15,241 matches
-
picturi modeste, Înfățișând lupte de cocoși, bizoni și lanuri de orez. Tot ce se găsește acolo vă stă la dispoziție, a spus femeia arâtând un fel de firidă la celălalt capăt al Încăperii. — Dar am nevoie de ceva anume, a insistat Margaret. Femeia a zâmbit rece, cu gura la urechi și cu toți dinții la vedere, s-ar fi zis că era zâmbetul albinei de pe broșă. — Acolo o să găsiți totul. S-a dovedit că nișa aceea era mai mare decât crezuse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din nou și voia să afle de la Margaret o mulț ime de lucruri despre Statele Unite și despre Europa. — Eu aș zice c-ar trebui să te duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi era clar. Erau de vârsta lui, Își spusese, nu foarte deosebiți de el. Nu erau niște tinerei din Molucce, lipsiți de educație, ci persoane cu o gândire complexă, care Însă nu-i depășea Înțelegerea. Voia să rămână. — Hai, a insistat Din și a continuat să-l tragă după el. Adam n-a opus rezistență, nu voia să facă o scenă. Odată ajunși pe străduțele mahalalei, Din s-a pus să dea din gură cu aceeași Înfrigurare. — Așa se Întâmplă Întotdeauna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să cedeze ca să obțină ce vrea. Insistența irită, iritarea duce la refuz, iar În Asia refuzul e definitiv, pentru că cedarea ulterioară e În dauna auto rității, iar asta e umilitor. Prin urmare, nu Încerci niciodată să te impui fățiș, nu insiști, sugerezi. Ții seamă de gesturile interlocutorului. Zâmbești. Te Înclini. Nu Îți pierzi cumpătul. Rămâi modest. Recunoști că nu ești acasă la tine. Astea erau regulile simple urmate de Margaret cu succes În Asia, și se dovedeau iarăși eficiente. A Întors
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo ca să-l cucerească. Nu mai știa când Își dăduse seama că orașul o cucerise pe ea, și nu invers. — N-o să meargă, a zis. Decepția a fost unanimă. Bill și Mick au protestat. — Planul tău nu ține, Bill, a insistat ea. Acum era sigură. Era mai În vârstă, mai fricoasă, dar vârsta și frica o făceau mai Încrezătoare În ce privește anumite lucruri. Bill, după câte Înțeleg, tu ești persona non grata la Palat. Trebuie să te ții deoparte. Aranjează tot ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar cei doi erau maeștri în arta de-a a evita răspunsurile sigure, fie prin digresiuni făcute să îndepărteze un eventual pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tată ieșise deasupra, el personal îl aprecia pe acest tânăr cu ochi cărămizii. Odată îl întrebase: De ce nu te apuci tu să înveți, să dai la o facultate, undeva. Nu pot, îi răspunsese el fără să șovăie. De ce nu poți? Insistase Marcu ești singur, n-ai familie, ce te încurcă? Ce faci tu după amiaza când pleci de aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea timp să înveți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se retrăgea în umbră și savura în taină roadele însămânțate, pentru că, la o adică, putea afirma oricând, cu mâna pe inimă, că nu are nici un amestec, vorba aia, nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase și doar insistând, mergând pas cu pas pe firul întâmplării, îi descopereai contribuția. Prinsă în jocul foarte incitant, ea se depășea deseori pe sine și cu un ochi atent urmărea traiectoria căsniciilor puse la cale, gata oricând să intervină, tot așa, din umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea rămăsese aproape imobilă, nu știa cum să reacționeze, o întrebase dacă nici Ovidiu nu va trebui să o vadă, o ultimă carte aruncată în joc și, la refuzul net al Carminei, ea tăcuse, știa că n-avea rost să insiste, era prea mândră să o facă dar timp de o săptămână tânjise de parcă cineva drag din casă dispăruse și îi simțea acut absența. Sidonia Trofin reveni în cameră, așeză în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da" fără să țină seama de obstacolele ivite în cale. Nu, Ovidiu nu depunea suficient patos, avea așa o silă în el, de ce să lupte când repurta atât de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cap cu fel de fel de probleme și despre discuțiile ei cu Dimitrie, despre oficialitățile care vin în casă pe neașteptate și cărora trebuie să ai ce le pune în farfurie, despre un trimis al Bibliotecii Județene care tot insistă să ia în primire biblioteca sătească rămasă fără bibliotecar: N-ar fi cine știe ce, două ore pe zi acolo, dar Dimitrie se împotrivește spune că pentru un salariu așa de mic, nu face să bat atâta drum zilnic, nu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
domnule Viorel, te cinstești de dimineață, așa-i? Un coleg de serviciu, tinerel, slăbuț, ăsta, da, să tot facă teren, dacă o fi având serviciul lui și muncă de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dramă din asta, ea nu se credea apusă și vorbele sale nu erau decât o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale erau fără doar și poate exagerate, de a i se arăta, eventual, că este cu mult mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii creștine, bine, sau rău ea se gândea mai ales la cât de corect acționase pentru satisfacerea intențiilor sale, care erau părțile slabe asupra căror amănunte trebuie să insiste în următoarele zile. Își trasa așadar o linie de conduită și abia atunci își permitea să alunece în somn, împăcată. Bineînțeles că uneori punea mult suflet în acțiunile sale, nu precupețea absolut nici un efort și uneori avea descărcări emoționale reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era inutil să mai insiste, el n-o va înțelege, n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul despre boală, a asigurat-o pe Fana că știința progresase enorm în ultima vreme, că se făceau adevărate minuni, cărțile nu sunt prea încurajatoare, i-a spus, arătând teancul de tratate, dar cu medicația de azi... pe urmă a insistat să-i dăruiască toate culegerile ei de matematică, de literatură universală, oricum anul acesta întrerup școala, s-a justificat ea, fără să precizeze dacă i le va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic dăruit de Trofin. Știa că tatăl ei insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele îi erau grele, umflate ca de plâns, o furnica somnul, putea să pretexteze o migrenă, o stare febrilă, ceva, indiferent ce, numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se îmbrace. Alo, insistă el, m-ai auzit? Ești pe fir sau am vorbit de unul singur, tocmai acum când mi-am luat inima în dinți, cum s-ar spune. Da, sunt, îi răspunse și din nou nu știu ce să facă. Până și receptorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu exista nici cel mai neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult ca la următoarea întâlnire s-o aducă cu ea și pe Ela nici nu-și punea problema să nu existe o întâlnire următoare și confruntarea cu fetița blondă a fost decisivă. A venit foarte nervos după o absență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]