1,850 matches
-
Îi poartă ochii dragi, ’i-ngână vorba. Mi-l amintește-n tot ce-avea frumos, Cu forma lui îi umple haina goală; Am deci cuvinte să-mi iubesc durerea 1. Falsa moarte înseamnă aici absență, și în această absență se insinuează pe nesimțite fantoma absentului și presimțirea adevăratei sale morți, care nu se va petrece decât în actul următor. Dar chiar și moartea adevărată nu va fi la început decât o falsă știre, hrănită, pare-se, de spaime nocturne și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
corecte, după cum pretindea prietenul său, Horace? Ledoulx ridică în sfârșit draperia. Nădăjduia să ia prin surprindere femeia și să capete cât mai curând răspunsuri clare. Dar nu apucă să facă nici măcar un pas, căci auzi vocea ei catifelată, bine timbrată, insinuând deja amuzamentul. ― Așadar... Excelența voastră... a întrezărit și unele îndoieli. Vorbea fără să-l privească, lăsându-l să-i citească, dincolo de zâmbet, și subtextul: ditamai consulul nu spionează pe gaura cheii, ce dracu’! Pentru o treabă ca asta sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați spus-o! Toinette îl privi surprinsă și plină de recunoștință. Pictorul proceda cu totul altfel decât maestrul ei favorit, din care citise și răscitise sute de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a bietului meu bărbat ș-o pensie de nimic și-asta nu-nseamnă mare lucru. Nu poate fi verosimilă perversiunea totală al cărei martor sunt, strigă Ignatius din salon. Muzica avea un ritm frenetic, tribal; un cor cânta în falset, insinuând ceva despre a face dragoste toată noaptea. — Îmi pare rău, spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei. — Doctorul Wilson a făcut-o acum o jumătate de oră. Colțurile gurii lui Isobel se lăsară În jos. Am ajuns cât de repede am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminînd-o precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și eu, care sînt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întîlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei pline.“ — Mă placi? — Bineînțeles, a răspuns serioasă Clara. — De ce? Păi, avem niște calități comune. Lucruri spontane la amândoi - sau care la Început au fost spontane. Insinuezi că nu m-am purtat corect? Clara a șovăit. — Știi, nu mă pot pronunța. Un bărbat trebuie să treacă prin mult mai multe, iar eu am dus o viață ocrotită. — O, Clara, te rog să nu tragi de timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să și le încălzească, apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
există nici rana pe unde a intrat, nici cea prin care l-am scos. Dacă n-aș ști că este imposibil, aș crede că n-ai avut nimic. Părea să nu mai fie nimic de spus. Ideile lui McLarg se insinuaseră atât de deliberat în mintea lui Craig, cunoștințele doctorului fuseseră integrate atât de ușor și natural cu cele obținute de la Peters, încât acum îi venea greu să creadă că informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
toate silințele lui tindeau ca să împingă țara, sau cel puțin partidul conservator, în sfera de acțiune a politicii franco-ruse; el inspira campaniile ziarului l’Indépendance Roumaine. Unele cercuri - mai ales cercurile liberale - atribuiau prințului Bibescu vederi și mai departe, se insinua că prințul are ambițiunea să reia tronul tatălui său, ajutat de Rusia. Ministru al Rusiei la București erea atunci Hitrovo, activ și periculos agent panslavist care împănase țara cu spioni ruși, vânzători de icoane și jugănari, iar acțiunea lor se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
au dreptate când simt asta, dar o pierd când recunosc! Nu pot să uit cât de singur m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți, chiar și peste cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ocupăm masiv de ei, așa cum ne șade bine, dar... nu cumva și pentru că au ajuns celebri în străinătate? Le e oare inferior autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de explicație exhaustive, de la domeniul cunoașterii până la cel al acțiunii, a căzut în dizgrație, luându-i locul gândirea postmodernă în calitate de apologet al atomizării valorilor generice, al parcelizării unității"21. În 1979, când apare lucrarea lui Jean-François Lyotard Condiția postmodernă, se insinuează în filosofie conceptul de postmodern, prezent în mediul cultural francez fie ca deconstructivism sau neostructuralism, fie ca postheideggerianism. Termenul, caracterizează o stare aflată sub semnul multiplicității, diferenței, eterogenității, deconstrucției acelor viziuni explicative unificatoare, cu pretenție de universalitate. Criza marilor narațiuni
