2,320 matches
-
de prin 1922. și, spre deosebire de ceilalți pretendenți, el a înțeles natura totalitară a regimului inventat de Lenin, pe care el va trebui să-l perpetueze dacă vrea să se mențină la putere, precum și slăbirea conjuncturii revoluționare în Europa, fapt care incită să abandoneze ideea expansiunii sistemului comunist prin înmulțirea revoluțiilor sociale, și să adopte ideea „construirii socialismului într-o țară”, URSS. începând din 1927, problema succesiunii lui Lenin este definitiv rezolvată. Stalin reușind să-i expulzeze pe Troțki și pe Zinoviev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intră în clandestinitate - în Ungaria, Finlada, Spania etc. - în statele democratice, lupta contra comuniștilor este mai mult sau mai puțin intensă după cum și-au intensificat aceștia activitatea - îndeosebi odată cu adoptarea liniei „clasa contra clasă”, în anii 1928-1933. Fapt care-l incită pe ministrul francez al Afacerilor Interne, Albert Sarraut, să exclame, în 1927: „Comunismul, iată dușmanul!” în paralel, apar numeroase organizații care duc în mod fățiș o propagandă anticomunistă: Comitetul Antibolșevic (1924), Institutul Antimarxist (1927), Comitetul de Propagandă al Republicanilor Naționali
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezentă în mai mult de douăzeci de țări, care-și multiplică publicațiile - la Revue internationale antibolchîvique (1926), la Revue anticomuniste (1938) - și încearcă să influențeze elitele politice și din presă. De la anticomunism la antifascism Instalarea lui Hitler la putere îl incită pe Stalin* să se apropie de Franța și de Societatea Națiunilor (SND) să adopte în 1934 politica frontului popular*; ca urmare, anticomunismul se atenuează puțin câte puțin, atât pe planul relațiilor interstatale, cât și pe acela al opiniei publice. Cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Congresului pentru Libertate și Cultură*, fără a uita posturile de radio americane care emit înspre RDG (Rundfunk im Amerikanischen Sektor, 1946), înspre democrațiile populare (Radio Free Europa, 1950) și înspre URSS (Radio Libery, 1953). Astfel, deși teama de subversiunea comunistă incită Elveția sau Germania să practice interdicții profesionale - în RFG, PC este interzis în 1956 -, cea mai mare parte a democrațiilor tolerează comunismul fără a ieși din limitele comportamentului democratic. Totuși, SUA întrețin nuclee anticomuniste în serviciile secrete occidentale - rețeaua Gladio
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai diverse: dosare biografice ale responsabililor și rapoarte de activitate ale PC; corespondență și radio-telegrame schimbate cu diferitele PC; dări de seamă ale reuniunilor IC; însemnări ale lui Stalin; arhivele personale ale liderilor IC etc. Deschiderea lor în 1992 a incitat PCF* să-și deschidă și el propriile arhive în 1993 și să le depună apoi la Arhivele Naționale ale Franței, în 2003, adăugându-le și fondul privat al cuplului Thorez-Vermeersch. în ce privește arhivele referitoare la relațiile dintre PCUS și celelalte PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
odată cu crearea Gulagului*, în anii 1930, de administrarea sistemului concentraționar. Ideea nu e nouă: din ianuarie 1924 și până la moartea sa, în 1926, președintele organului suprem al economiei sovietice este Feliks Dzerjinski, fondatorul Cekăi. Conducerea raționalizată a terorii* de masă incită la perfecționarea funcționării birocratice, iar efectele acesteia se extind și asupra activității de administrare a economiei - planul cincinal* - care se bazează pe mobilizarea muncitorilor, pe controlul strict al etapelor producției, pe măsurarea și urmărirea diferitelor faze ale procesului industrial. Marea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
permite creșterea producției aceasta fiind favorizată și de efortul colectiv. Ofensiva contra țărănimii este prezentată ca dezvoltarea luptei de clasă la sate, o mișcare spontană care ar porni de jos în sus. în 1929, „țăranii săraci” și muncitorii agricoli sunt incitați să participe activ la spolierea „chiaburilor” - kulaki, pretinșii țărani bogați -, prima etapă a colectivizării. în schimb ei primesc un sfert din cerealele confiscate de la „chiaburi”. Numai că această voință de a diviza țărănimea se lovește de solidaritatea din lumea rurală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Moscova. Destalinizare și criză permanentă a democrațiilor populare Moartea lui Stalin, în martie 1953, deschide o nouă perioadă pentru spațiul est-european pe care stăpânul Kremlinului voise să-l modeleze după imaginea URSS. Prima și timida destalinizare* din