1,839 matches
-
de felul ăsta nu s-a produs În noaptea aceea, iar Annabelle s-a Întors acasă. Se simțea cu mult mai bătrână. Aveau să treacă aproape douăzeci și cinci de ani până să-l revadă pe Michel. Pe la ora trei, sună telefonul; infirmiera părea sincer Îndurerată. Se făcuse, efectiv, tot ce se putea face; dar În fond, practic, nu se putea face nimic, inima era prea bătrână - și cu asta basta. Măcar nu suferise, era adevărat. Dar, era la fel de adevărat, totul se isprăvise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general, aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părul blond-roșcat și o mustață pe oală; semăna puțin cu un contabil neamț. Guilmard pregătea grătarul cu nevastă-sa. După-amiază trecea, vorbeam despre vacanță, eram cam aburiți; de obicei, eram patru sau cinci cupluri de profesori. Nevasta lui Guilmard era infirmieră și avea reputație de super-parașută; Într-adevăr, când se așeza pe peluză, se vedea că nu purta nimic pe sub fustă. Își petreceau vacanțele la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Cred de asemeni că mergeau la o saună pentru cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În clinică ceva mai mult de șase luni; tata a venit să mă vadă de câteva ori, părea din ce În ce mai binevoitor și mai obosit. Mă Îndopau cu atâtea neuroleptice, că nu mai aveam nici o dorință sexuală; Însă din când În când infirmierele mă luau În brațe. Mă ghemuiam la pieptul lor, rămâneam nemișcat un minut sau două, după care mă culcam din nou. Lucrul ăsta Îmi făcea atât de bine, Încât medicul-șef le rugase să accepte, dacă nu le deranja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
veche nerozie Cu veșnica reîntoarcere... Lasă... Eu ling Înghețată rozalie La Zarathustra, pe terasă. — Știu ce trebuie să facem, zise ea după o nouă tăcere. Mergem să facem sex În grup la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Vin acolo infirmiere olandeze, funcționari germani, foarte civilizați cu toții, burghezi, gen țările nordice sau Benelux. O orgie cu polițiști luxemburghezi, de ce nu? — Mi-am terminat zilele de concediu. — Și eu, marți Începe școala; dar Încă am nevoie de repaus. Sunt sătulă de predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mult de două ore. Se trezi a doua zi. Vedea pe fereastră cerul albastru, mișcarea ușoară a vântului prin arbori. Nu simțea practic nimic. Ar fi vrut să-și vadă cicatricea de pe burtă, dar nu Îndrăzni s-o roage pe infirmieră. Era bizar să știe că e aceeași femeie, dar că organele de reproducere Îi fuseseră scoase. Cuvântul „ablațiune” Îi flutură o vreme prin minte, apoi fu Înlocuit de o imagine mai brutală. „M-au golit, Își zise ea; m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
moment. Peste oraș se ridicau zorii. Așezat lângă Michel, fratele Annabellei clătina din cap mormăind. „Nu e posibil... Nu e posibil...”, repeta el Întruna, ca și cum aceste cuvinte ar fi avut vreo putere. Ba da, era posibil. Totul este posibil. O infirmieră trecu prin fața lor, Împingând un căruț metalic cu flacoane de ser; se auzea clinchetul pe care-l scoteau ciocnindu-se Între ele. Puțin mai târziu, soarele risipi norii, iar cerul se făcu albastru. Ziua avea să fie frumoasă, la fel de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce urmară, simți mai ales strania prezență a lumii observabile. Stătea singur, pe coridorul Însorit, pe un scaun din plastic Împletit. Erau Într-o aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o stare de totală detașare mentală, Michel trecea În revistă Înlănțuirea circumstanțelor, etapele mecanismului care le sfărâmase viețile. Totul părea definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe altul, Cine Îmbrățișează iubirea universală, Acela va muri fără gânduri de ură. Spre seară, mama Annabellei reveni, voia să vadă dacă era ceva nou. Nu, situația nu evoluase; stările de comă profundă puteau să fie foarte stabile, Îi repetă infirmiera cu răbdare, uneori treceau săptămâni fără a se putea da un pronostic. Bătrâna intră să-și vadă fiica, ieși plângând după un minut. „Nu Înțeleg..., spuse ea clătinând din cap. Nu Înțeleg cum e făcută viața. Era o fată bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din Verrières-le-Buisson, unde Bruno avea să-și petreacă restul zilelor, avu loc o mică petrecere - pentru bolnavi și personalul medical. S-a băut șampanie și s-au mâncat cartofi prăjiți condimentați cu boia. Mai târziu, noaptea, Bruno dansă cu o infirmieră. Nu era nefericit; medicamentele Își făceau efectul și orice dorință murise În el. Îi plăcea să mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În comun, Înainte de cină. Nu mai aștepta nimic de la succesiunea zilelor, iar această ultimă seară a celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine. Apoi, cu regularitate. De obicei, miercuri. Se oprise, amintindu-și parcă ceva. Acum două luni, în februarie, în deplasarea noastră pe șantier m-ai întrebat dacă după despărțirea de Delia am găsit pe altcineva. Ți-am vorbit de o infirmieră măritată, care îmi făcuse injecții în timpul gripei. Nu era nici o infirmieră ! — Bine, dar Delia, apoi tocmai cumnata... — Coincidențe. Ca și faptul că Manole lucrează împreună cu noi. Delia putea fi o simplă cunoștință întâlnită la ei în casă. Manole putea să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parcă ceva. Acum două luni, în februarie, în deplasarea noastră pe șantier m-ai întrebat dacă după despărțirea de Delia am găsit pe altcineva. Ți-am vorbit de o infirmieră măritată, care îmi făcuse injecții în timpul gripei. Nu era nici o infirmieră ! — Bine, dar Delia, apoi tocmai cumnata... — Coincidențe. Ca și faptul că Manole lucrează împreună cu noi. Delia putea fi o simplă cunoștință întâlnită la ei în casă. Manole putea să lucreze în altă parte. Nu asta e important ! N-a fost
