1,914 matches
-
pentru tinerii condeieri și, nu în ultimul rând, un curaj debordant care a câștigat admirația tuturor oamenilor de spirit, deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen Barbu aveau rădăcini adânc înfipte în timp, mergând până în anul 1962, când acesta "îl
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și-au impus punctul de vedere în fața lui Nicolae Ceaușescu, mediatorul suprem al acestor dispute literare, este o ipoteză plauzibilă, verificabilă prin mărturia lui D.R. Popescu, un bun cunoscător al tumultului scriitoricesc din acea vreme. Expunând lui Nicolae Ceaușescu poziția incomodă în care se găsea Eugen Barbu după plecarea din redacția Luceafărului, D.R. Popescu consemnează în memoriile sale: "Era la curent cu situația lui Barbu. Se arăta nemulțumit de manierele lui. "E scandalagiu, mi-a spus, îi place gâlceava""15. Așadar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
român (idiomatic)"36. Iată, așadar, o formă de "ninism" care mediază între alternativele "nici, nici" și care reușește, cel puțin în plan normativ, depășirea exclusivismului ca notă esențială a maniheismului structural al spațiului intelectual și politic românesc. Că această situare incomodă, cumva "între scaune", nu poate fi decât apanajul unui adept al libertății de gândire și de acțiune devine limpede în momentul în care revenim la ideea marginalității ideologului, fapt despre care, cum am specificat mai sus, cărturarul este pe deplin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache, ed. cit., p. 257. 9 Ibidem, pp. 83-84. 10 vezi mărturia lui Florea Olteanu, procuror instructor militar pe lângă Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei în februarie 1945; Un procuror incomod. Interviu de Georgeta Pop, urmat de o discuție între Florea Olteanu și Cicerone Ionnițoiu moderată de Romulus Rusan, Fundația Academia Civică-Centrul Internațional de Studii Asupra Comunismului, București, 2011, pp. 17 și urm. 11 Ce a fost. Cum a fost. Paul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rușinii, ediție de Nicolae Merișanu și Dan Taloș, Editura Humanitas, București, 2009, pp. 219-220. Pe de altă parte, atât procedeul lui Ierunca, cât și modalitatea de editare a antologiei au fost criticate. Pe lista rușinii au fost incluși și marxiști incomozi pentru regim, doar pentru că s-au pronunțat la un moment dat asupra rolului conducător al partidului, ca de exemplu - deja amintitul - Tudor Bugnariu (ibidem, p. 108), victimă a unei epurări în 1965, când a fost eliminat din funcția de decan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
redactorii găsesc resurse, chiar dacă modeste (de remarcat acel mai din sintagma "părinți mai cu stare" pe care o folosește Ion Călimară/Geo Dumitrescu în Răspuns D-lui de la "Chemarea Vremii") pentru a asigura apariția regulată a unei reviste atât de incomode. Faptul este sugerat oarecum și de Sergiu Filerot care lasă a se înțelege că banii pentru Albatros soseau și din ajutorul pe care reușea să-l ofere el în calitatea sa de reprezentant al editurii. Aceasta din urmă este o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate aici și poate nu atât poezia indirect protestatară au dus la suprimarea revistei. Grupul de aici, căruia i se alăturaseră și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care i-au adus partidul la guvernare. Pe scurt, Dan Cârlan o vrea pe Alina Mungiu-Pippidi pe post de Ariel (e vorba, firește, de detergent, nu de desenul animat) al organizației sale județene. Aferim! Domna Mungiu e însă un personaj incomod. Deșteaptă și informată, slobodă la gură și ascuțită la limbă, în ciuda unei educații burgheze, cu o expertiză internațională apreciabilă, hârșită în mlaștina și bizantinismele comunității Soros de la noi și antrenată în lupta corp la corp din mediul academic anglo-saxon, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mediul academic anglo-saxon, cu capacități de expertiză și de comunicare mult peste medie, ea ar putea fi, într-adevăr, un excepțional europarlamentar. Din nefericire însă, exact din aceste motive, și pentru faptul că nu e slugarnică, e și atât de incomodă pentru politicieni pentru care funcționeză mai dihai decât hârtia de turnesol. Ion Iliescu tresare și azi în somn, înroșindu-se, când își aduce aminte de interviul dat Alinei Mungiu la TVR, când toată abilitatea lui de aparatchik comunist a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care și-a omorât Putin propriii concetățeni (inutil să mai amintesc că, în cazul primului, curajul e garantat de o Constituție necomunistă, în timp ce în cazul celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii stângiști au scandaloasa libertate de a se manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că nostalgia după comunism e un vector care ar putea fi utilizat și în agendele provocărilor artistice ale prezentului. Pentru că, se pare, nostalgia după vechiul regim, după tinerețe și după timpurile revoluționare nu poate fi extirpată din lumea democratică, dar incomodă, a capitalismului, fiind suficient de vitală pentru a genera noi utopii. (Nostalghia e un film de Tarkovski, un regizor ale cărui filme lungi și metaforice ne mobilau viața interioară în comunism. Timpul și disponibilitatea intelectuală de a le vedea și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
