1,831 matches
-
la plimbare. La întoarcere toți se uitau curioși la mine, așteptând o explicație. Le am făcut semn cu mâna să se liniștească. După câteva ore un milițian l-a luat pe doctoraș să facă urgent o injecție unui bolnav la infirmerie. Și nu l am mai văzut. Peste câteva zile am simțit că ficatul mă jenează și urina își schimbă culoarea. Am anunțat milițianul că sunt suspect de icter. M a dus la sanitar, care m-a internat la infirmerie. Am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la infirmerie. Și nu l am mai văzut. Peste câteva zile am simțit că ficatul mă jenează și urina își schimbă culoarea. Am anunțat milițianul că sunt suspect de icter. M a dus la sanitar, care m-a internat la infirmerie. Am dat de doctoraș. Era fac totum-ul în infirmerie. Intra și ieșea când voia și administra medicamente cui voia. Regimul alimentar de aici se deosebea de cel comun doar prin faptul că nu era sărat, iar în locul turtoiului se dădea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
câteva zile am simțit că ficatul mă jenează și urina își schimbă culoarea. Am anunțat milițianul că sunt suspect de icter. M a dus la sanitar, care m-a internat la infirmerie. Am dat de doctoraș. Era fac totum-ul în infirmerie. Intra și ieșea când voia și administra medicamente cui voia. Regimul alimentar de aici se deosebea de cel comun doar prin faptul că nu era sărat, iar în locul turtoiului se dădea o feliuță de pâine de 200 de grame. În
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cel comun doar prin faptul că nu era sărat, iar în locul turtoiului se dădea o feliuță de pâine de 200 de grame. În vizită venea din când în când colonelul evreu, întreba pe fiecare ceva, iar în funcție de răspuns rămâneai în infirmerie sau erai trimis în secție sau la camera de pedeapsă. L-a întrebat într-o zi pe un bătrân, moț de lângă Abrud: Tu de ce ești arestat? Apoi dom’ colonel, ia, am vorovit și eu o voroavă de om prost!, răspunse
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâna la tâmplă: Ah, ce durere de cap! Când am voit să-i punem o compresă, capul i-a alunecat pe pernă. Avea peste șaptezeci de ani. Am aprins o lumânare (aveam întotdeauna la noi un căpătâi de lumânare, de la infirmerie) și-am plâns cu toții. Am anunțat milițianul de pe secție și el a înștiințat administrația. După o oră au sosit zece ofițeri și doi medici care au confirmat decesul. Ofițerii au ordonat să se facă autopsia cadavrului. Dimineața spălam coridorul de la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trecuseră, viața ne despărțise; fusese arestat după 1949 pentru că ajutase cu medicamente, fiind sanitar, pe cei din grupurile de rezistență din munți. Trecuse și pe la minele de plumb. Împreună cu câțiva medici și sanitari deținuți, ajutau medicul oficial. Unii sustrăgeau din infirmerie o pastilă sau o sticluță cu medicamente, doar „exemplu”, și le plasau celor care aveau imperioasă nevoie. Am primit și eu câteva vitamine, calciu gluconic și două flacoane de peptocolin, care mi-au ușurat drenarea bilei; așa nu s-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
În perioada 1943-1944, în timpul dictaturii antonesciene, fuseseră aplicate aceleași metode și s-a urmărit același scop: demolarea, anularea fizică și compromiterea morală a legionarilor. Oamenii se prăbușeau rând pe rând, mai ales cei bătrâni și bolnavi. Uneori erau duși la infirmerie. În rest se salvau în liniștea și bucuria divină, „Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Fie-le țărâna ușoară, dacă or mai fi avut parte și de mormânt. Lumea e oarbă și astăzi, orbită de actul calomniei, al
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Regimentul 26 Infanterie Huși, Regimentul 41 Infanterie Craiova, Regimentul 42 Infanterie Drăgășani, Regimentul 43 Infanterie Slatina, Regimentul 318 Infanterie (rusesc) ș.a. f. Cozmești De fapt, toți militarii au murit în satul Fâstâci, aparținător și atunci și acum comunei Cozmești, în infirmeriile Regimentelor 79 și 80 Infanterie. Numărul eroilor răpuși de boli a fost de 35. Toți au fost înhumați în cimitirul sătesc, fără a ne putea preciza cineva pe unde. g. Dănești Pe teritoriul comunei Dănești de atunci au murit 12
