3,598 matches
-
cam ai dreptate tu, pentru că desenul ăsta chiar că te privește! S-a dus la birou și a căutat un plic într-un sertar. A pus de se nul cu grijă în plic și mi l-a dat în palma inertă. Rămăsesem nemișcată în mijlocul camerei, cu privirile în pământ, de parcă aș fi derulat timpul înapoi și de-abia aș fi intrat la el în încăpere. Am deschis repede ușa, să ies din camera cu desene și să intru înapoi în sufrageria
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde până unde, atunci, încrâncenarea ei de a trăi periculos și de a nu pune preț pe nimic, în afară de jocul gratuit al provocării? Spre dimineață se întinse lângă ea, îi luă în brațe trupul inert, pe care i-l știa atât de bine, și o sărută ușor pe gât, într-un gest tăcut de recunoștință. Atâta timp cât era inert și adormit, acel trup bine cunoscut era măcar ceva familiar de care se putea anina. Se trezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic, în afară de jocul gratuit al provocării? Spre dimineață se întinse lângă ea, îi luă în brațe trupul inert, pe care i-l știa atât de bine, și o sărută ușor pe gât, într-un gest tăcut de recunoștință. Atâta timp cât era inert și adormit, acel trup bine cunoscut era măcar ceva familiar de care se putea anina. Se trezi târziu, înspre prânz. Anda nu mai era lângă el. Afară ploua vârtos, ca într-o zi de toamnă. Se duse la hotel, unde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar, din ce în ce mai clar, cum se aruncase cu ea în zăpadă și cât de fericită se simțise atunci. Doamna Ionescu strânse umerii, brusc înfrigurată, în timp ce continua să privească țintă la siluetele care zăceau inerte în zăpadă. Când îl cunoscuse pe domnul Ionescu și acesta îi povestise despre copilăria lui tristă, cu nenumărate griji și neajunsuri, ea îi mărturisise pe scurt că nu avea nici ea amintiri prea plăcute din copilărie și adolescență și că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o resimțeam tot mai mult pentru acele ediții ale cărților cerute la examene care Începeau cu o lungă introducere: un fel de lecție de anatomie care, până să ajungă la textul original, Îl reducea Întotdeauna la un cadavru, o demonstrație inertă a unui proiect prestabilit. Mi-au trebuit ani Întregi ca să-mi dau seama că până și geniile ca Shakespeare, Racine sau Austen au defecte omenești. Obscuritatea, ocazia pe care opera de artă o oferă „dezlegătorilor“ profesioniști de a-și etala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îl apucă de guler. Până la urmă, rostește cu greutate: În buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți...dacă ți-am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sporească rațiunile de impact și pentru că proximitatea relațiilor pe simeză compensa inteligent efectele de entropie morală și de înstrăinare. Găzduită la Accademia di Romania, grăitor pusă în spațiu prin diligențele iscusite ale directorului, Dan Pineta, expoziția căuta nu o paradă inertă, ci niște determinări care să ne interpeleze, ale obiectelor în preajma lor adevărată, ale locurilor în destinul lor inexorabil. Sala, bunăoară, pe axul ei transversal, menaja atenției o înaintare directă, îi cerea să ațintească fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
tinerii licențiați pentru șomaj, punîndu-i să aleagă între "sinucidere" sau "revoluție", observă acut Sebastian. Și, cu lecția lui Nae Ionescu bine învățată, el diagnostichează "criza de structură", "tragedia structurală a statului" românesc, ce este "Un sistem atît de vechi, de inert și de tenace cu forțele lui înțepenite, încît nimic nu-l va zgudui, decît poate o revoluție". Pe urmele lui Nae Ionescu (acesta, adept al teoriei formelor fără fond, în ceea ce privește instituțiile politice românești, dornic să elimine statul democrat-liberal în favoarea unuia
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
nici în Spania, nici în România. Cine se opune cursului istoric este un reacționar pe care istoria îl pedepsește. A veni cu paliative (revoluția "democrată", cînd timpul este al revoluțiilor "sociale" și "spirituale") este de prisos. Liberalii sînt sistemul "vechi", "inert" și "înțepenit"; iar țărăniștii, care au ratat în 1928 șansa lor revoluționară, adică de a distruge "statul liberal" și de-a pune în loc "un aparat de stat simplificat, țărănesc, gospodăresc, sprijinit pe spirit local și pe necesități provinciale", nu sînt
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
la „destrămări“ psihice. Relația dintre situație și starea corticală nu este o relație fixă; ea poate fi continuu modificată prin „arta motivației, a dinamizării“, a comutării influxului nervos, este de ajuns o mișcare de comutator și centrul cortical, până atunci inert și stagnant, este inundat de energie. Fiecare fragment, fiecare fază a activității se reflectă în conștiință ca succes sau eșec, ca moment de apropiere sau depărtare de rezultat; fiecare din aceste estimări excită sau inhibă activitatea în curs, asigurând menținerea
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
