56,780 matches
-
televiziune: vezi ce siluete demne au ueropenii ? Și dacă nu ne vor vrea, pe cine vom mai da vina ?... -Domnu' mieu, mă întrerupe, "Nu știu alții cum sunt", dar eu, când am pe cine să dau vina, mă simt un individ realizat, cu zapiscă de doctor în ce domeniu vrea internetul, cu vilă și piscină construite din bani publici, respectiv unul dintre cei ce "domnesc peste vreo limbă" de lemn cu care spun la televiziune lucruri cu mult mai trăznite decât
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
și Eliot, însă când am început eu să scriu, ei erau influența de care trebuia să ne ferim. M-au ajutat americanii: Pound, Stevens, Williams. Charles Reznikoff a fost extrem de important pentru mine, mai ales în felul de a evoca individul. Apoi (v. interviul meu cu Michael Schmidt, care e pe site-ul meu) au fost poeții ruși, mai ales }vetaeva. Am descoperit opera ei la bibliotecă, pe când citeam pentru o serie de prelegeri pe care le-am ținut despre ritm
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
gunoiul din port, a declarat pentru EVENIMENTUL ZILEI, că poate fi, la nevoie, și omul actualilor guvernanți așa cum a fost al predecesorilor lor. Se vede că, în materie de gunoaie, disponibilitățile unora sînt nelimitate. Problema este că, susținut politic fiind, individul a obținut la licitație de 17 ori prețul anterior pentru operația cu pricina. Bănuim că, dorind așa de firesc să fie și omul succesorului lui Miron Mitrea la Transporturi, va mai scădea din pretenții. Pînă se așează gunoaiele, e necesară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
ci și dizolvarea unui sistem cu apetențe de mondializare, generat de ideologia comunistă și girat de un colos statal-militar precum defuncta Uniune Sovietică. Sub unghi personal, această enormă schimbare i-a oferit premisa unei regăsiri a autenticității intelectuale și etice. Individul marginalizat, opresat de un centru ultraabuziv, se redresa în climatul unui nou început, al unei introduceri în normalitate: "A fost, pînă la urmă, șansa de a părăsi ghettoul strîmt și insalubru al umilințelor și al angoasei. L-am lăsat în
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Mircea Mihăieș Nu cred să fi scăpat nimănui una din stratagemele prin care politicienii români de la putere se delimitează de indivizii ajunși pentru diverse poltronerii fie pe paginile întâi ale ziarelor, fie în boxa acuzaților. "L-am întâlnit în viața mea doar de șase ori", l-am auzit explicând din vârful buzelor pe unul din apropiații lui Iliescu, somat să dea
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
pierdut umbra, poetul nostru e pe punctul de a-și pierde chipul. Nu e de mirare, așadar, împrejurarea că, asumîndu-și condiția unei ființe precare, lovite de ingratitudinea comunității, Abăluță se socotește încadrabil în categoria "omului de prisos". Adică a unui individ diferențiat în mod negativ ("De ce nu sînt și eu ca alții"), absent din locurile cele mai firești, revers frapant al prezenței ("De ce lipsesc din atîtea locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații, la căldura unei case de țară
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
intră într-un soi de vegetație. Începe să prefere un anume fotoliu și caută un spațiu cât mai ascuns de ochii celorlalți. Bătrânețea nu e imaginea cosmetizată din reclamele pe care le vedem zilnic la televizor. Bătrânețea nu înseamnă (numai) indivizi veseli, plini de vitalitate, alergând pe biciclete alături de batalioane de nepoți. E teamă. Invaliditate. Descompunere. Dependența de ceilalți. Alfred e cazul clasic al bolnavului dependent de familie, mai exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
impus acesta din urmă e cel puțin bătătoare la ochi. Se vorbește prin târg că în ultimele săptămâni serviciile secrete și-au intensificat activitățile - mă refer, firește, la cele care i-au făcut faimoși: urmărirea, înregistrarea audio și video a indivizilor neconvenabili, doar-doar vor spori teancul de probe compromițătoare contra lor. În felul acesta, domnii agenți secreți speră să pună deoparte probe albe pentru zilele negre care-i pasc. Că aceste zile vor fi mai puțin negre decât ne imaginam, începe
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