manifestă - nu face decât să o agraveze. Am trăit sub acțiunea unui mecanism anihilant al cărui singur scop era măsura creatorului său: imbecilizarea. Am trăit! Privesc cu tristețe ebuliția momentului (rezultat cumplit al strivirii autenticului spirit civic) și cu sentimentul incomod că nu mai avem cu adevărat resorturi ale bucuriei. Și e explicabil! În vacuumul cultural dirijat - decenii! - de către Putere și de către agenții ei, structurile reale ale civismului și ale responsabilității au fost anemiate. Și ele în nici un caz nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Niș), Attila stabilise granița la cinci zile de mers în interiorul Imperiului. Toate neînțelegerile dintre romani și huni au fost aplanate cu aur, după ce romanii răsăriteni încercaseră să atragă pe un sfetnic al lui Attila la infăptuirea unui asasinat împotriva rivalului incomod. Membrii ambasadei lui Teodosie al II - lea, împă ratul de la Constantinopol, au fost invitați la mai multe ospețe, care au fost date de înalții funcționari ai curții regale sau chiar la curtea lui Attila. La unul din aceste ospețe, “după
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a apărut, în mai 2013, la Editura Polirom 796. Vacile lui Stalin a fost tradus de Sigrid Crăsnean și Purificare de Adela Victoria Korshin, versiunea românească fiind, în ambele cazuri, extraordinar de convingătoare. Sofi Oksanen abordează în ambele romane teme incomode și se lansează în ample profiluri de ordin psihologic. Realități crunte ale războiului, ale comunismului sau chiar postcomunismului, drama și imposibilitatea de adaptare a emigrantului, decăderea psihică, stratificarea forțată a personalității, în special feminine, devin extrem de convingătoare la Sofi Oksanen
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
urmă (și aici devine viziunea poetei cu adevărat interesantă), cartea nu mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un ungher, o ascunzătoare, un ultim refugiu. „Ultima patrie“ a cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț nu descrie acest refugiu ca pe un tărâm promis, ca pe un El Dorado
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
tot pasul influența uriașă a mediului social și a modei asupra ,,învelișurilor" sale. Pe de o parte, observăm purtarea vestimentației de calitate, care să ofere confort, protecție și rafinament, iar pe de altă parte, iese la iveală stilul vestimentar neglijent, incomod, ispititor, chiar degradant (rochii transparente, pantaloni cu talie foarte joasă, decolteuri foarte adânci, bluze deasupra taliei, pantofi cu tocuri foarte înalte etc.). Multe articole de îmbrăcăminte modifică forma corpului sau chiar îl deformează. Prin efectele vizuale ale unor haine (atractive
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
așteptărilor, valorilor și dorințelor proprii. În acest context al supradimensionării atractivității sexuale, predomină din ce în ce mai mult gesturile legate de aranjarea vestimentației, fluturarea genelor, scuturarea părului, atingerea accesoriilor (așezarea mărgelelor, învârtirea inelelor pe degete, rearanjarea ochelarilor de soare), mersul deformat de încălțămintea incomodă, invadarea cu ușurință a spațiului intim al interlocutorului, contactul mai intens al privirilor, toate acestea cu intenția de a atrage de fapt atenția celorlalți. Atât la femei, cât și la bărbați, se manifestă tot mai intens actul conștient sau inconștient
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
multor întrebări de tip "De ce....?"; ○ interpretarea mult prea în amănunt a ceea ce spune clientul; ○ utilizarea termenilor pe care clientul s-ar putea să nu îi înțeleagă; ○ discuțiile dese despre persoana consilierului; ○ minimalizarea a ceea ce clientul povestește; ○ evitarea subiectelor de discuție "incomode". Abilitățile de comunicare reprezintă garanția succesului în procesul de comunicare indiferent de spațiul social în care se desfășoară, de vârsta sau sexul clientului, de modul de abordare a procesului de consiliere individual sau în grup. Când vorbim despre tehnicile de
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
va vizita el însuși în locuința din strada dr. Staicovici nr.34, însoțit uneori și de părintele său spiritual, Părintele Daniel, fost Sandu Tudor. Poet, gazetar, pamfletar, teolog, călugăr, preot, duhovnic, isihast și martir, părintele și creatorul „Rugului Aprins”, apare incomod și surprinzător mai în toate deciziile lui - inclusiv aceea de a-și fi vândut întreaga avere înainte de a se călugări. Ca și atunci când, înainte de a se prăbuși cu avionul său personal, invocă faptul că un înger, îngerul său, l-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
băgat într-o iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat în rugăciune, după care s-a așezat pe burtă, cu mâinile întinse, în semn
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mediu odată cu invazia sovietică. Mulți și-au părăsit țara, motivele fiind multiple: ura contra cotropito 70 rului, neputința de a colabora cu dușmanul la distrugerea propriei națiuni, simpla și fireasca dorință de libertate. Au fost nevoiți să plece cei mai incomozi, cei „primejdioși”. Alții au sperat, au rezistat, au plătit cu izolarea socială sau chiar cu viața. Se poate vorbi, pentru ultima jumătate de secol, de un exil exterior și de un exil interior. Primul n a fost aventură, al doilea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ani de când a fost executată în stil mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
exclude astfel de întâmplări dramatice. Urmând această logică, s-ar putea spune că nici nu mai este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop „eliminarea” incomodului jurnalist de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala cărțile pe masă, un independent care nu făcuse târgul cu diavolul devenea prea incomod și trebuia eliminat. Aceasta cu atât mai mult cu cât se opusese pe față carierismului academic pe bază de dosar și de bună colaborare cu „organele”. Momentul 1989 le oferea ocazia nesperată a „reparației”. Invidia și ura i-au dus
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt scris
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]