3,194 matches
-
Lui Alice îi era frică de ceea ce ascundea noaptea, dar, în clipa asta, și mai frică îi era să rămână pe loc. Își iubise soțul, dar nu destul. Își adora copiii, dar aceștia erau niște creaturi minunate, separate și deseori indiferente. Copiii ei nu erau responsabili de fericirea lui Alice. Gândul că doar ea era singura responsabilă era înfricoșător, mai terifiant decât noaptea. Alice a așteptat s-audă din nou foșnetul și chiar l-a auzit venind dintre copaci, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fără rost. Gingiile lui habar nu aveau, continuau să-l doară. Și el continua să vrea „Dincolo”. Acuma ar trebui să scriu un panseu despre durerile naturale ale creșterii capitalismului din comunism. Nu am să o fac, fiindcă durerea rămâne indiferentă la teoriile noastre. Aș fi ipocrită să spun că ni s-ar mai atenua dacă filosofăm despre ea. În stările mele adânc depresive am detestat filosofia. Nu era bună de nimic, n-aveam ce face cu ea, nu-mi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
autogări, însemna că nici lor nu le era frig... Dacă eu trăiam fericit cu câțiva prieteni însemna că și viața lor era o fericire... Dacă pe mine mă durea în cot de regim, însemna că și ei puteau trăi la fel de indiferenți... M-am simțit ca un vierme, cum zicea Victor. Am ieșit în pauză, îmi venea să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gării, care era la fel ca celelalte aflate de-a lungul terasamentului ce străbătea întinsa, plictisitoarea câmpie de sud. Nici n-aveau termen de comparație, și chiar dacă ar fi avut nu le-ar fi stat mintea la așa ceva. Le era indiferentă ca și calului, căruia Lung îi atârnase un sac cu iarbă după grumaz și mesteca răbdător în așteptarea stăpânului, în spatele gării, unde drumul se termina în fața celor două trepte ale scării de piatră ce ținea cât toată lungimea clădirii. Lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un an și ceva, adică de la terminarea liceului - el nu spune «nu», dar încă nu i s-a iscat prilejul să plece. Mă gândesc cu emoție la momentul acela. Cum vei reacționa când mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și care făceau, în aceste circumstanțe, dovada încrederii ce-o căpătase în mine - deși locuiam de atât de puțină vreme la el. - Orice este posibil, îi răspunsei. Eu nu fac politică, sunt judecător, deși n-ar trebui să ne fie indiferentă politica și chiar cred că nu ne este. Se întâmplă atâtea lucruri... Aliații se pare că ne-au uitat. O dictatură însă - așa cum vă temeți - ar fi o aberație. Abia am ieșit din una. Nu s-a murit ca să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
erau păstrate numai prin grija și stăruința Anei, care afirma că nu i-e teamă, pentru că „nu e nimic rău în asta”. Avea dreptate, dar nu era suficient. Era tânără, nu se obișnuise cu timpurile sau trecuse pe lângă ele ușor indiferentă, era una din posibilitățile de nesluțire, de a-ți menține identitatea. Frunzărea revistele pentru așezarea unui melancolic echilibru; erau acolo fotografii înfățișând obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni în fracuri, doamne în strălucitoare rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acelui an începu spre seara zilei următoare în casa învățătorului - el încă nu îmbătrânise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai încerca fardate eforturi de înșelare a vârstei, în timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora Anei cu soțul, amândoi încă tineri sau părând astfel la puntea nehotărâtă a anilor, surprinzător pentru mine fu prezența neașteptată a lui Lung și soției; toți stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a Convenției nr. 111. Concluzia care cere instituirea unei comisii de studii la fața locului nu are niciun temei. Nu poate fi vorba nici de însușirea ei și nici de primirea comisiei în România. Notă: Presa franceză nu a rămas indiferentă la mențiunea privind situația din propria țară. Astfel, ziarul Le Monde din 30 iunie 1989, într-un reportaj de la Conferința Internațională a Muncii, după ce redă acuzațiile prezentate de delegatul francez Bernard Mourgues și de cel ungar Tomas Marton la adresa României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fața etnică" și nu "naționalism". Împreună cu colegul nostru de la Viena, am fost într-una din republicile din Asia Centrală, aflată în atenția O.S.C.E., ca zonă susceptibilă să fie cuprinsă în vâltoarea evenimentelor din Afghanistanul vecin. Liderii de acolo păreau total indiferenți de ceea ce în O.S.C.E. era considerat un grav pericol infiltrarea talibanilor. Ne-au vorbit de cu totul altceva, de problemele lor de dezvoltare economică. După cum, în Croația, atenția era concentrată nu asupra "stingerii" vâltorilor care cuprinseseră Balcanii, ci asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și a instituțiilor sale, o diluare a valorilor colective 122. Existența și multiplicarea practicilor de corupție, spun acești specialiști, sunt favorizate acolo unde etica publică este la un nivel scăzut sau oscilantă, acolo unde opinia publică este practic inexistentă sau indiferentă față de politică și gestiunea treburilor publice. Acolo unde nu se vorbește deloc sau prea puțin despre corupție, fie că aceasta nu există (ceea ce este puțin probabil), fie că ea este atât de bine organizată încât nu trezește vreo suspiciune. