2,252 matches
-
D. Cantemir devine primul istoric al limbii române care distinge între constituirea acesteia, fie ea și numai din latină, și epoca ulterioară a contactelor cu diverse alte limbi. Spectrul degradării latinei de către daci îl determină pe Cantemir să respingă cu indignare următoarea relatare a istoricului polon Sarnicki: „Și cu toate că Aurelian a luat înapoi acele legiuni italice, pe care Traian le adusese cândva în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Unii interpreți accentuează puterea acestui cuvânt grecesc μιαρου, pe care îl recomandă spre folosire ca epitet în cazul acestui eveniment, până la a-l transforma cu sensul de abominabil; la asta eu adaug că un astfel de succes provoacă mai mult indignarea și ura împotriva celui ce face să sufere decât mila pentru cel care suferă, și că astfel acest sentiment care nu este specific tragediei, numai în cazul în care este bine apărat, îl poate înăbuși pe acela pe care ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca personajele tragice, adică cele a căror nefericire constituie catastrofa din tragedie, să nu fie nici complet bune, nici complet rele. El nu vrea ca ele să fie foarte bune, pentru că pedepsirea unui om de bine ar stârni mai mult indignarea decât mila spectatorului; nici ca ele să fie rele în exces, fiindcă nimănui nu-i este milă de un scelerat. Trebuie deci ca ele să aibă o bunătate mediocră, adică o virtute capabilă de slăbiciune, și să ajungă în nenorocire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aricia, pentru ca toate personajele piesei să stârnească mila spectatorului. Anticii, într-adevăr, îi reproșau lui Euripide că l-a reprezentat pe Hipolit ca pe un "filosof scutit de orice imperfecțiune (...), ceea ce făcea ca moartea tânărului prinț să trezească mai mult indignarea decât mila. Am considerat că trebuia să-i confer o oarecare slăbiciune care să-l facă puțin vinovat față de tatăl lui, fără totuși să-i știrbesc ceva din această grandoare a sufletului cu care apără onoarea Fedrei, și se lasă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că, după o veche credință obișnuită în ținutul Argos, o altă Ifigenie, fiica Elenei și a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia este o eroină prea virtuoasă pentru ca spectatorul să-i poată accepta moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să o reprezint în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
complet nedemnă de compasiune." În schimb, Corneille contestă excluderea din scena tragică a personajelor "foarte virtuoase" sau "foarte rele". "El (Aristotel) nu vrea ca un om complet inocent să ajungă în nenorocire, pentru că, acest lucru fiind abominabil, trezește mai mult indignarea împotriva celui care îl persecută, decât mila pentru nenorocirea lui; el nu vrea nici ca un om rău să ajungă acolo, pentru că nu poate stârni milă printr-o nenorocire pe care o merită, nici teama pentru ceva asemănător la spectatorii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
printr-o nenorocire pe care o merită, nici teama pentru ceva asemănător la spectatorii care nu-i seamănă; dar când aceste două rațiuni încetează, astfel ca un om de bine care suferă să stârnească mai mult mila pentru el, decât indignarea împotriva celui care l-a făcut să sufere, având în vedere că pedepsirea unei mari crime poate corecta în noi vreo imperfecțiune având legătură cu ea, cred că nu trebuie să ne opunem la expunerea pe scenă a unor oameni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teamă că ar comite ceva asemănător, sfârșitul lor funest poate avea asupra lui efectele despre care tocmai vorbeam." (Discurs despre Tragedie) Cazul omului foarte virtuos care este persecutat "din ordinele altuia care nu (este) destul de rău ca să atragă prea multă indignare asupra lui și care arată mai mult slăbiciune, decât atitudine criminală în persecuția pe care o efectuează" este și el demn să figureze în universul tragic. Corneille îl realizează în Polyeucte. Felix, carierist slab și fricos, își trimite ginerele la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar putea analiza sufletul fiecărui om după gradul de emoție pe care-l manifestă la Teatru; dacă fața-i rămâne indiferentă, dacă ochiul lui nu este deloc umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de predilecție al dramei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectacol, "multe drame se vor transforma în comedie"63, pentru că neangajarea, neimplicarea, obiectivitatea nu pot aduce atingere liniștii noastre, astfel apărată prin indiferență. Dispoziția interioară trebuie să fie plasată într-o zonă medie între pasivitate și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii exterioare este surprins numai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poată "propaga cu ecou"74. Sterilitatea anilor de la Berlin se poate explica prin dezrădăcinarea dintr-un mediu social ale cărui vibrații le-a augmentat ca printr-o cutie de rezonanță, într-un cadru ce nu-i stârnea nici emoția, nici