încît tocmai societatea noastră superioară va fi compusă din străini, din oameni ce nu vor mai avea nici un fel de durere pentru țară sau pentru păsul plugarilor ei. Aceștia vor fi reduși la proletariat, adică la un instrument brut și inert de muncă, fără nici o însemnătate pentru stat. Și noi - văzând cu ochii apropiindu-se relele - noi să fim politicoși. Și pe când o extremă mizerie se pregătește acestei țări, o mizerie care a început a se manifesta deja, noi să aplaudăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pietroi, de aceea se și prăbușise scaunul pe care stăteam și nu el. Acest scaun mă umilise și nu Petea și de aceea mă ridicasem apoi și-l vârâsem pe acesta în perete și îl gâtuisem. Masa corpului său era inertă, nu fizic era el violent, altfel ar fi reacționat și ne-am fi bătut, ci psihic, deși cu astfel de tipi nu se știe niciodată în mod sigur dacă chiar fără să-i răspunzi la provocări, nu te apucă el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai rău. Deci să accept. Să-mi feresc de uzură forțele sufletești, care nu trebuiesc scoase în luptă: sensibilitatea trebuie reprimată, credințele și convingerile trimise în adâncul sufletului, loviturile fizice pe care le voi primi trebuie să întîlnească un corp inert, mă vor bate să spun ceea ce nu știu (auzisem de asta), numai să nu mă deterioreze iremediabil, încolo n-aveau decît! Eu nu eram ca Ion Micu, să văd în ei expresia unei lumi pentru care am luptat și am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în acest sens nimic. Avea musafiri când sosii, pipernicitul și fatala Tamara. "Victor", strigă ea când mă văzu în prag, plimbîndu-și întîi privirea asupra chipului meu, ca și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor. Sufletul însă îmi era inert, ascuns și tăcut, încît mă ferii de această privire, mă uitai într-o parte, închisei ușa pe care o băteau rafalele viscolului și uitai că sosisem acasă, deși sosisem aievea și într-o fracțiune de secundă văzusem ochii ei încărcați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copilul în burtă!?" Mă ridicai alene, cu o nesfârșită lentoare, să n-o sperii și în același timp să-mi domin furia care mă zguduia. Mă simțeam bucuros de forța urii care mă zgâlțâia. Da, iată, sufletul meu nu era inert, și odată cu focul urii care se mișca în adâncuri îmi simțeam toate puterile revenind, simțeam în mine forța de a-mi reface viața, de a o relua de-acolo de unde fusese întreruptă... Și o voi face, îmi spusei, și viziunea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i se micșoră și prezența, și rămase parcă inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită în sus, ca și când în așteptare ar fi fugit de sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
repetă, fiindcă după aceea (a înțeles sau nu, fetița) se ridică în picioare: Am plecat, mi se adresă, vorbim la telefon..." Numai cei încleiați în propriul lor trecut au, adesea, senzația că prezentul e vertiginos. Nu reacționează la el. Rămăsei inert. Da, gândii, o să vorbim la telefon. Aici erau niște socoteli de reglat. "Cam isterică soția ta", zise Matilda. "Mai puțin isterică decât tine", îi replicai. Da, reluă Matilda, o să vorbesc cu ea și o să-i spun că o s-o nenorocești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu excepția metodei dure. Și nu e cazul. Riscăm să o facem să se cufunde în demență. Dacă n-o fi deja prea târziu. ― Nu, interveni Dietrich, oprind aparatele portative de diagnostic pentru fetiță și scoțând cu blândețe manșonul de pe brațul inert. E-ntreagă la trup, deși la limita malnutriției. Cred totuși că este ceva provizoriu. Ceea ce mă surprinde mai mult este că am mai găsit-o în viață după ce n-a absorbit decât hrană crudă și liofilizată. (O privi pe Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
subțiori și o târî după el. Ea văzu o mare siluetă întunecată aruncându-se asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca să plângă. ― E mort de frică, ce mai! (Îl ridică pe Gorman cu o mână și strânse pumnul pentru a-i urla în față:) Trezește-te, speriatule! Trezește-te, dracu'! Te belesc, mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf. În partea opusă, mai mic, dar la fel de popular, trona Densusianu: scurtat sub gât, cu freza linsă, vizibil asemănător cu Hitler. Jos, la subsol, se mutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zi veneam din nou la Facultate, proaspăt și bărbierit. Se-obișnuiau însă repede, scădeam în interes, în luminozitate, micșorându-mă în câmpul lor vizual. Își consumau și ultimele rezerve de curiozitate și brusc privirea dispărea și rămâneau doar ochii, deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
celulele retinale mai funcționează și după ce privirea s-a stins. Ele produc o mișcare optică imperceptibilă, transportă date dinspre exterior către cortex, transmit semnale electrice și impulsuri nervoase, dau cote și repere pe care imaginea se fixează, stocată-n mintea inertă, ucisă. E ca și cum ai proiecta un film pe-un cearșaf ud, pus la uscat: de-afară, nu se vede nimic; dacă pătrunzi în interiorul țesăturii, actorii și scenele se află acolo, mai vii ca în realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
află acolo, mai vii ca în realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează o vreme, înainte să se evapore; după calculele mele, treaba putea să dureze de la câteva secunde, la un sfert de oră. Ba chiar suspectam că, independent de corpul inert și creierul prăjit sau dezactivat, retina funcționează ca o cameră de luat vederi, înregistrându-i pe alții-n tăcere. Mureai și habar n-aveai ce se petrece. Am dat drumul la televizor și la computer, să aflu noutățile. Nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]