5,599 matches
-
orgolioasă care poate duce la exacerbarea unor trăsături primitive narcisiste ale acestuia, mai ales în cazul unui stat social inferior și al unui nivel intelectual redus. 3. Contagiunea informațională În saloanele spitalelor, pe culoarele dispensarelor apare un fenomen care este inerent comunicării dintre oamenii bolnavi preocupați de dimensiunile pericolului pe care îl reprezintă boala și bolnavii cu “autoritate în materie” care emit opinii “competente despre valoarea diferitelor medicamente, anumite analize sau chiar a pregătirii personalului”. Regresia este considerată foarte utilă și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de guvern este că reduc contribuția economică pe care agricultura este capabilă să o facă. „Motivul” acestei distorsiuni induse de guvern este politic - favorizarea populației urbane pe cheltuiala populației rurale. Discriminarea împotriva agriculturii este motivată de faptul că agricultura este inerent înapoiată, iar contribuția ei economică este de mică importanță, în pofida „revoluției verzi”. Cultivatorul țăran este considerat indiferent la stimulentele economice, deoarece se presupune că este puternic angajat către modul tradițional de producție. Industrializarea rapidă este văzută ca fiind cheia progresului
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
bariere legate de: Piețe nedezvoltate, în special ale capitalului, care împiedică indivizii să facă investiții necesare astfel încat să obțină avantaje din potențialele economii de scară; Slaba implementare a unor politici de comerț care sa ducă la economii de scară inerente industrializării; Nivelul scăzut de dezvoltare economică ce nu permite realizarea de economii suficiente pentru a fi transformate în investitii etc. Romer, în modelul său de creștere economică cu schimbare tehnologică endogena, ajunge la concluzia că pe termen lung, creșterea economică
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
precede oricărui proces de creștere economică. Creșterea gradului general de educație s-ar putea reflecta într-o dublă creștere economică: a ratei de creștere a outputului și a nivelului outputului. Pe scurt, mai multă educație necesită mai multe subvenții publice. Inerentă în acest raționament defectuos, infirmat de Garry Brecker, care a demonstrat că, în condiții de piață imperfectă, pot fi și suprainvestiții în educație, este ipoteza că întregul capital uman este alocat doar în activități productive. Realitatea economică oferă un contra-argument
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar rămânea și dac-am abstrage de la condițile subiective ale intuițiunei. Căci nu pot fi intuite apriori nici determinații absolute nici relative înaintea existenței obiectelor cărora ele se atribuiesc. b) Spațiul nu-i alta nimic decât numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va putea [fi] dat vreodată-n experiență un obiect care n-ar sta sub condiția timpului. Dar îi contestăm timpul[ui] orice arogare de realitate absolută, adică că ar fi inerent de-a dreptul și absolumente lucrurilor, fie ca condiție, fie ca însușire, chiar abstracțiune făcând de la forma intuițiunei noastre sensibile. Căci însușiri cari ar reveni lucrurilor în sine înșile nici ni pot fi date vreodată prin simțurile noastre. Într-astă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consistă idealitatea transcendentală a timpului, drept care, daca abstragem de la condițiile subiective ale intuițiunei sensibile, timpul nu este nimic și nu poate fi atribuit {EminescuOpXIV 384} obiectelor în sine înșile (fără raportul lor cătră intuițiunea noastră) nici ca subsistent, nici ca inerent. Totuși aceasta idealitate trebuie să fie pusă tot așa de puțin ca ceea a spațiului în paralelă cumva cu subrepțiuni a senzației, căci s-ar presupune atunci despre fenomen, căruia aceste predicate-i inerează, c-ar avea o realitate obiectivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci sîntem tot atât de siguri de ele, atârne aceste forme în mod necesar de lucruri în sine însele sau numai de intuițiunea noastră despre lucruri. Pe când acei cari susțin realitatea absolută a spațiului ș-a timpului, primeasc-o ca subsistentă sau ca inerentă, se văd nevoiți a fi în contrazicere cu principiele experienței înseși. Căci de se decid pentru cea întîi (în genere partida naturaliștilor matematici), atunci trebuie să admită două lucruri ca nelucrurile eterne și infinite existente pentru sine (timp și spațiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grad de claritate și transparență, totuși nu ne-am apropia printr-asta de natura lucrurilor în sine înșile. Căci în orice caz am cunoaște complect numai modul nostru de intuițiune, adică sensibilitatea noastră, și aceasta iar numai sub condițiile primordial inerente subiectului, adică: spațiu și timp; ce ar fi fiind obiectele de sine înșile nu ni se poate face cunoscut nici prin cunoștința cea mai senină a fenomenului lor. Opinia cum că toată sensibilitatea noastră nu e decât o reprezentație încîlcită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