primăvara anului 1953 incită la revoltă și, pe 17 iunie 1953, în Berlinul răsăritean are loc o revoltă a muncitorilor, înăbușită de tancurile sovietice. Ca reacție, Moscova strânge legăturile instituționale, favorizând satelizarea militară a democrațiilor populare prin crearea în 1955, Tratatului de la Varșovia, prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mii de oameni trimiși la țară pentru a confisca cu forța produsele agricole sunt plătiți proporțional cu rechizițiile efectuate. Timp de trei ani, această politică a „comunismului de război” duce la izbucnirea a numeroase răscoale, înăbușite fără cruțare, și-l incită pe țăran să se replieze într-o economie de subzistență și să reducă suprafețele însămânțate, ceea ce face și mai dificilă problema aprovizionării. Penuria obligă puterea comunistă să stabilească un sistem de raționalizare foarte ierarhizat, care devine foarte rapid un instrument
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
părtași activi la aceste crime în masă, cărora le datorează de fapt înaltele lor funcții: „bătrânii” - Molotov, Kaganovici, Voroșilov -, dar și „tinerii” - Beria, Jdanov, Hrușciov*, Mikoian. Teroarea are un efect încă și mai nefast asupra societății*. Ea distruge legătura socială, incitând soțiile să-și denunțe soții, copiii să-și renege părinții, vecinii și colegii să se suspecteze unii pe alții. Sub Marea Teroare, ca în timpul unei epidemii de ciumă, orice contact poate fi fatal: nu se știe dacă interlocutorul de azi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tito și întărit prin posesia armei nucleare. Anii care preced moartea lui Stalin, în martie 1953, sunt marcați de epurări* și de procese* sub acuze de titoism, de „cosmopolitism” și de „naționalism*, ca și de militarizarea economiilor, ceea ce i-a incitat pe unii istorici să avanseze ipoteza că Stalin pregătea un nou război în Europa. De la Războiul Rece din Europa la războiul cald din Asia Dacă războiul din Europa rămâne rece - cu excepția războiului civil din Grecia -, nu tot aceasta este situația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
american). Principala rezistență vine din partea secretarului general al PC britanic, Harry Pollitt, care încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist” va incita chiar și PC belgian, danez, norvegian și PCF să angajeze negocieri cu ocupantul german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptă un viraj tactic cu ocazia apelului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în plus (1976), el scrutează opera lui Soljenițîn care „face să apară marea mașină a opresiunii, mecanismele exterminării ascunse sub panourile decorative ale revoluției”. Critica pe care o face totalitarismului și reflecțiile sale asupra emergenței democratice (Invenția democratică, 1981) îl incită să comenteze lucrarea prietenului său Franșois Furet Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii de comunism în secolul XX (1955); el îi contestă anumite puncte, insistând asupra fascinației violenței și a respingerii democrației care-i animau pe intelectualii comuniști (Complicația, 1999
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să restabilească o monarhie autoritară, suscitând opoziție până și în rândurile partidelor democratice și ale armatei, fapt care, în 2004, le permite maoiștilor să ajungă până la porțile capitalei Katmandu. șapte dintre marile partide nepaleze fondează atunci o „alianță democratică”, ceea ce incită PCN-M să declare o încetare unilaterală a focului, pe 3 septembrie 2005. în noiembrie o conferință îi regrupează pe toți actorii politici, și maoiștii acceptă să depună armele în schimbul unei amnistii și a alegerilor libere. în noiembrie 2006 este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ruhrul și chiar să întâmpine cu căldură Armata Roșie*, dacă aceasta ajungea să-i „elibereze” pe proletarii germani. începând din 1934-1935, atât din motive de politică externă*, cât și internă, Stalin reabilitează naționalismul velicorus inaugurând politica de front* popular care incită partidele comuniste să-și revendice o parte din istoria națională, transformând proletariatul comunist în moștenitorul gloriilor apuse. în această linie considerată „șovină” de către troțkiști*, Franța este punctul de aplicație privilegiat. încă din vara lui 1934, Thorez afirmă „ne iubim țara