că meciurile de hochei dintre Steaua și Miercurea Ciuc sunt prilejuri potențiale de a readuce România pe paginile întâi ale ziarelor internaționale. Scandările xenofobe, agresiunile verbale, încăierările violente, cu bâte de baseball și cuțite, sunt tolerate cu o filozofică resemnare de indivizi care stau pe bani grași și ascultă telefoanele intelectualilor critici, în loc să se implice în dezamorsarea surselor de conflict. Ceea ce s-a întâmplat pe străzile Bucureștiului în seara de 4 martie 2005 - la douăzeci și opt de ani după catastrofa din 1977 - e
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
totul împlinitoare reîntoarceri. Onestitatea originară a unui Bezuhov în variantă valahă se vădea ofensată de spectacolul unei puteri uzurpatoare ce îngrădea progresiv libertățile cetățeanului cu scandaloasa pretenție de-a le garanta, ajungîndu-se la structura unei societăți închise ce rezerva fiecărui individ un spațiu de captivitate "aidoma unei cupole-voliere dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
extrem de bogate. Acum e vorba de un război al conturilor din bănci și al controlului asupra sectoareșor importante ale economiei. Era inevitabil să se ajungă aici? Fără îndoială. Iliescu era capabil să perpetueze sistemul atâta timp cât era apărat de intruziunea unor indivizi din afară. Aducerea, într-o primă fază, a lui Cosmin Gușe, apoi ascensiunea viguroasă a lui Victor Ponta sunt elemente ce-au distrus coeziunea de beton armat a partidului. PSD-ul a trăit, la scara propriei ticăloșii, drama din anii
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
putere vrea supuși care să execute fără crâcnire cele mai aberante ordine, și nu parteneri. Din păcate, oamenii competenți s-au nărăvit și nu acceptă chiar toate inepțiile superiorilor. E aproape o fatalitate ca mereu disponibili să fie leprele, slugarnicii, indivizii îmbolnăviți de metehnele comunismului. Cu toate acestea, o serie de erori flagrante puteau fi remediate în doi timpi și trei mișcări. Presa a scris cu amuzament amar despre catastrofala organizare a vizitei prezidențiale în Marea Britanie. S-a scris, negru pe
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
șeful statului. Măsura e salutară, dar ea ar fi trebuit luată înainte. Așa, a apărut bănuiala că o decizie absolut normală e doar rezultatul ranchiunei prezidențiale. De felul în care funcționează multe alte ambasade ale României, râd și curcile. Aceiași indivizi incapabili să discute în limba țării în care ne reprezintă tronezează trufaș pe feudele diplomatice unde s-au înscăunat temeinic. Zilele trecute, blocat fiind mai multe ore într-un aeroport, am stat de vorbă cu doi directori de centre culturale
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
ei complexă punctată de amintire, uitare, respingerea amintirii, se relaționează cu alte două teme majore: timpul și identitatea umană. În special în poezie și în romane, scriitorul conturează o soteriologie a memoriei în confruntarea cu timpul și în fața pericolului alienării individului. Recursul la memorie este inevitabil pentru menținerea legăturii vitale cu timpul istoric, mai mult sau mai puțin îndepărtat, care este nimicit de timpul ca proces ireversibil, dar în care se află rădăcinile identității individuale și colective. Memoria este salvatoare, dar
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
de viață inumane (clandestinitate, precaritate, izolare, dezrădăcinare, agresiune, amenințare și pericol permanent), asimilabile coșmarului, anormalității și irealității. Fundalul istoric și realismul circumstanțelor îi permit autorului să semnaleze ceea ce consideră a fi problema fundamentală: aceea a violenței, care afectează grav identitatea individului, degradează ființa umană, o reduce la instinctul primar de supraviețuire cu orice mijloace, inclusiv trădarea, jaful și crima. În Ploaia galbenă (cel mai cunoscut roman al lui Llamazares, în Spania, unde este inclus în manualele școlare, dar și în străinătate
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel de al treilea
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
forța distrugătoare a trecerii timpului și își susțin pledoaria pentru memorie pe dezvăluirea semnificațiilor profunde și a ultimelor consecințe ale atitudinilor opuse, de acceptare și de respingere a unei experiențe colective sau personale cu rol decisiv în evoluția societății și individului.