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Vaslui. l. Rafaila și Buda Nu vom trata separat aceste sate, deoarece pe atunci formau singure comuna cu același nume. La Buda, tabăra militară a fost ridicată pe un deal aflat pe atunci cam la 2,5 kilometri de sat. Infirmeria Regimentului 78 Infanterie Brăila a funcționat în localul școlii, acum inexistente. Din unitatea citată și-au pierdut viața 156 de militari, din care 3 gradați, care au fost înmormântați într-o parcelă separată din cimitirul sătesc. În anul 1937, rămășițele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mai știe pe unde. o. Emil Racoviță Pe atunci, satul se numea Șurănești și era reședința comunei cu același nume. Pe aceste locuri a poposit o parte a Regimentului 63/79 Infanterie Călărași Slobozia care și-a constituit și o infirmerie, prin rechiziționarea casei unui localnic. Regimentul citat a pierdut, datorită molimelor, 28 de oameni care au fost înmormântați în cimitirul sătesc. Media de vârstă a acestora a fost de 29,6 ani. Decesele s-au datorat exclusiv bolilor și anume
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
un cimitir special), 483 (strada Hagi Chiriac, nr.1) și Lazaretul de Holerici (strada Ștefan cel Mare, nr.39) în care au murit doi soldați ruși. Pe la jumătatea anului 1917, activitatea acestor „spitale” a fost restrânsă, majoritatea ostașilor murind la Infirmeria din cazarma Regimentului 25 Infanterie și Spitalul Garnizoanei Vaslui. Ocazional, câțiva militari au murit și la Spitalul Drăghici ori în case particulare. Primul deces al unui militar la Vaslui, s-a înregistrat la data de 16 septembrie 1916, iar ultimul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
câțiva militari au murit și la Spitalul Drăghici ori în case particulare. Primul deces al unui militar la Vaslui, s-a înregistrat la data de 16 septembrie 1916, iar ultimul la data de 2 ianuarie 1919. În aceste spitale și infirmerii și-au găsit sfârșitul 852 de militari, din care: 2 ruși și 98 de prizonieri ai armatelor Puterilor Centrale, care erau internați într-un lagăr aflat, după opinia noastră, în incinta cazărmii Regimentului 7 Racova nr.25. Toți acești oameni
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se face cu trenul. În acest document se făcea vorbire și despre controalele medicale obligatorii (înainte de a pleca la muncă), întreținerea igienei corporale prin îmbăieri săptămânale, organizarea și dotarea punctului de lucru respectiv, începând cu săli de mese și bucătării, infirmerie, baie, closet, alimentare cu apă și terminând cu etc. Cât despre paza prizonierilor, în document se spunea că urma a fi asigurată de către lagăr, iar „...în cazul efectivelor mai mari ce vor fi folosite la munci, comandanții vor fi ofițeri
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Hariton Dragomirescu, trimitea Prefecturilor din țară pe teritoriul cărora se aflau lagăre de prizonieri sovietici, o recomandare foarte importantă: „...comandanții detașamentelor dela lucrări la CFR și drumuri (...) să ia măsuri în ceea ce privește higiena prizonierilor, cazarea lor și îngrijirea celor bolnavi în infirmerie, întrucât lagărele de prizonieri au răspândiri prea mari și n’au personal suficient”. De asemenea, erau așteptate propunerile instituțiilor ce aveau la muncă evrei sau prizonieri pentru asigurarea adăposturilor în caz de vreme rea, pentru a preîntâmpina „... suferințele și pierderile
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se menține și acuma: varul, în loc să îl dai pe pereți îl dai pe borduri, să fie mai frumos. S. B.: Mai atrăgător, mai ochios, să dea senzația de ordine, de lucruri puse la linie. M. M.: Vorba vine. Țineți minte Infirmeria? S. B.: Da, sigur, era în vechile clădiri. M. M.: Da, clădire veche. Inițial, doctor acolo era unul Diță. Mergeam cu el la tragere. Noi, tanchiștii, ca și artileria, trebuia să mergem la tragere, cum plecați și voi la Capul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
secției Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Militar, un doctor eminent. Ăsta, un copil jos pălăria, dornic de muncă, și era căsătorit cu fiica lui Marin Ceaușescu. I-am zis: "Clădirea e veche, dărăpănată. Tomiță, sarcina ta e să facem Infirmeria!" Relațiile atunci erau altceva, nu erau ca acuma să faci ciubucuri și să le bagi în buzunar. "Tomiță, descurcă-te!" și Tomiță s-a descurcat, cu intervențiile prin familia Ceaușescu. Pe atunci se lucra la Casa Poporului și de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
