1,875 matches
-
când vom țopăi într-un picior? Și instinctele cred în fericire. Prudența duce spre o fericire împuținată. Fericirea - acest visat perpetuum mobile al condiției umane. Și dacă glanda fericirii ni s-a atrofiat? Numai arta, credința și iubirea pot genera inefabila fericire. Am impresia că fericire nici Dumnezeu nu mai are de unde să ne mai dea. Fericirea poate fi și un inventar al nenorocirilor care ne-au ocolit. Fericirea e ca și orgasmul. Dacă ține mult, înseamnă că ceva nu e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar nu conduce. Popoarele cu mentalitate de artist trebuie trezite prin șocuri energice. În sufletul oricărui popor, Dumnezeu strecoară câteva picături de inefabil. Revoluțiile schimbă metabolismul spiritual al popoarelor. Există și popoare mari care fac o istorie măruntă. Defilează prin fața noastră aceeași istorie cu picioarele ei nespălate și varicoase. E trist să constați că trăiești într-o țară vitregă. Memoriile trebuie să povestească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
națională intră în fișa postului. Misiunea artistului e să avertizeze, să strige, să urle chiar. Cultura îmbracă marile spaime ale omului în consolări. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Cultura este responsabilă de metamorfozele umane. Cantitatea de inefabil fixează rangul capodoperii. Obligația scriitorilor actuali e să nu fie înțeleși de contemporanii lor. Între ei, poeții își vorbesc din vârful dealului. Arta trebuie să șocheze, dar în perimetrul emoției. Ne - am cocacolizat în spirit și - n simțiri. Nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un mare scriitor, putem fi ceva mai liniștiți. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vor rămâne întotdeauna la cheremul harului. Democrit a fost recompensat, pentru opera sa, cu 1,5 tone de aur. Un poet român actual s - ar mulțumi cu aceeași cantitate de cartofi. Omul sensibil simte cum se cască permanent în preajmă inefabilul abis al poeziei. Nici o lectură nu trebuie să fie inocentă. Precocitatea în artă poate fi nocivă. Florile care devansează calendarul sunt pedepsite de brumă. Epitetul e ca o bijuterie. Dar femeile elegante strălucesc fără ajutorul podoabelor. Unii scriitori vor să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adâncindu-i introspecția. Există critici care cred că numai ei pot forma guvernul artei. Spectrul scriitorului se întinde de la mânuitor până la mântuitor de cuvinte. Arta ar putea deveni cea mai tulburătoare religie a lumii. Artistul rămâne același desconsiderat salahor al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Scriitorul - acest sclav de pe plantațiile visului. Dacă lectura este inutilă, cărțile ar trebui incinerate. Jumătate din pamflet poate să muște. Restul trebuie să fie artă. Cartea valoroasă își transformă cititorii în coautori. Arta înnobilează singurătăți. Marea provocare a artei rămâne inefabilul. Cartea care nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a externat, însă inevitabil după scurt timp cu întâlniri aranjate prin învăluire, îl atrăsese în casa ei. Acum femeia îl mângâia... era în erecție, nu se ascundea. Dansau după muzica veche a unui picup și se sărutau. Un parfum inefabil îl învălui cu aroma iute a pădurii de brad, împrăștiată cu aerul sărat al mării. Se simți invadat de fierbințeală până în vintre. Zvârcolindu-se într-un sărut pasional femeia își înghițea saliva, tot mai precipitat; îl simțea al ei... posesiune
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să iasă cineva și să omoare // într-o lume în care greu mi-e să rezist/ să rămân ce-am fost: intertextualist". Aproape imposibil, într-adevăr, să găsești pasaje libere de asociații livrești, de la cele mai grosolane la cele mai inefabile. Sânt răstignite cu grație pasaje celebre: "E seară. Pe deal buciumul sună cu sete. / Văd în jur căpitani din servicii secrete / Pe un perete, văd un afiș cu Guevara, / Clopotul vechi sparge cu glasul lui seara". în alte părți ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asemenea termeni erau doar arbitrari și că ideea ar fi putut prinde viață doar În măsura În care cuvîntul era cu adevărat valorizat.” Nu informația sezonală, dată de un anume cuvînt, contează, ci capacitatea Întregului poem de a capta În cuvintele sale aerul inefabil al anotimpului ce se degajă dintr-o imagine, o scenă, un eveniment, o experiența. CÎnd un cuvînt sezonal este atît de bine realizat, el este un simbol estetic al simțului anotimpurilor, răsărind din unitatea omului cu natura și funcția sa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
