinare și de citotoxicitate leucocitară. Identificarea antigenelor cu specificitate tisulară individuală a permis descoperirea faptului că, pe lângă cele două componente fundamentale ale reacției imune (sistemul antigen-anticorp), sistemul imunitar mai are o componentă tot atât de necesară în realizarea unui răspuns imun eficient, componentă reprezentată de moleculele CMH. Seruruile imune anti-CMH, obținute de la femei multipare, de la persoane politransfuzate sau de la persoanele imunizate voluntar cu concentrat leucocitar, au fost testate în cadrul unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și care constituie un haplotip), haplotipurile CMH se caracterizează printr-o mare variație individuală, în cadrul populației umane. Această regiune CMH conține peste 120 gene exprimate care codifică pentru proteine cu diferite funcții. Unele dintre acestea asigură mecanismul prin care sistemul imunitar distinge „self”-ul de „non-self”, pe când altele determină profilul de competență pentru rezistența la boli etc. (Lesk, 2007). Haplotipurile CMH controlează compatibilitatea donator-receptor în transplantul de organe și țesuturi și influențează tabloul clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
respectiv, CMH clasa III. Proteinele CMH clasa I și CMH clasa II aparțin familiei antigenelor de histocompatibilitate din CMH, fiind molecule HLA propriu zise, pe când proteinele CMH clasa III reprezintă un grup distinct și diversificat de proteine efectoare din sistemul imunitar care s-au numit proteinele complementului, fiind adesea denumite și sub formularea mai scurtă de complement. Proteinele CMH clasa I sunt glicoproteine care aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor (fig. 8.1) și care sunt exprimate constitutiv pe suprafața tuturor celulelor somatice, cu excepția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mamifere. Antigenele de transplant sunt implicate în reacțiile de respingere a țesuturilor străine incompatibile imunologic, adică acelea care au un spectru diferit de antigene de histocompatibilitate. Prezența acestor antigene pe suprafața celulelor este o condiție sine-qua-non în realizarea unui răspuns imunitar mediat celular. Pe baza criteriilor serologice, adică după proprietățile lor antigenice manifestate în testele de citotoxicitate, proteinele CMH clasa I de la specia umană sunt încadrate în trei categorii desemnate HLA-A, HLA-B și HLA-C, acestea reprezentând tipurile „clasice” de antigene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafața lor fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor endogene. De exemplu, în cazul unei infecții gripale, virusul influenza imvadează celulele căilor respiratorii și oferă informația ereditară pentru sinteza în acestea a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice care se asociază cu moleculele CMH clasa I (fig. 8.6) formând un complex molecular dispus pe suprafața celulei infectate. Complexul molecular CMH clasa I - peptid antigenic este recunoscut în mod specific de către un receptor din celula
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt sintetizate și degradate, dând peptide self. Aceste peptide self se asociază cu moleculele CMH clasa I, dar ele sunt ignorate de limfocitele TCD8+, deoarece în decursul evoluției, organismele au dobândit proprietatea autotoleranței (selftolerance) cu care a fost înzestrat sistemul imunitar, care nu atacă componentele normale ale propriului organism (elemente self normale). Limfocitele TCD4+ prezintă pe suprafața lor receptori cu ajutorul cărora recunosc fragmente de antigene exogene (prezente în afara celulei). Asemenea antigene exogene sunt reprezentate de proteine din vaccinuri, proteine ale agenților
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfokine, declanșând o reacție amplă de hipersensibilitate întârziată. Limfokinele activează alte celule (macrofage, limfocite B) care sunt recrutate la punctul de injectare a tuberculinei, producând reacția intensă la tuberculină, ale cărei semne clinice specifice oferă medicului aprecierea asupra capacității sistemului imunitar al celui testat de a opune rezistență la atacul agentului patogen real al tuberculozei. Celulele TCD4+ stimulează deopotrivă imunitatea mediată celular și imunitatea mediată umoral prin intermediul limfokinelor. IL-2 este principala limfokină a celulelor TCD4+ care stimulează răspunsul limfocitelor B la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitele TCD4+. Pe măsură ce infecția virală progresează, numărul de limfocite TCD4+ scade, la un moment dat atingând pragul cantitativ de la care nu se mai oferă protecție imunologică. În asemenea condiții de reducere cantitativă a limfocitelor T helper sub pragul liminal, sistemul imunitar al celor infectați cu HIV-1 nu mai poate face față multora dintre microorganismele care până la acel moment erau ținute sub control. Exploatând reducerea dramatică a capacității organismului gazdă de a da un răspuns imun eficient, asemenea microorganisme devin „oportuniste”, sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]