3,018 matches
-
Mitchell au ceva din lipsa de grație a unui one-night stand, a cărui amintire se risipește odată cu ivirea zorilor. În felul în care se ajunge la actul ca atare, cititorul e încurajat să creadă în vinovăția lui Betty, nu în inocența ei. O femeie care se știe apărată de adevăr nu-și pune la mezat trupul cu ușurința cu care o face suspecta numărul unu a romanului. În cele din urmă, modalitatea aleasă de Chandler pentru a ilustra „modernitatea” lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trăiesc într-o necontenită „durere” (precum Costache Udrescu din Neamul Udreștilor sau povestitorul din Întâmplare), ca și cum ar fi torturați de însingurarea în care ei înșiși s-au retras și de care sunt conștienți. Sunt chinuiți deoarece nu-și pot modifica inocența funciară. Mișu Gerescu (Scrisorile lui Mișu Gerescu) susține că bunătatea este o însușire a vieții înseși, omul fiind doar una dintre formele ei, variate, trecătoare și superioare, prin posibilitatea „lepădării de sine”. Creduli și indeciși, când iau o hotărâre, acești
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
O ist., 247-253; Grigurcu, Poeți, 146-153; Ionescu, Palimpseste, 132-172; Tomuș, Mișcarea, 70-72; Paul Dugneanu, Universuri imaginare, București, 1981, 97-109; Piru, Ist. lit., 444-447; Simion Mioc, Structuri literare, Timișoara, 1981, 110-126; Pop, Jocul, 175-193; Radu Călin Cristea, Emil Botta. Despre frontierele inocenței, București, 1984; Doina Uricariu, Apocrife despre Emil Botta, I, București, 1984; Martinescu, Umbre, 27-37; Micu, Modernismul, II, 174-194; Moraru, Ceremonia, 66-199; Emil Botta interpretat de..., îngr. Paul P. Drogeanu și Doina Uricariu, pref. Doina Uricariu, București, 1986; Mihăilescu, Întrebările, 201-213
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și purificatoare în mitologia personală a poetului: „pădurile primordiale”, dealul copilăriei, lumina celestă, stelară, de la care, ca și gnosticii, se revendică poetul, el însuși un înger căzut în lume, căldura și inocența căminului unde cântărețul iubirii înalță encomionuri sau așteaptă ca iubita să-l împuște cu „tija unui crin” ori, amândoi, să părăsească „amarul Megalopolis” spre a acosta în „Golful Serenității”. Omul interior (1985) potențează temele primei cărți și lasă să se
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
Auschwitz și momentul În care am aflat ce s-a petrecut acolo anumite scăpări de limbaj sau mentale, derapaje de tipul afirmației lui Alexandru Mironov, mai puteau fi, dacă nu justificate, măcar explicate, mai puteau să beneficieze de o presupusă inocență, acum faptul este total impardonabil. O spunea Petru Creția În acel text care a apărut În nenumărate rânduri, dar pe care multă lume preferă să nu-l citească. Mircea Mihăieș: Și pe care e bine să-l readucem În discuție
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
îmblânzită și stăpânită (la animalele domestice), fie amenințătoare, dar ținută în frâu, refulată și stăpânită prin constrângere (animalele ținute în cușcă, mai ales în reprezentările grădinilor zoologice). Peștii, păsările și insectele sunt analizate la intrările corespunzătoare. Miel Mielul este simbolul inocenței. Din acest motiv, este animalul sacrificat în cele trei religii monoteiste, și mai ales în ritualurile sărbătorilor pascale, ca răscumpărare pentru păcatele comise. În vis, exprimă la fel de bine noțiunile de fragilitate, trimițând subiectul la propria vulnerabilitate, cât și de blândețe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales în ritualurile sărbătorilor pascale, ca răscumpărare pentru păcatele comise. În vis, exprimă la fel de bine noțiunile de fragilitate, trimițând subiectul la propria vulnerabilitate, cât și de blândețe, îndemnându-l să-și păstreze puritatea. Oricum, oricât ar fi de pozitivă, inocența nu trebuie să devină o slăbiciune, transformându-se în credulitate sau lașitate. Persoana trebuie să se călească, să devină mai puternică, dar fără să-și piardă din candoare. Dificultatea sarcinii sale constă tocmai în această misiune. Măgar, catârcă, catâr Măgarul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
berbec o soluție la o problemă. La fel cum, în Biblie, un berbec este sacrificat în locul lui Isaac, fiul lui Abraham, berbecul poate întruchipa «salvatorul» și deci rezolvarea problemelor. Căprioară, pui de căprioară La fel ca și mielul, căprioara simbolizează inocența. Ea se situează totuși mai puțin în registrul infantil. Candoarea sa nu se asociază cu tinerețea, ci cu feminitatea. Înseamnă că subiectul este slăbit în «anima» sa. Nu reușește să se afirme. Are prea multă încredere și riscă - la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