figurat care trimite la un pur efect de sens, înțeles adesea ca un soi de semnificat; mai degrabă decât ‹‹figurativ››, bogat în conotații dinamice, dar care ne antrenează într-o metaforicitate vizuală stânjenitoare"22. Figuralul ar fi, astfel, acel element inefabil, adesea dificil de surprins care se face responsabil de singularizarea rostirii. Prin figural discursul dobândește pecetea individualității creatoare. Iar pe de altă parte, a doua dimensiune a retoricii, alături de cea estetică, este cea argumentativă, clasabilă exclusiv în sfera judiciarului, unde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și ca modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu se lăsa prinsă în nici o formulă și de a fi în același timp prezentă în orice act intelectual convingător"24, se relevă deopotrivă ca principiu metafizic și estetic inefabil. Orice teoretizare a spiritului ironic în filosofie începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru existențial. Ele alcătuiesc, printr-o fericită coincidentia opossitorum, un melanj viață creație, în care pulsiunile creatoare, generate de imprevizibilul umoral, de inefabilul unei stări poetice de care se lasă "trăit", pe de o parte, și disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar, pe de altă parte, cea afectiv-constructivă, în care experiența paternității, literaturizată, devine artă, în cel mai bun înțeles al termenului. Ne gândim la piese de o candoare inefabilă, risipite prin periodice și recuprinse în Scrieri, care alcătuiesc, deopotrivă, o poezie a vieții domestice în ceea ce are ea mai prețios, dar și o punte de legătură cu omul Arghezi 122. Până și Mărțișorul lui Arghezi este mai mult decât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de unii din iluștrii săi congeneri. În prefața volumului Ars poetica, Ilie Guțan sublinia dificultatea cuprinderii și interpretării artei poetice argheziene atâta timp cât poetul însuși "nu a pregetat [...] să ironizeze acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica argheziană, există nenumărate puncte de vedere sau judecăți de valoare inedite, reprezentând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simplu e ceva cu totul grav, peste toate sensurile de vocabular. A scri, e a face din nou și într-altfel tot ce fusese indiscutabil făcut și bine făcut". Sau: " Calitatea esențială a artei este să fie sprijinită pe un inefabil din seria ei: talentul". Deci artei îi trebuie "talent", criticii "geniu", scrisului, în general, o profundă considerație. Epigrama și calamburul "spurcă" arta și n-au "ce căuta în vecinătatea ei". Direcțiile pe care le trasează gazetarul alcătuiesc, groso modo, dimensiunea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
distanță considerabilă unul de celălalt, doi locutori aparținând, în primul rând mental, unor lumi situate la antipod: o lume rațională, instituționalizată, ordonabilă, dependentă de temporal și deci reglementată de principii oricând susceptibile de intervenția umană, iar cealaltă lume: afectiv-empirică, autotelică, inefabilă, insubordonabilă, generatoare de sens estetic și deci creatoare. În realitatea prediscursivă a polemicii, ei devin așadar personaje cu statut exponențial care se găsesc a priori într-o stare conflictuală latentă. Integrat amniotic celei de-a două lumi, Arghezi dezvoltă o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ori veselie brută, imediată și deplină? În comparație cu lucrătorul cuvintelor, artizanul halucinațiilor adevărate lucrează însăși carnea lumii. El se bucură de acest privilegiu unic: fabricarea naturalului. Orice ar face, aliniind fragmente de lucruri, el va rămâne de partea bună a lumii, inefabilul ei matinal. Natură contra artificiu, mimesis contra diegesis, senzație contra simbol. Dincoace de semn înseamnă pentru scriitor un dincolo, mai degrabă Paradisul lui pierdut decât Pământul făgăduinței. Magia aflată la îndemână dă infinita superioritate a omului de imagine față de omul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mântuire prin promisiunea euharistiei. Priviți, această pânză este trupul lui, acest tablou monocrom este sângele lui. Intrând în posesia lui, veți comunica prin privire, în orice clipă, cu această Ființă de neînlocuit. În fond, imaginea mentală a unei Persoane unice, inefabile și invizibile, care te face să-ți dorești să cumperi imaginile materiale și contagioase făcute de mâna sa și depozitare ale sufletului său. Piața de artă n-ar fi rentabilă dacă n-ar funcționa pe bază de magie. Fatala "autonomie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude orice generalizare, nu admite decât monografia și judecata pentru fiecare caz în parte. Nimic nu se poate explica, totul trebuie interpretat. Sociologii și istoricii, la rândul lor, privesc efuziunile adesea verbioase ale inefabilului ca pe simptome al lucrului pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși un fapt social. În spatele acestui dispreț încrucișat, al acestor acuzații reciproce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
consecință a exteriorului și a manifestărilor vizibile ca expresie a interiorității (sub forma oglinzii, a rodului sau a complementarității). Astfel, interioritatea, privită în plan subiectiv sau înțeleasă ca dinamică intradivină, reprezintă (dincolo de orice „localizare“ spațială înăuntru-în afară, aici-acolo) registrul inefabil, diafan, de nenumit, de neprins în chingile unui contur, ale unei forme date. Ea este, prin excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]