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele în care mă recunoștea la căpătâiul ei, închisă în cămăruța de un albastru-lăptos, lipsită de clanță la interior: puteai intra, dar de scos te scoteau numai infirmierele cu figură de luptători în Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri, am înțeles că dispozițiile erau ca între pacienți să nu existe relații amoroase, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niciodată lucrurile pe jumătate. Înmormântarea azi-dimineață, am gonit pe șosea, abia am reușit să ajung la timp. A fost o treabă discretă - fără familie, slavă Domnului. M-an întors la Londra la timp ca să ascult declarația lui Castle despre greva infirmierelor. Mi s-au confirmat cele mai mari temeri -vrea să elimine cu totul paturile particulare din serviciul de sănătate. Țăcăneală. Încep să văd victoria noastră în alegeri (dacă se poate numi așa) în adevărata ei lumină: o catastrofă națională. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
slăvi; dar laudele lui își găseau rareori ecou la colegii ei, pe care nu-i satisfăcea stilul ei academic. Când terminase școala, n-avusese curajul să dea examen la colegiul de artă și în schimb urmase cursuri pentru a deveni infirmieră. Peste câțiva ani, prietenii au reușit s-o convingă că făcuse o greșeală și s-a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nevandabilă. Dar chiar și înainte de a fi în situația de a face această descoperire, existaseră regrese: o criză de încredere în ea însăși, abandonarea drumului pe care se angajase la sfârșitul celui de-al doilea an, revenirea la munca de infirmieră cu program normal. N-a mai pictat câțiva ani. Când s-a apucat din nou, a făcut-o cu și mai multă pasiune, și mai intempestiv. A închiriat un atelier, împărțit cu alți artiști, în Leeds (unde locuia acum) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așteptau să apară de-ăștia mai târziu. În același timp se simțea o atmosferă de veselie și de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată, se consuma discret o petrecere a personalului. Unele infirmiere alergau încoace și-ncolo cu pălării în culori stridente ridicole și femeia de la recepție avea pe pupitru un radio, pus pe Radio 2. I-am dat recomandarea doctorului și am arătat spre Fiona, așezată pe o bancă, dar nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cine știe ce chestie. Atunci mi-am dat seama că doctorul nu fusese de fapt atât de eficient pe cât mi se păruse, pentru că uitase să telefoneze ca să-i anunțe că venim. Ne-a spus să așteptăm și că imediat va veni o infirmieră să noteze toate detaliile. Am așteptat douăzeci de minute și n-a apărut nici o infirmieră. Nici unul din noi n-a spus nimic. Fiona tremura în brațele mele. M-am dus din nou la recepție și am întrebat ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eficient pe cât mi se păruse, pentru că uitase să telefoneze ca să-i anunțe că venim. Ne-a spus să așteptăm și că imediat va veni o infirmieră să noteze toate detaliile. Am așteptat douăzeci de minute și n-a apărut nici o infirmieră. Nici unul din noi n-a spus nimic. Fiona tremura în brațele mele. M-am dus din nou la recepție și am întrebat ce se întâmplă. Și-a cerut scuze și ne-a spus că nu va trebui să mai așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tremura în brațele mele. M-am dus din nou la recepție și am întrebat ce se întâmplă. Și-a cerut scuze și ne-a spus că nu va trebui să mai așteptăm mult. Zece minute mai târziu a apărut o infirmieră și a început să pună întrebări. Am răspuns la majoritatea. Fiona nu era în stare. Infirmiera nota răspunsurile pe un carnet. În curând păru să ajungă la o concluzie și spuse: — Urmați-mă, vă rog. În timp ce ne conducea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâmplă. Și-a cerut scuze și ne-a spus că nu va trebui să mai așteptăm mult. Zece minute mai târziu a apărut o infirmieră și a început să pună întrebări. Am răspuns la majoritatea. Fiona nu era în stare. Infirmiera nota răspunsurile pe un carnet. În curând păru să ajungă la o concluzie și spuse: — Urmați-mă, vă rog. În timp ce ne conducea pe un coridor, am îndrăznit să mă plâng timid: — Nu par a fi mulți medici pe aici. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
geam, în care nu era decât o targă și i-a adus Fionei un halat. — Poftim, drăguță. Poți să-l îmbraci? Poate ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a spus Fiona infirmierei. M-am întors cu fața spre perete și nu m-am uitat în timp ce și-a scos hainele și și-a pus halatul. N-o văzusem niciodată goală. Infirmiera i-a luat temperatura, pulsul și tensiunea. Apoi a dispărut. Peste vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]