femeie se adaugă o semnificație de frumusețe și de seducție, deaorece căprioara este animalul privilegiat în poezie, ales pentru a reprezenta și a face elogiul grației feminine. Puiul de căprioară, reia cu o mai mare intensitate semnificațiile de vulnerabilitate și inocență atribuite căprioarei. Pradă ușoară pentru vânător, el este o mărturie pentru situația precară sau pentru amenințarea ce planează asupra subiectului. Gazela, cerbul și, într-o mai mică măsură, antilopa posedă și ele semnificațiile simbolice ale căprioarei. Bou Contrar altor animale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în plus violența, deoarece aversele sale sunt uneori devastatoare și distrug recoltele, de unde și frica de a vedea eforturile unui an întreg reduse la zero. Zăpadă Spre deosebire de gheață, simbolistica zăpezii este mai degrabă pozitivă. Mai mult decât răceala, evocă puritatea, inocența și candoarea. Aceste noțiuni sunt puse în valoare în imaginea Albei-ca-Zăpada, care în basm este personajul pozitiv, opus mamei vitrege, personajul negativ. Totuși, imediat ce devine murdară, zăpada își pierde calitatea și exprimă pierderea purității originare, ce poate merge până la coruperea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sugerează necunoscutul, evoluția de la o dimensiune la alta. Pagina albă este încă goală, neutră. Ea nu conține încă nici un semn, nici o amprentă. Prin urmare, albul, care este prin excelență expresia neutralității (drapelul alb, gloanțele albe, cecul în alb, poate dezvălui inocența celui ce visează, dar și lipsa de implicare personală. Pune accentul pe imaturitatea afectivă sau intelectuală, pe refuzul de a se pronunța ori de a se angaja. Însă, în mod paradoxal, atunci când este asociat cu părul sau cu barba, albul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
obiect ori a unui element pune accentul pe natura sa psihică și, în funcție de scenariul oniric, pe necesitatea de a reflecta sau, dimpotrivă, pe importanța de renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele (vezi cuvintele respective), deci cu materiile murdare, ceea ce confirmă opoziția blond-puritate/brun-impuritate. În vis, brunul evocă: - în sens pozitiv, munca de creație (pământ) și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi muncit de gânduri negre», „roman negru” etc. Negrul capătă o valoare negativă atunci când intervine ca o degradare sau o deterioare a stării primordiale. Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar în Orient una pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai bun, dar și a ceva mai rău. Totul rămâne încă de făcut, de realizat. Simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prospețimea originare. Dar dezvăluie și vulnerabilitatea față de atacuri, datorate, în parte, și naivității sale. Nu este suficient de călit. Adolescentul reprezintă puntea dintre copil și adult. Semnifică parțial aceleași lucruri ca și copilul: dinamism, trezire, descoperire, dar asociate cu pierderea inocenței și a purității. În plus, adolescentul este asociat cu rebeliunea. Apariția lui în vis poate deci indica fie revolta celui ce visează, fie pe cea a mediului. Pune adesea accentul pe existența unui conflict interior (opoziția dintre dorințe și realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subordona acestui detaliu-cheie: hainele șifonate, privirea obosită, nervozitatea și reacțiile verbale la adresa „șoferilor de duminică” etc. Regula funcționează și în cazul portretelor imaginare. De pildă, un înger. Fără a-l gândi mai întâi, fără a-i stabili trăsătura dominantă (albul, inocența etc.), riscăm gafe de neiertat: fie îl vom reprezenta asemenea lui Cupidon (copil bucălat, surâzând candid), fie vom strecura detalii total nepotrivite, cum ar fi buzele proeminente sau roșeață în obraz - culoarea sângelui, a poftei și a păcatului. Detaliile se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un eseu - pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce s-ar putea
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism tern, apropiată de relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
de mai târziu. Tânărul scriitor practică, împreună cu Nicolae Velea, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, o literatură despre oameni suciți, adică despre unii care, fie că e vorba de copii sau de țărani, se descoperă pe ei înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea de puritate originară pe care a pierdut-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și inocență, ca ființă a creației divine. Chinul Am descris durerea și suferința ca stări ale persoanei umane independente de aceasta și care configurează situațiile Închise ale vieții individuale. Ele sunt imprevizibile și inevitabile, fiind prin aceasta integrate existenței umane ca posibilități
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să deschizi perspectiva „trecerii” din lumea de aici, În lumea de dincolo, prin virtuțile creștine ale credinței, speranței și iubirii. Cetatea lui Dumnezeu este imaginea simbolică a „Întoarcerii la origini”. Este regăsirea modelului arhetipal pierdut. Este reintegrarea În starea de inocență morală și spirituală originară. Este un act de restaurare a ființei umane prin purificarea sa sufletească și morală. Este reintrarea În Paradisul originar, pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta reprezintă o desprindere de uman, o Învingere și o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de incipienta „tehnică” a eclerajului, complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]