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Flacăra sacră, III, 1, 1936, pp. 5-6) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (X) Printre multele critici ce s-au adus cremațiunii, de către fețele și scriitorii bisericești din țara noastră, în revistele și periodicele lor clericale, s-a insinuat nu fără răutate că arderea ar atinge, dacă nu direct, cel puțin tangențial, doctrina dogmatică despre "Învierea morților" și că atât cei ce au înființat și susțin instituția cremațiunii, cât și preoții ce oficiază servicii religioase celor ce se incinerează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
transpare din fiecare poem, din fiecare frază rostită. Iată că și acum, ea și-a propus să scrie o carte despre mama ei, plecată de curând, dar care o veghează de undeva, din înălțime. Tonul este cald, duios, amintirea se insinuează în spatele retinei și dă glas emoției și dragostei autoarei. Aflată la prima întâlnire cu proza, Vera Crăciun, după ce a încercat mai multe specii de poezie, s-a avântat în lumea copiilor într-o carte adorabilă, “Rochița cu buline”, găsește noi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
putut ucide pentru asta. Tata e mort, și dumneavoastră îmi spuneți că nu contează cum l-am ucis? — Cum l-ați ucis? — Cum l-au ucis. Se uita la mine cu acea privire tâmpă. — Nu sunt un criminal. Nu am insinuat niciodată că sunteți. — Acea noapte din hambar a fost o prostie. Așteptă. — Era de înțeles după război. Ne era încă foame, pentru Dumnezeu! Așa era atunci, imediat după război. Continuă să se uite la mine. Voiam doar să ne distrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era lângă un râu, Zach adormea din secunda când punea capul pe pământul tare. Bărbatul i-a luat farfuriile din mână și le-a așezat la locul lor în gabară. După asta, a continuat el, civilizația începe iar să se insinueze în peisaj. Ferma Allison e transformată într-un centru de recreere creștin. Ferma Whitewater are pistă de aterizare și apartamente pentru oaspeți. Jina și-a mângâiat abdomenul. Gestul începuse să-i devină drag, dar Zach se ruga ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț, care marca cotul râului. Preț de-o clipă, a leșinat, dar apa a trezit-o imediat. Răceala râului a început să i se insinueze în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din nou în linie dreaptă, iar curentul s-a liniștit. De-acum soțul ei ar fi trebuit să se trezească. Măcar din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să laude marfa, și, după o noapte trecută în tren, era tot firesc și bine dispus. Își mărise astfel eîmpul de activitate cu provincia, dar nu era capabil să persevereze. Lucra numai pe poftă și la răstimpuri. Un cunoscut îl insinuase apoi pe la Poliția Capitalei. Era un bun detectiv civil pentru anume treburi subțiri, cari cereau mai multă șiretenie decât intervenție. Un spionaj fin, o capcană chiar bine întinsă, unde în ultimul moment lăsa loc altora mai temeinici ia pumn. Căci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorba de Lică, a rămas cam caraghioasă . Nu zic. Doamne ferește, altceva . Doamne ferește și ferește, Doamne! Dar e cam caraghioasă! -- Da, Lina se bucură că Rim a primit pe Sia și ascunde ele el secretul, și tocmai asta încurcă tot ... Puteai insinua tu. dacă la Rimi ai fi avut mai multă grijă și indignare, numai prin atitudine ai fi putut schimba unele lucruri... Tu te ții de glume! - Mai încet acum cu vinovăția mea! Dacă crezi că mutra mea i-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un aer metis sud american și s-ar prea putea ca numele de familie să-l fi Împrumutat nu din spaniola care nu-l Înregistrează, ci din quechua. Oare ce Înțeles o fi avînd el pe platourile Anzilor? Oricum, e insinuat misterios În numele rîului Urubamba. Mai este și un Luigi de Ruba, unde avem de-a face, desigur, cu un italic, fie un aristocrat mărunt, legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]