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
de ghețurile siberene. Și acum, pour la bonne bouche, iată și un aspect benefic al mitului Eminescu. Mă aflam în septembrie 1990 la fântâna de la Universitate. Acolo trona un tip primitiv, figura clasică a activistului PCR de la "muncipiu" sau sector; individul exalta acțiunea minerilor din iunie; am încercat să-i replic, spunându-i că aceștia au devastat Universitatea; din nefericire n-am talentul necesar pentru a reda vehemența cu care m-a pus la punct tovul; i-am arătat că au
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
din patru în patru ani, cu zâmbetul pe buze, cu o bătaie pe umăr, convingându-te că doar el te va scoate din nevoie. Pe când realitatea arată că omul sfințește locul, eliminarea sărăciei pornind de la voința, inteligența și imaginația fiecărui individ în parte. În rest, palavre! Degeaba, însă, atâta timp cât tocmai săracul își vinde votul pe o pungă de mălai și nu vede mai departe de sacoșa electorală. Cu mai bine de patru cincinale în urmă, când democrația se ridica copăcel-copăcel pe la
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
fi întâlnit, te-ai fi speriat cu siguranță, deoarece îți dădeau instantaneu impresia că vor să te atace. - Doresc să vorbesc doar cu agenții de Poliție, explică Sonia, îndepărtându-se de malaci. Nu mai conversase niciodată în viața ei, cu indivizi atât de fioroși. După ce termină, reveni să continue discuția. - Nu ați vrut să vorbiți cu noi, nu mai discutăm acum! se răstiră namilele. -Dar cine sunteți ? întrebă curioasă Sonia. -Suntem șefii de la firma agentului de pază! răspunseră răstit, în cor
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul suferinței fără leac. Și al fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum începe confruntarea cu
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
pas al lor era cunoscut în cele mai mici amănunte. Atunci când Halil a pus deja stăpânire pe viața ei și a început să o bată din senin, reproșându-i infidelitatea, Săndica s-a trezit cu omul securității pe o alee. Individul și-a declinat apartenența și i-a spus că va fi protejată, dacă va da informații despre activitatea străinilor în facultate, iar dacă nu, va fi anchetată pentru relații subversive cu cetățeni arabi împotriva statului. Speriată de situația creată și
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
comunist avea grijă să înlăture orice stimul extern: reclame occidentale, călătorii în străinătate, relațiile cu străinii care ar fi exacerbat apetitul românilor pentru produsele de consum. Economia comunistă funcționa într-un singur scop: să ofere tuturor un loc de muncă. Individul era considerat o simplă unealtă de muncă. Comunismul a creat o societate a penuriei permanente, în care întreaga populație, cu excepția nomenclaturii comuniste, trăia la limita subzistenței biologice. Sistemul comunist trecuse la controlul polițienesc al dorințelor și plăcerilor. Tot ce ținea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
persistentă și subtilă, poate că trebuia s-o așez în capul listei. Dar cauzele analizate nu au menirea să stabilească o ierarhie, ci un punct de vedere. De ce-i atât de importantă această cauză? Deoarece ea reflectă cu fidelitate mentalitatea individului, năzuințele și căile urmate de acesta pentru a-și satisface trebuințele. Prin extensie, planul moral-spiritual al unei societăți reprezintă barometrul sau media cultural-atitudinală a membrilor săi. Decăderea economico-socială de azi este și consecința decăderii moral-spirituale începută cu mult timp în
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]