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Politburo ai PCUS - Zinoviev, apoi Buharin și, în sfârșit, Molotov. Primele patru congrese ale IC stabilesc o serie de principii în vigoare până la dizolvarea ei, în 1943. în paralel, IC înființează diverse ramuri sectoriale - tineret, țărani, sindicate, sporturi etc. - și incită fiecare PC să facă la fel pentru a crea matricele organizațiilor de masă*. în 1923, CEIC inaugurează bolșevizarea. Aceasta tinde să suprime formele de organizare și de funcționare ale vechilor structuri social-democrate. Bolșevizarea este mai întâi aplicată Internaționalei Tineretului Comunist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Moscova că PCF* controlează direct sau indirect mai bine de treizeci dintre aceste organizații de masă. Atât din pricina răcirii relațiilor, cât și a represiunii, pactele germano-sovietice* provoacă în 1939-1941 o prăbușire a acestor structuri. în primăvara lui 1941, IC incită la înființarea unor fronturi* naționale. în Franța, Frontul național creează în 1942 grupuri armate - franctirorii și partizanii (FTP) - care, în 1943-1944, iau o mare amploare, în maquis-urile unde se strâng tinerii ce refuză să meargă la muncă forțată în Germania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clase sociale - oameni de rând, fii de popă, de negustori sau meșteșugari - și se recrutează în cele câteva universități existente. Cel mai de seamă reprezentant este Nikolai Cernisevski care, încă din vara anului 1861, cere, pe un ton agresiv ce incită la răsculare, pământul pentru țăranii dezrobiți, convocarea unei Adunări constituante și votarea unei constituții. Condamnat în 1862 la deportare pentru că înființase o societate secretă, Pământ și Libertate, scrie în închisoare un roman politic și utopic - Ce-i de făcut? - în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
satelor. în 1876, o nouă organizație Pământ și Libertate militează pentru exproprierea marilor proprietăți în folosul țăranilor. La 6 decembrie 1876, acest grup își ține prima manifestare publică, sub conducerea lui Gheorghi Plehanov, provocând arestări în masă. Dacă intensitatea represiunii incită numeroși studenți să abandoneze mișcarea, aceasta radicalizează o minoritate care o ia pe calea terorismului*. La 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împușcă pe prefectul de poliție din Sankt-Petersburg, își folosește procesul ca tribună politică pentru a denunța autocrația și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul lui Lenin* și atingând paroxismul în cel al lui Stalin*. Ea prezintă doi versanți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitor metalurg anarhizant, devenit cadru comunist, apoi secretar general al CGMU, ocupând în același timp un loc în Biroul Politic al partidului. De la Războiul Rece la prăbușirea URSS După 1945, prestigiul URSS și impunerea regimurilor comuniste în democrațiile populare* îl incită pe Stalin să înlocuiască ISR cu Federația Sindicală Mondială (FSM), care grupează sindicatele țărilor cu regim comunist și încearcă să-și ralieze anumite confederații sindicale ce funcționează în democrații. Odată cu Războiul Rece, însă, eșecul este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agrară care explodează începând din vara lui 1917 provoacă o teroare punctuală și spontană a mulțimilor, care antrenează mai multe victime (asasinarea proprietarilor de pământ, a administratorilor etc.). Odată cu Revoluția din Octombrie*, teroarea este încurajată prin lozincile lui Lenin, care incită la jefuirea „celor bogați” și la dezordine generală, și prin disoluția tuturor forțelor de ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restabilirea instituțiilor politice în Europa eliberată de sub Germania nazistă. Imaginea Ialtei înseamnă în primul rând dorința aliaților de a afișa unitatea Marii Alianțe până la înfrângerea totală a Germaniei și de a o prelungi și după aceea; acesta este aspectul care incită participanții să facă niște compromisiuri ai căror termeni nu vor avea același înțeles pentru fiecare dintre ei. Principiul creării ONU este agreat, însă Stalin obține ca membrii permanenți ai Consiliului de Securitate să poată uza de dreptul lor de veto
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și așa mai departe. Se creează acum condițiile necesare pentru o nouă expansiune. II.2.5. Incitările interne la creștere Acestea provin în esență, după cum demonstrează E. Penrose, din existența unui ansamblu de servicii neutilizate în întreprindere. Creșterea întreprinderii este incitată de faptul că serviciile productive existente în interiorul acesteia nu sunt niciodată complet folosite; există în permanență servicii neutilizate sau subutilizate. Deci nu există o "stare optimă" (sau "stare de repaos", după expresia lui E. Penrose) din acest punct de vedere
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]