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vin tare, pe când Anna e atât de comună...“ Nu că s-ar alege cu ceva bărbații cu pricina. Helen se laudă că n-a fost niciodată îndrăgostită, iar eu una o cred. Sentimentalismele o lasă rece și e cu totul indiferentă față de toți și toate. Chiar și față de Luke, prietenul - mă rog, acum logodnicul - lui Rachel. Luke e atât de brunet, de sexy și plin de testosteron încât mie mi-e teamă să rămân singură cu el. Vreau să spun, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cât mai departe. — Incorigibilul meu văr Giovanni, spunea Clement al VII-lea cu afecțiune și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă pleci. Îți înfig pumnalul în spate. Nu reuși să scape din strânsoarea ei și nu voia să lupte cu o femeie - de altfel, nu luptase nici cu vreun bărbat. Se întoarse lângă foc. Ești nebună! îi spuse. Fata rămase indiferentă. — N-o să-l iau cu mine, încearcă să înțelegi. Nu sunt un războinic, abia pot să mă apăr pe mine, și dacă nu ar fi Lurr - mângâie câinele, care se întinsese din nou la picioarele sale -, nu cred că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coșmar. Am urcat scara care ducea la ușa ca o trapă, cu tranzistoare și cu cumpărături scutite de vamă, cu țâțe mari și cu pantaloni albi. Privește. Așteaptă. Iarăși își fac apariția oamenii... circulația acelor zile era doar circulație, anonimă, indiferentă - circulație, circulație pur și simplu. Acum știu ceva mai mult decât mișcările care au loc în spatele meu. Mașinile sunt specifice, cu câmpuri de forțe, blânde, ostile sau distante. Văd fața unei mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poet năbădăios și visător, încercând astfel să-și asigure mult doritul răspuns emoțional, în timp ce Spunk se destăinuie lui Lorne în legătură cu înclinația tragică a omului de a răni ceea ce iubește. Și așa mai departe. Evident, toată povestea e cât se poate indiferente stranie, și Bad Money (noul titlu) devenise deja o lectură îngrozitor de plictisitoare. Dar monologurile vor ajunge direct la coșul de gunoi în momentul montajului, dacă chiar or să fie filmate, așa că asta-i foarte simplu. — Trebuie să avem încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era atât de ridicolă încât n-am reușit să mă mai dau furios multă vreme. Voi avea ce să-i povestesc Martinei și de ce să mă amuz cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii indiferente cinci și zece, dar Spunk a scos din buzunarul de la spatele blugilor un șomoiog de sute cât un sul de hârtie igienică și a aruncat două sutare cu un gest nimicitor peste tortul de ciocolată. Totul s-a terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bărbaților tineri. Prepelicarul era un cap de familie înnăscut. Cu sâni. Pentru indienii axona capii de familie cu sâni erau o anatemă. Pe măsură ce creșteam, dezaprobarea devenea din ce în ce mai fățișă. Discuțiile de la fântână se opreau atunci când mă apropiam eu. Umerii se ridicau indiferenți atunci când trecea Prepelicarul. Cu nasurile ridicate în vânt, axonii ne ostracizau cât de tare puteau. Nu ne puteau goni; nu comiseserăm nici o infracțiune. Dar nu erau obligați să ne placă și, prin urmare, nici nu ne plăceau. — Ei bine, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chestia asta. N-o poți controla. Ea te controlează pe tine. Și apoi mai sunt și sincopele. Trandafirul e defect, Grimus. E periculos. Te-a făcut și pe tine periculos. Ochii lui Grimus sticliră un moment, apoi își reluară expresia indiferentă. — Te rog, zise el, și vocea sa avea un ton nou, implorator. Aș vrea să-ți mai arăt doar o singură descoperire. Dacă nici ea nu te convinge de valoarea enormă a Trandafirului, de importanța păstrării și menținerii lui după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din America și a considerat, din cine știe ce motiv misterios, că e bine să lase un poet fără succes, căruia îi plac berea Guiness și rock’n roll-ul, să aibă grijă de apartamentul ei cât timp e plecată. Sigur nu era indiferentă la farmecul irlandez al lui Tom. Sper că nu doar o să arunce cutiile de pizza și sticlele goale, dar că va și contacta o firmă de curățenie care să vină cu echipament ei cu putere industrială înainte să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o pereche de blugi strâmți, care conturau la fel de arătoasa parte de jos. Plin de energie, a trântit ușa în spatele său și a țopăit pe scări, cu o geantă sport atârnându-i pe umăr. Ochii lui strălucitori au trecut pe lângă mine indiferenți în timp ce închidea poarta cu zăvorul și o lua în josul străzii. L-am privit cu interes în timp ce se îndepărta, și nu numai pentru imaginea drăguță pe care o ofereau mușchii fesieri în timp ce mergea. Părea genul de bărbat la fel de interesat de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă fascinează absconsul. Nu am humor suficient pentru a fi tragic. Zâmbesc acum, privindu-mă cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se părea pierdere de timp. Dar dincolo de aceste mofturi de ins țâfnos rămâne marea lumină a prieteniei care ne-a unit în anii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]