indignarea. Prezența sa în cetate, controlată, histrionică, scrutătoare, interpretativă, degajată și angajată totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conjuncție dar și de disociere cu comicul. Deși nu râsul, ci surâsul este efectul scontat de satiră, el este prezent în atitudinea creatorului care se bizuie pe procedeele comicului nu pentru a amuza, ci pentru a exprima o saeva indignatio (indignare crudă), pentru a critica vindicativ, batjocoritor sau aluziv o realitate față de care spiritul satiric se concretizează atât prin implicare, cât și prin distanțarea evidențiată în claritatea idealului pe care i-o opune. Ca trăsături minimale distinctive față de ironia pe care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice este un exemplu de virulență pamfletară caragialiană: A! generoși patrioți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a manifestat la Caragiale în ciclul de pastișe parodice după Macedonski (Erato, scapă-mă, Cameleon femeie etc.). De asemenea, schița caragialiană Intelectualii pare hipotextul tabletei Despre scriitori, în care Arghezi a renunțat la învelișul derutant al ironiei, dând frâu liber indignării : Trebuie înjugați la viață demnii scriitori [...] Până ce nu-și vor rupe genunchii, nu-și vor beli fruntea de pământ și piatră [...] ei nu vor putea înțelege, din cafenea și berărie, unde se confundă cu chelnerii adormiți pe picioare, nici viața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei și Culturii"61. Interesant este că indignarea acestui lord față de "UNESCOPROȘTI" și "UNESCOPROSTIILE" lor se exprimă prin recursul la metafora rinocerilor: "Pe dată ce Picasso s-a ouat cu panoul său gigantic [e vorba de tabloul intitulat Guernica], lui Michel Angelo nu-i rămâne decât să emigreze
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o avalanșă de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intended to reflect a hostile or derogatory judgement or a feeling such as indignation and contempt", ("Nu se poate să mă exprim la modul ironic, decât dacă ceea ce spun intenționează să reflecte o judecată ostilă sau un sentiment de tip indignare sau dispreț" [t.n.]. 73 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 540. 74 Henri Bergson, op. cit., p. 12. 75 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 178. 76 Al. Paleologu, Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
192. 120 Eugène Ionesco, Teatru, vol. I, ed. cit., p.15. 121 Guy Cook, Discourse and Literature, Oxford University Press, 1994, p. 2. 122 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 190. 123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine... pe care nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și Insula Muzeu. Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei lui, vii sau morți. — Așa bine familiarizat cu treburile familiei mele cum ești, Herr Gunther, probabil că nu e nevoie să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
colț al Încăperii, un alt bărbat veni să mă ajute și fiecare dintre noi, luându-l de câte un braț pe bătrân, l-am tras Înapoi. Țineți-l, țineți-l! țipă Roșcovanul. Își Îndreptă vesta și Încercă să-și controleze indignarea Îndreptățită. Privi apoi scurt În jurul persoanei sale, ca și cum verifica dacă demnitatea lui e Încă intactă. Six continuă să strige: — Fiica mea, ce i-ați făcut fiicei mele? Gangsterul se Încruntă și se uită Întrebător la mine: — Despre ce dracu’ vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și un început de sentimente mai tandre pentru cei mai mari dintre voi... că nu sîntem puși aici să vă păzim... dar de-aici și până la ce-au făcut acești... acești... nesimțiți..." Directorul se montase și acum se sufoca de indignare. Noi comentam tot timpul: Da' ce-au făcut, dom'le? Ce treabă are el? Parcă el n-a umblat tot timpul după curul ăleia de biologie..." Directorul atinse un climax olimpian: "Plecați de-aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unei monezi sau a unui vârf de unghie, o Iulie, o Roză, un Bebi, un Nelu, lipsesc semnul plus dintre el și ea, anul de grație, inimioare, love, săgeata care săgetează, trecătorii inculți, loviți de leuca nemuririi, plin tu de indignare, și oamenii peșterilor aveau mai mult respect pentru imagini decât contemporanii noștri sălbatici! Și când oare se va așeza și țara asta ca să fie timp și bani pentru îngrijirea frumosului! parlamentarii noștri își împart fotolii și portofolii! Aud pași în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din camera de ședințe tresăriră. Planul de a prinde ucigașul când se Întorcea să-și ia trofeul era compromis și imposibil de reparat. Toate detaliile sângeroase erau Împrăștiate pe prima pagină a ziarului Press and Journal, descrise cu revoltă și indignare. — Asta era cea mai bună șansă pe care-o aveam să-l prindem pe ticălosul ăsta Înainte să ucidă iar! Insch Înșfăcă exemplarul lui din ziar, tremurând de furie când Împinse către ei prima pagină desfăcută. Puteam să-l prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]