faci ciubucuri și să le bagi în buzunar. "Tomiță, descurcă-te!" și Tomiță s-a descurcat, cu intervențiile prin familia Ceaușescu. Pe atunci se lucra la Casa Poporului și de acolo am avut noi meseriași și materiale. Ați văzut ce Infirmerie a făcut? S. B.: Da, era o locație modernă, curată, spațioasă. Eu așa am prins-o. În același corp de clădire era Punctul de comandă de la Divizion - "PC"-ul, cum îi ziceam noi. Când ieșeam din PC și mergeam spre
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era o locație modernă, curată, spațioasă. Eu așa am prins-o. În același corp de clădire era Punctul de comandă de la Divizion - "PC"-ul, cum îi ziceam noi. Când ieșeam din PC și mergeam spre pavilionul unității treceam chiar prin fața Infirmeriei. M. M.: Deci, a făcut o Infirmerie modernă și cu cabinetul stomatologic, cu doctorul Geru (o figură de om, ce mai!). Vedeți, numai oameni tineri. S. B.: Eu l-am prins căpitan pe doctorul Geru. I-am fost pacient pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
așa am prins-o. În același corp de clădire era Punctul de comandă de la Divizion - "PC"-ul, cum îi ziceam noi. Când ieșeam din PC și mergeam spre pavilionul unității treceam chiar prin fața Infirmeriei. M. M.: Deci, a făcut o Infirmerie modernă și cu cabinetul stomatologic, cu doctorul Geru (o figură de om, ce mai!). Vedeți, numai oameni tineri. S. B.: Eu l-am prins căpitan pe doctorul Geru. I-am fost pacient pentru că eu am avut tot timpul probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Încet, am pus la cale lucrurile, și oamenii au văzut că sunt bine intenționat. S. B.: Aveam și noi la Divizion GAZ, dar fără animale, numai grădină de legume. M. M.: Toată lumea cultiva orice teren. S. B.: Noi aveam între Infirmerie și platoul de la Divizion un teren cultivat cu vinete, pe care noaptea le udam cu hidrantul. Câteodată avea apa o presiune că zburau vinetele cât colo, pentru că jetul era puternic pentru incendii, nu pentru legumicultură. Iar spre poziția Bateriei a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ceilalți doi, au bătut în ușă și-au început să țipe. Eu eram în planton chiar în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e pe timp de pace. S. B.: Atunci noi aveam două probleme: una era
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fie strictă. Lucrau prea mulți oameni cu muniție. M. M.: Da. Și în toată această perioadă culegeam informații de afară. Pe 19 sau pe 20 decembrie a venit la mine doctorul Toma Augustin, ginerele lui Marin Ceaușescu. S. B.: Șeful Infirmeriei. M. M.: Da. Un băiat frumușel cu părul mare. Și-a zis: "Ceva nu-i bine! Ceva nu-i bine! Aveți grijă ce faceți! Nu călcați legea, nu omorâți oameni, că ceva nu-i bine! Vă rog să-mi dați
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
departe, că am înțeles cuvântul”. Aveam calorifer, țeava de calorifer cu care comunicam, eu eram la etajul 3 și comunicam până la parter. La parter aveam... La etajul 1 aveam niște prieteni foarte buni, chiar sub noi era o cameră de infirmerie, erau cu TBC cu... și îmi făcusem prieteni prin... vorbind cu ei, fără să-i văd vreodată. Cum erau relațiile cu ceilalți deținuți? Aveam prieteni la infirmerie care m-ajutau, atunci când eram la izolare, și din rațiile lor tăiau câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
1 aveam niște prieteni foarte buni, chiar sub noi era o cameră de infirmerie, erau cu TBC cu... și îmi făcusem prieteni prin... vorbind cu ei, fără să-i văd vreodată. Cum erau relațiile cu ceilalți deținuți? Aveam prieteni la infirmerie care m-ajutau, atunci când eram la izolare, și din rațiile lor tăiau câte o bucățică, cât cubul de zahăr de mică, o puneau pe calorifer de se usca, făceau un săculeț de pâine; mai aranjau cu doctorul de un medicament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am cunoscut un medic deosebit, doctorul Ciobanu, cocoșat, dar cu multă pușcărie... cel puțin 10 ani de închisoare avea atunci când venisem noi la Grădina. Și doctorul Ciobanu avea grijă de tineri, și în fiecare primăvară, din tot ce avea prin infirmerie, adică vitamine, B-uri, C-uri, ne făcea injecții, să ne mai refacem puțin. Și avea grijă mare de șefii de lot, de elevi și de studenți. Și făceam tratament în fiecare primăvară... Bineînțeles că asta nu se știa la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]