statele cele mai bine echipate tehnologic și dispunând de informații adecvate ajung să fie apte de a înfrânge o armată inamică în câteva zile. RMA, după Andrew Latham, chiar dacă este numită "revoluție militară" sau "revoluție tehnico-militară, include transformările non-exclusiv tehnice inerente noilor moduri de ducere a războiului"7. Tot Latham afirmă, cu deplină justificare, că RMA apare mai puțin ca o reacție "rațională" față de schimbările tehnologice și de emergența noilor amenințări, decât un artefact cultural al sfârșitului Războiului Rece și al
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
din urmă subliniind dimensiunea internațională a infracțiunii prin faptul că aceasta depășește granițele naționale, în plus, există convingerea că cele mai îngrijorătoare forme de crimă organizată, în special cele care au legatură cu traficul legal de droguri, implică în mod inerent o dimensiune transnațională. Evoluțiile societății moderne scot în evidență, în pofida intervenției energice a statului și justiției în acțiunile de combatere a criminalității, în tot mai multe sectoare ale vieții economice și sociale, o creștere a actelor de violență îndreptate împotriva
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
comis actul nu poate fi aplicată. În opinia mea, o persoană acuzată de activități teroriste nu trebuie condamnată la moarte. Detenția 1. O persoană privată de libertate pentru activități teroriste trebuie să fie tratată în toate circumstanțele cu respectarea demnității inerente persoanei umane. 2. Imperativele luptei contra terorismului pot cere ca tratarea unei persoane private de libertate pentru activități teroriste să facă obiectul unor restricții mai importante decât cele care se referă la alte rețineri și în special: (i) reglementarea comunicărilor
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
fizice, inclusiv orice obiect folosit de către teroriști; înregistrările audio ale convorbirilor dintre negociatori și teroriști; rapoartele întocmite de către forțele care au dat riposta inițială; depozițiile martorilor oculari; note care conțin diferite solicitări sau mesaje, întocmite de către teroriști. * Logistica. O responsabilitate inerentă este aceea de luare în considerare a măsurilor logistice în vederea susținerii condițiilor speciale din timpul rezolvării incidentului terorist. Disfuncțiile înregistrate la echipamentele de comunicații, la materialele foto și asigurarea auto pot reduce capacitatea de ripostă. * Relațiile cu publicul. În cazul
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
iat averea imobiliară a unui popor cucerit, fără a ținea seamă de împrejurarea că irlandezul, în țara sa proprie, nu poate deveni nicicând proprietar și e supus acelui sistem de rentă pe care-a formulat-o cu toată cruzimea ei inerentă David Ricardo; fără a vedea că Irlanda e condamnată a fi săracă, fiind pusă de împrejurări în imposibilitatea de-a avea vrodată industrie și manufactură, acest corelat necesar al unei dezvoltări agricole sănătoase, " Romînul" citează acele raporturi vrăjmașe ca și când ele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și votate de două treimi a Adunării chiar se întemeiază monarhia într-o țară, ci prin spirit monarhic, prin încredere în această formă de stat. Acest spirit nu se face, nu se improvizează; el se naște din istoria națională, e inerent poporului. Noi însă, după mărturisirea celui mai de căpetenie politician, trăim în realitate sub republică 233 {EminescuOpXIII 234} și cată să credem ceea ce ne zice d. C. A. Rosetti, căci e un om, ce e drept, străin în România, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
particularităților acestor două forme de prezentare. În prefața romanului Ambasadorii, James scrie că într-adevăr s-a gîndit să folosească persoana întîi în romanul său, însă finalmente a respins această variantă din cauza "flexibilității" și a "groaznicei fluidități a dezvăluirii sinelui" inerente acesteia 204. Propriu-zis, James aduce aici obiecții nu doar narațiunii la persoana întîi, ci și lipsei de complexitate formală regăsite adesea într-un stil de povestire mai personalizat, fie acesta la persoana întîi sau la persoana a treia. În etapa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
schimbe iubiții destul de repede, altfel viața ei va fi tristă" (Cap. V). Atunci cînd gîndurile lui Barry sînt exprimate în film printr-o voce impersonală, acestea capătă o semnificație total diferită de aceeea din roman: Barry este absolvit de cinismul inerent gîndurilor sale, iar afirmația respectivă devine o boabă de înțelepciune universal valabilă exprimată de un observator dezinteresat. O metodă similară a fost aplicată în ecranizarea romanului la persoana întîi al lui Ken Kesey Zbor deasupra unui cuib de cuci. Și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că o schimbare de la "eu" la "el" are loc în primul rînd în scopul distanțării eului narator de eul care trăiește. Această schimbare de referință poate avea loc aproape în orice moment în contextul unei narațiuni, întrucît posibilitatea este deja inerentă în distanța narativă însăși dintre eul narator și cel care trăiește. Trecerea de la "el" la "eu", adică întoarcerea la referința personală convențională a narațiunii la persoana întîi presupune, pe de altă parte, o anumită reflectorizare a situației narative. Dacă este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acțiunea 270. Ca artă temporală, dimensiunea sa specifică este succesiunea întîmplărilor. Prezentarea vie a spațiului, adică juxtapunerea spațială a lucrurilor într-o narațiune, necesită un efort suplimentar, de care nu este nevoie în narațiunea acțiunilor succesive, pentru a depăși înclinația inerentă către temporalitate a narațiunii 271. În timp ce ordonarea temporală a întîmplărilor este o condiție necesară a actului narației, perspectivizarea unui spațiu ficțional nu are loc după legile proprii aceasta necesită un efort suplimentar. Reprezentarea narativă a spațiului are într-adevăr tendință
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativă a spațiului are într-adevăr tendință "naturală", altfel spus condiționată generic, către aperspectivism, la fel cum reprezentarea cinematografică a spațiului prezintă o tendință "naturală" către perspectivism 272. Fiecare gen al artei, fiecare mediu poate, desigur, să depășească această tendință inerentă, însă asta necesită întotdeauna mai multă atenție atît din partea emițătorului, cît și din cea a receptorului. În general, perspectivizarea literară nu se străduiește să atingă acuitatea vizuală a perspectivizării din artele grafice, din moment ce perspectivizarea narativă nu urmărește de regulă să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personaj", ci ca un narator auctorial care nu este legat nici de un limbaj personal definit, nici de un anumit punct de vedere 484. Cele două tendințe discutate aici, emanciparea pasajelor lungi de dialog și a prezentării scenice de sub restricția inerentă în această situație narativă și schimbarea stilului narativ, pot fi considerate o auctorializare a naratorului la persoana întîi periferic, fenomen care, în plus, poate fi observat ocazional și la naratorul autobiografic la persoana întîi. Această auctorializare a naratorului la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și de a prezenta în mod viu ceea ce se află în spațiul trecutului. Rememorarea însăși este un proces cvasiverbal de narațiune tăcută, prin care povestirea primește o formă estetică, ceea ce este în primul rînd un rezultat al selecției și structurării inerente amintirii 497. O altă diferență dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea auctorială este evidentă aici. Pentru naratorul auctorial, puterea creatoare a memoriei nu va fi niciodată operativă în procesul narativ în aceeași măsură în care este pentru un narator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai frecvent decît ironizează sau creează distanță între eul care trăiește și eul narator. Pe de altă parte, într-o situație narativă auctorială (nu personală!), stilul indirect liber distanțează destul de des cititorul de personajele ficționale, deoarece această distanță este deja inerentă perspectivei duble a naratorului și a personajului. În consecință, stilul indirect liber trebuie considerat un mijloc de ghidare a simpatiei cititorului, dar efectul lui în acest sens este dependent de situația narativă în care apare. 7.3. De la situația narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opoziție (tot ce se opune ordinii prestabilite și acțiunii instituțiilor publice franceze, din interior sau din exterior, este preferat în detrimentul a ceea ce este legal, oficial și național) [18 februarie 1963], ne putem gîndi că de Gaulle confundă caracteristicile informației televizate, inerente scriiturii televizate și naturii instrumentului pe care-l descrie destul de bine, cu viciile de formă, accidentale și amendabile. Spre necazul oricărui președinte de Republică, informația televizată nu s-a schimbat, în ciuda mustrărilor lui de Gaulle. A rămas aceeași, fidelă ei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și o societate profană sau democratică. În realitate, Sistemul catolic poate fi analizat ca un model teoretic de transmitere cu valoare universală, decantată și formalizată vreme de secole de către minți luminate ceea ce a rafinat pînă la paradigmă "relația de ordin" inerentă raporturilor de subordonare între oameni: tranzitivitate, asimetrie, ireversibilitatea legăturilor. E foarte natural ce s-a întîmplat în Occident: cînd Imperiul Roman s-a sfărîmat, Biserica a putut să se substituie autorității imperiale care se clătina, și episcopul și-a asumat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]